Un volum de 45 de eseuri despre despre incertitudinile si framântarile vietii
Motto: „Ati luptat vreodata cu somnul? Teribila lupta.”
Este usor sau greu sa te lupti cu somnul? Aceasta este întrebarea pe care ne-o punem, atunci când deschidem volumul „Lupta cu somnul”, al pastorului Petru Lascau. Raspunsul ne este oferit de-a lungul a peste 322 de pagini, ce cuprind diferite articole ce au vazut lumina tiparului începând cu anul 1985. „De la sosirea mea în Statele Unite, în anul 1985”, spune Petru Lascau în „Introducere”, „m-am 
dedicat scrisului si publicisticii. Am editat o revista crestina, timp de 12 ani, pe care am numit-o „Exodus”… Fiecare numar al revistei continea un editorial, uneori si articole scrise de mine. Cartea de fata contine o mare parte din aceste editoriale si articole pe care le-am publicat timp de 12 ani, precum si altele pe are le-am publicat în diverse publicatii românesti si eseuri pe care nu le-am publicat niciodata.” Autorul este actualmente pastorul bisericii “Agape” din statul Arizona (www.agapearizona.com).
„Lupta cu somnul” arunca o privire asupra realitatilor din lumea crestina, într-o abordare diversa. Se discuta de asemenea, notiuni de dogmatica, probleme privind relatiile interconfesionale, precum si elemente de ecumenism. Cartea se distinge printr-un stil natural, documentat si bine argumentat teologic. Volumul este o invitatie la a-L cunoaste pe Isus Christos si a birui prin El, în lupta cu somnul, pe care orice crestin o are de dus.
Obisnuinta cu cele sfinte
Scopul pentru care a fost scrisa cartea este evident, înca din „Introducere”. Aici, Petru Lascau ne spune: „Public aceste eseuri dintr-o sfânta dorinta de a-i ajuta la rândul meu, pe alti crestini, în lupta lor cu somnul. Probabil, ca unora le voi lua somnul de pe ochi, iar pe altii îi voi adormi de-a binelea cu scrisul meu. Oricum, nimeni nu poate satisface pe toata lumea. Cei ce dorm de-a binelea, învinsi de obisnuinta cu cele sfinte, si peste care apatia a caut ca un somn dulce, oricum nu vor citi aceste rânduri. Ele vor sluji celui care nu vrea sa se lase prada mrejelor adormirii.” Cu siguranta ca nimeni nu doreste în mod constient „sa se lase prada mrejelor adormirii” si tocmai de aceea, cartea lui Petru Lascau reprezinta un instrument util de a alunga somnul nesanatos din lucrurile spirituale. De-a lungul a 45 de eseuri, dintre care câteva sunt scrise de Rodica Lascau, sotia autorului, avem sansa sa urmarim o expunere dinamica, instructiva si captivanta a luptei cu somnul în diferitele ei ipostaze. Printre titlurile capitolelor se numara: „Bucurati-va”, „Care este calea spre locasul luminii?”, „Mi-am ispravit alergarea”, „Ce vom alege?”, „Crucificarea”, „Falsul”, „Ingratitudinea”, „Hollywood – Fabrica de vise produce cosmare”, „Umnaismul laic”, „Libertare sau robie”, „Forest Gump?”, „Profetii sfârsitului”, „De-am fi fost acolo!”, „Cât de biblice sunt experientele noastre?”
Paleta subiectelor este destul de larga, astfel ca trecând de primul articol, ce da titlul volumului, putem explora subiecte diverse. Acestea privesc relatia dintre bisericile evanghelice si cele istorice, în speta biserica ortodoxa. De asemenea, facem cunostinta cu dilemele etice din crestinismul contemporan, în relatie cu o societate secularizata. În explorarea acestei teme, vom avea ocazia sa urmarim o paralela între evolutia crestinismului penticostal în România, precum si în Statele Unite ale Americii. Pe de alta parte, aceasta carte nu se adreseaza strict credinciosilor penticostali, ci este dedicata tuturor crestinilor, fiind axata pe o problema existentiala, legata de manifestarea darurilor Duhului Sfânt de-a lungul timpului si mai ales, în perioada pe care o traim. Nu în ultimul rând, în volumul de fata gasim articole si gânduri cu privire la evenimente cu care am fost contemporani în ultimii ani.
Daca îti iei ca aliat Iubirea
Revenind la primul articol, „Lupta cu somnul”, merita amintite urmatoarele cuvinte: „Dormim, în timp ce umbra crucii se lungeste pe pamânt, odata cu asfintitul acestui secol. Dormim. Cine si cum o sa ne trezeasca, oare?” În acest fel, Petru Lascau deplânge starea de toropeala care domneste în biserici, un somn paralizant, în ciuda binecuvântarilor si a luminii revarsate de la Dumnezeu prin Sfânta Scriptura si darurile spirituale. Este inexplicabil faptul ca în pofida binecuvântrilor prezente si a confortului de care beneficiem în raport cu alte timpuri, raspunsul celor care iau asupra lor Numele lui Hristos este atât de departe de ceea ce ar trebui sa fie. Si pe buna dreptate, autorul se întreaba ce este de facut si „oare ce ne va smulge confortului si tihnei noaste doctrinare? O noua doctrina, o criza, o suferinta, o persecutie? Nu stiu, probabil ca toate la un loc, sau poate cu totul altceva. Numai Dumnezeu stie, noi însa avem nevoie de trezire.” Raspunsul ne este dat la finalul articolului. „În lupta noastra cu noaptea si somnul avem ca aliat doar iubirea. Singura care vegheaza în asteptare e dragostea. Ea scruteaza mereu orizontul, într-o continua asteptare. Iar asteptarea este freamat si nesomn, este dor si pregatire.” Solutia pe care o propune prin urmare, Petru Lascau, este de a uni dorul reîntâlnirii cu Hristos cu pregatirea, în vederea intrarii în Împaratia cea vesnica, totul motivat de iubirea pe care ar trebui sa o avem fata de Mântuitorul nostru. Este extraordinar modul în care autorul transcende cadrul strict al penticostalismului, atingând marile teme crestine si întâlnindu-se astfel, cu framântarile, problemele si incertitudinile tuturor celor care Îl cauta pe Hristos, indiferent de biserica de care apartin. Mergând pe aceeasi linie, un articol cutremurator din cartea „Lupta cu somnul” este cel intitulat „Au disparut darurile Duhului Sfânt”. Parcurgând evolutia istorica a pozitiei bisericii vizavi de doctrina disparitiei darurilor duhovnicesti, se constata cum oameni mari din istoria crestinismului au influentat într-un mod nefericit conceptia vremii asupra prezentei darurilor Duhului Sfânt, pâna acolo încât au interzis manifestarea lor în biserica. Fara îndoiala ca Augustin de Hipo „în loc sa caute motivele disparitiei darurilor duhovnicesti din biserica în starea morala a epocii sale, a emis ipoteza ca ele ar lipsi pentru ca Dumnezeu le-a retras, nemaifiind necesare bisericii. În acest mod, prezenta Duhului Sfânt este data la o parte din biserica, prin chiar doctrinele formulate de aceasta. Lucru cu atât mai trist, cu cât chiar si teologii protestanti formuleaza pozitii asemanatoare. Analizând argumentele doctrinei inexistentei darurilor spirituale, suntem surprinsi de diferitele rationamente care au însotit interdictia manifestarii lor chiar de catre slujitorii bisericesti, în ciuda a ceea ce sta scris în Biblie. Si legând acest articol de tema volumului, ne putem întreba daca nu cumva o cauza principala a somnului care a cuprins crestinismul nu se afla tocmai în respingerea darurilor pe care Dumnezeu vrea sa ni le ofere.
Cardinalul si poetul taran
Daca însa, cineva s-ar fi asteptat ca volumul „Lupta cu somnul” sa fie o apologetica a penticostalismului sau a evanghelicalismului, se înseala. Fiindca în articolul „Cardinalul”, vedem cum Petru Lascau demonstreaza o reala apreciere fata de o personalitate care s-a stins din viata, din sânul bisericii catolice. Mai precis, eseul abordeaza subiectul mortii cardinalului Bernardin din arhidioceza catolica a orasului Chicago. Pe parcursul mai multor pagini, învatam despre viata exemplara pe care a dus-o acest om, despre care Petru Lascau spune: „Moartea cardinalului mi-a dovedit ca se poate muri frumos. Ca puterea si înaltimile unei slujbe atât de mari nu pot corupe un suflet sincer si pastrat mereu curat, spalat de sângele jertfirii divine si de lacrima rugaciunii. Ea a dovedit ca se poate birui spaima mortii prin credinta data sfintilor odata pentru totdeauna. În fata mortii, nu mai suntem catolici sau protestanti si nici macar cardinali sau mireni. Suntem numai mântuiti sau nemântuiti. Suntem numai cu Christos sau fara El. Cardinalul era cu Christos.”
Un alt articol care merita mentionat este cel dedicat memoriei lui Traian Dorz, cel care a fost conducatorul miscarii Oastea Domnului din România. Traian Dorz, fiu de taran din Livada Beiusului, a demonstrat de-a lungul vietii o consacrare de exceptie, manifestata prin scrierea „a mii de proverbe versificate, a mii de poeme, unele intrate pentru totdeauna în muzica sufletului nostru, prin cântarile Oastei Domnului…” Astfel, Traian Dorz a fost „cel mai prolific scriitor crestin pe care l-a cunoscut vreodata, tara noastra… Minunea este cu atât mai mare cu cât din cei 75 de ani ai sai, 17 i-a petrecut în închisori si lagare de munca fortata.” Nu putem sa nu fim de acord cu Petru Lascau când spune: „Cel mai mare poet taran, cum l-a numit unul dntre poetii români contemporani, s-a plamadit ca om si mesager divin pe plaiurile Bihorului, la coarnele plugului, în fosnetul padurilor de fagi, în unduirea holdelor de grâu, în sudoarea nobila a taranului. Citindu-i poezia, meditatia, uneori, de profunde patrunderi filozofice, nu poti sa nu simti mirosul fânului de curând cosit. Nu poti sa nu auzi ciocârlia si cântecul voios al seceratorului.” În cuvinte patrunse de împreuna simtire crestina, Petru Lascau realizeaza astfel, o prezentare vie si sensibila a celui ce a fost Traian Dorz, a acestui om de exceptie, care scria: „Isus, Isus noi te-astepam/ Cum crinii asteapta roua./ Privind spre ceruri Te chemam/ Cu mâinile-amândoua.” La finalul acestui articol, Petru Lascau nu poate sa nu afirme: „Analizându-i opera, nu-ti vine sa crezi ca este posibil ca într-o viata atât de scurta si atât de zbuciumata, un om fara o educatie deosebita sa scrie atât de mult si atât de bine.” Iata un exemplu de crestin care a reusit sa învinga somnul epocii sale. Un alt articol care ar merita mentionat este „Cruciada în România”, inspirat din experienta calatoriei misionare pe care Petru Lascau împreuna cu formatia „Elim”, din biserica pe care o pastorea, la Chicago, au facut-o în 1992. În cuvinte simple si facând, asa cum spune autorul, „haz de necaz”, ne sunt relatate principalele momente ale acestui drum, din Statele Unite ale Americii în România. Cu aceasta ocazie, autorul si grupul „Elim” au ocazia sa revada locuri dragi din cuprinsul tarii, trecând prin bisericile penticostale din patria mama. O concluzie interesanta pe care autorul o formuleaza este ca „România îsi construieste azi, bisericile. Pretutindeni în tara se construiesc biserici. Singurele proiecte la care se lucreaza, singurele ce au fonduri sunt constructiile bisericesti.” Cât de adevarate erau aceste cuvinte în 1992, când a fost scris aricolul si cât de mult am vrea sa ramâna valabile si astazi, în anul 2009. La final, autorul spune: ”Pot afirma cu încredere, la sfârsitul acestei prezentari, ca pretutindeni, românii au ramas ospitalieri, în ciuda saraciei si a preturilor astronomice. Crestinul a ramas acelasi om de bine, dornic de partasie frateasca, dornic de Dumnezeu.”
Astazi S-a nascut Christos
Pentru cei interesati, volumul „Lupta cu somnul” ofera multe alte surpize placute, inclusiv un articol despre Bill Clinton si afacerea Levinsky, despre modernism si impactul sau asupra crestinismului, despre relatia dintre bisericile protestante si biserica ortodoxa româna, despre istoria penticostalismului, despre dilema alegerilor prezidentiale în Statele Unite ale Americii si multe alte subiecte care se recomanda oricui doreste sa învinga în lupta cu somnul.
În încheierea acestui volum, nu putem sa nu ne oprim asupra articolului „Zapezile de altadata”, scris de Rodica Lascau, articol care adauga ultimele doua file la experienta luptei cu somnul. Autoarea reia momentul Craciunului si al acelor timpuri când spune ea – „simteam mirosul paielor pe care sta culcat Pruncul. Si noi eram prunci, si El venise în primul rând, la noi, în lumea bucuriei noastre copilaresti, pentru ca noi eram poate, cel mai aproape de El, de lumea Lui”. Rodica Lascau exprima la sfârsit, o idee calauzitoare în lupta cu somnul: „Unde era Pruncul de curând nascut? Crescuse cum si noi crescuseram. L-am cautat la iesle si ieslea era goala si pustie. Am alergat la casa dulgherului si nu era acolo. Târziu, pe colina sinistra din marginea orasului, am gasit o cruce. Am urcat dealul si am plâns la poalele ei, când ni s-a spus ca murise în locul nostru… Am descoperit acolo, la crucea din Dealul Iubirii, ca El, Pruncul, Se întrupase în fiecare dintre noi, din lacrimile pocaintei si ale regasirii. Vedem de atunci, acele albastre tarmuri, cu ochii Lui…, sperând în cuvintele Lui si traim deja, în lumea Lui, a Pruncului ce a adus buna-învoire între cer si pamânt, prin crucea jertfei Sale.” Cu alte cuvinte, în lupta cu somnul putem fi biruitori numai atunci când Christos Se întrupeaza în fiecare din noi prin „lacrimile pocaintei si ale regasirii”.
Prin urmare, somnul este consecinta logica a despartirii de Dumnezeu. Somnul este expresia unei lumi aflate în întuneric spiritual si departe de Împaratia Cereasca a Luminii. Somnul se exprima printr-un modernism desantat, printr-o religiozitate lipsita de Christos, prin manifestarea patimilor si a desfrâului de orice fel, prin media care prezinta pacatul în multitudinea formelor sale. Cu toate acestea, trezirea ne sta la îndemâna, atunci când prin lacrimile pocaintei „ne apropiem de Christos si când „asteptarea devine freamat si nesomn, devine dor si pregatire”.
