Prefata de Ionel Rusei, Editura Babel/ Tipografia Docuprint
Se spune, pe drept cuvânt, ca omul sfinteste locul. Pentru bacauani, personalitatile locului, reperele culturale cu valoare de simbol sunt binecunoscute si cu relevanta chiar la nivel national.
În primul rând Bacovia – cel care a influentat atât de mult nu numai literatura ci chiar si limba româna; de la el vocabularul s-a îmbogatit cu expresii sau cuvinte folosite curent: ,,o atmosfera bacoviana”, „decor tipic bacovian”, „peisaj bacovian, apasator”, „cadru dezolant, ca în Bacovia”, ,,ploua ca în Bacovia” etc.
Nicu Enea – celebrul artist supranumit, chiar în timpul vietii sale, ,,pictorul Casei Regale a României”.
Cine nu a auzit de Nadia Comaneci, cea care a primit primul 10 din istoria gimnasticii mondiale?
Tot în sport, introducerea artelor martiale în Bacau – cu deosebire karate – este legata de personalitatea lui Doru Botez. Începând cu perioada 1977-1989 dar continuând si dupa 1990 si pâna în prezent, Doru Botez a initiat în Bacau prima miscare legata de artele martiale, iar ulterior a participat, ca membru fondator, la Federatia Româna de Arte Martiale – F.R.A.M., constituita la Bucuresti, în primavara anului 1990, primul an de libertate de dupa Revolutie.
Cartea de fata are menirea de a trasa – schematic – evolutia unui om pe parcursul a doua regimuri, care a facut istorie în disciplina karate pe pamânt bacauan. Gasim aici referiri la – aproape – toti cei care au contribuit, într-un fel sau altul, mai mult sau mai putin, ca simpli practicanti sau chiar avansati pe calea aspra a centurilor colorate, unii ca initiatori de cluburi, dar toti pasionati de karate.
Un început de monografie care, speram, va fi completata ulterior.
De la un cap la altul, cartea este strabatuta de principiile care l-au animat pe Doru Botez, calchiate dupa spiritul japonez: disciplina, tenacitate, respectul fata de antrenor, fata de colegi dar si fata de adversar. Toate acestea armonizate în relatia cu universul si strabatute de credinta ca Dumnezeu nu este în afara ta ci si în tine, la fel de mult ca si în lume.
Drumul sau prin lume nu a fost simplu si nici usor. Ciocnirea sa cu Securitatea este rememorata – acum – cu detasare si chiar cu ironie. Dar totul lasa urme care ulterior sunt transfigurate rezultând un om puternic dar sensibil. De aici si titlul cartii: de la tânarul (domnul)inginer din domeniul aviatic la antrenorul respectat de karate (sensei) si apoi la serenul practicant si antrenor de gimnastica orientala (shifu). O curgere, când mai lina, când mai agitata (chiar învolburata, uneori), iar spre final, din ce în ce mai calma.
La cei 80 de ani împliniti, Doru Botez se detaseaza cu pregnanta dintre personaltatile locale ce au facut istorie în sport. Este un model pentru tinerii care ar dori sa practice karate, dar si pentru cei care îl practica deja, muncind din greu cu gândul de a trece de la o centura la alta si sperând ca vor ajunge la cea neagra (Per aspera ad astra[1]). În acelasi timp este un model respectat de numerosii sai elevi dintre care – unii – i-au pasit pe urme, înfiintând câteva cluburi de karate. Încetul cu încetul, în rândul publicului local s-a dus vestea despre capacitatea educativ-formativa a acestui nobil sport si mii de copii si tineri au trecut prin mâinile lui Doru Botez iar apoi ale elevilor sai deveniti – la rândul lor sensei[2].
Lucrarea pe care o prefatez, desi scurta si sobra ca un salut din sala de karate (Oss![3]) este câte ceva din toate: autobiografie, schita monografica a acestei discipline în Bacau, lucrare cu caracter formativ pentru tineri si îndemn adresat parintilor de a-si îndruma copiii catre un sport care va cali caractere, va pregati luptatori atât în sala de sport cât si – mai ales – în viata. Garantia o reprezinta chiar sensei Doru Botez!
[1] Per aspera ad astra sau Ad astra per aspera este o expresie în latina care apare în versul 437 al tragediei „Hercule furios” de Seneca, si care poate fi literalmente tradusa ca „pe cai anevoioase (se ajunge) la stele” sau „pe cai aspre catre stele”.
[1] În cultura japoneza, termenul sensei, are semnificatii distincte, în special în contextul artelor martiale si al educatiei. Sensei se traduce ca ,,învatator” sau ,,maestru”. Acest termen este folosit pentru a se referi la o persoana cu experienta si autoritate în domeniul sau, care are responsabilitatea de a învata si de a ghida elevii. În artele martiale, un sensei este adesea un instructor care a atins un nivel avansat de competenta, de obicei asociat cu ranguri precum al 3-lea sau al 4-lea dan.
[1] În karate (sau în arte martiale în general) „oss” sau „osu” este un termen folosit frecvent cu mai multe sensuri: Respect / salut — ca raspuns la apeluri, când intri/iesi din sala, sau când primesti instructiuni. Confirmare / încurajare — pentru a arata ca ai înteles, esti de acord sau esti pregatit. Perseverenta / spirit luptator — exprima hotarâre, rezilienta si atitudine de antrenament. Se foloseste concis, cu respect si în contextul potrivit (în prezenta antrenorului sau colegilor), însotit – întotdeauna – de o aplecare brusca, pâna spre 90 de grade, cu fata spre persoana din fata ta, care îti va raspunde la fel.
