Articol scris de Ligia-Gabriela JANIK
Calatorind prin sudul Germaniei, între Padurea Neagra si Alpii Svabesti*, la poalele dealurilor Lupfen si Karpfen, întâlnesti orasul Trossingen. Este un oras mic, cu 15.300 de locuitori, întins pe o suprafata de 24 de km ptarati, situat în Tara Svabilor (Schwabenland). Oras universitar, Trossingen poarta numele de oras al muzicii, deoarece s-a facut remarcat prin bogata sa traditie în industria instrumentelor muzicale. Regiunea care adaposteste orasul nu este alta decât binecunoscuta tara a svabilor (Schwabenland) Schwarzwald-Baar-Heuberg, din Landul Baden-Württemberg. Iar padurea care se întinde pe suprafata acestei regiuni este renumita Padurea Neagra – Schwarzwald. Aceasta este o zona montana împadurita din landul Baden-Württemberg, în sud-vestul Germaniei. Este împrejmuita de valea Rinului la vest si sud, iar cel mai înalt vârf se numeste Feldberg, cu o înaltime de 1.493 metri. Este o importanta zona turistica având mai multe statiuni montane si balneare, din mijlocul careia izvoraste faimoasa Dunare albastra.
Dar de ce oare Padurea Neagra se numeste „neagra”?
A fost prima întrebare pe care fiul meu a pus-o învatatoarei sale, la începutul clasei întâi. Fiind preocupat de aceasta imensa padure, a rupt tacerea clasei întrebând: „Doamna învatatoare, de ce Padurea Neagra se numeste… neagra?” Învatatoarea, ramânând surprinsa de întrebarea unui copil de clasa întâi, dupa un moment a raspuns: „Pentru ca este atât de deasa, încât culoarea brazilor ii confera o nuanta spre negru. Privita din avion, aceasta padure arata ca o pata neagra pe solul de sud-vest al Germaniei”. Mai târziu aveam sa descopar acest adevar cu proprii ochi. Zburând deasupra Germaniei, din spatiul aerian am vazut o pata neagra întinzându-se pe kilometri nesfârsiti. Da, aceasta era imensa si renumita „Padure Neagra”. Aici brazii, prin desimea lor, ofera o priveliste uimitoare, plina de senzatii noi si necunoscute, dar în acelasi timp si înfioratoare.
Daca patrunzi mai mult în interiorul padurii, ajungi sa cunosti oamenii calzi de pe aceste meleaguri, cu traditiile si obiceiurile lor. Vei vedea ca viata locuitorilor din Schwarzwald si Schwäbische Alb este diferita de cea a locuitorilor din restul Germaniei. În linistea padurilor de aici simti cum muzele muzicii, ale poeziei si traditiei se împletesc, descoperind istoria si cultura tinuturilor care îsi au radacinile înca din timpuri stravechi ale omenirii. Aici aflam despre locuri noi si minunate, descoperind fapte si evenimente desfasurate de-a lungul veacurilor. Prin îmbinarea culturii si reînvierea istoriei este imposibil sa nu te îndragostesti de aceste locuri virgine.
Tainele si secretele acestor tinuturi sunt pastrate în „chivoturi de aur” pe înaltimile dealurilor, ascunse în albiile râurilor sau sadite cu fiecare brad care formeaza frumosul lant al Padurii Negre.Structura si culoarea unica a brazilor iti încânta privirile prin frumusetea lor uimitoare. Fiecare fosnet de frunze, susurul izvoarelor sau tipatul pasarilor care brazdeaza vazduhul îti încânta auzul, sufletul si privirile cu frumusetea lor divina. Pentru cel obosit si întristat, linistea si susurul apelor lin curgatoare sunt o adevarata mana cereasca venita din cerul divin. O astfel de istorisire îmbibata de-a lungul veacurilor cu fapte reale si evenimente culturale ne este relatata si descrisa de catre mari cronicari si istorici care au scris despre Trossingen. Dar nu numai din carti poti „citi” despre trecutul acestui oras, pentru ca batrânii care au mai ramas în viata deapana cu drag amintirile lor. Si este atât de placut când la sarbatorile anuale svabesti, înconjurati de tineri si copii, îsi deschid sufletul cu nostalgie în fata „aducerilor aminte”. Uneori observi cum pe fata lor brazdata de riduri aluneca o lacrima pe obraz, semn ca îsi aduc aminte de cineva drag sau despre evenimente care le-au marcat viata. La astfel de serbari am avut prilejul sa ascult de nenumarate ori povestirile hazlii si fapte reale care au avut loc în viata acestui oras. Este un semn viabil ca locuitorii Alpilor Svabesti sunt oameni cu suflet bun si inima calda, primitoare si iubitoare.
Generalitatile Orasului Trossingen
Asa am aflat ca exista multe lucruri interesante în acest mic oras, aflat pe ridicatura Baarului, situat lânga dealul Klipeneck, in cea mai însorita zona din Germania,care poarta numele de Orasul Muzicii. Tot de la localnici am aflat ca în muzeul din oras, numit „Heimatmuseum” (muzeul satului), se afla cea mai bogata colectie de muzicute din lume, care este expusa spre admiratia iubitorilor de muzica. Orasul detine o Casa Culturala, cu o acustica excelenta, unde concertele clasice sunt recunoscute în rândurile marilor profesionisti. Tot la Trossingen, prin sapaturi geologice, a fost descoperit scheletul complet al unui dinozaur, numit „Plateosaurus Trossingensis” si care poate fi admirat în Muzeul Aberlehaus din oras. La întâlnirile svabesti aveam sa aflu ca aici exista cel mai vechi tren electric în functiune din lume. La diferite evenimente, spre bucuria copiilor si a adultilor, acest tren „alerga” cu vagoanele-i primitive, strabatând Padurea Neagra si Alpii Svabesti.
Un obicei traditional al Trossingenului, care îl face diferit de celelalte locuri ale Germaniei, este întâmpinarea oaspetilor oficiali. Daca în alte orase si localitati invitatii sunt întâmpinati cu sekt (sampanie) si gustari, primarul orasului, Clemmens Maier, întâmpina oaspetii cu vin rosu traditional specific zonei si cozonac împletit, numit „supa de dimineata a Trossingenului”. Bastinasii povestesc despre concertele care au avut loc de-a lungul anilor si care se desfasurau în sala de spectacole a orasului. Prin acustica sa excelenta, aceasta a devenit renumita atât pe plan regional cât si international. Grupe si formatii de cântareti vestiti de toate nationalitatile, diversi concertanti si artisti poposesc in acest oras încântând sufletul locuitorilor.
La Trossingen se împleteste armonios idila de lucru la sat si modernismul urban, vizitatorul putându-se bucura de multimea peisajelor din oras, dar si din împrejurimi. Monumente, fântâni arteziene si muzee se înalta deasupra orasului prin arhitectura lor gotica. Fara îndoiala, Theodor Heuss a avut dreptate în anul 1952, numind orasul Trossingen ca fiind de neuitat în adevaratul sens al cuvântului. Trossingen nu are voie sa fie uitat si trebuie sa ramâna mereu proaspat în memoria noastra.
Asezarea geografica si împrejurimile orasului cu cele mai importante puncte turistice.
Plimbându-te prin oras, vei constata ca, atât în localitate, cât si în împrejurimi, ochii vizitatorilor se bucura de întâlnirea unei varietati de izvoare, râuri si pârâuri care dau farmec orasului si potenteaza dezvoltarea faunei. Vei întâlni astfel râul Trosselbach, traversând orasul si revarsându-se în râul Hagenbach, iar acesta din urma se varsa cu repeziciune în Prim. Daca vei calatori spre sud, la mai putin de un kilometru vei întâlni cartierul Schura, care este traversat de Bazinele Hidrografice Europene si este situat pe frumosul pârâu Schönbach, care la rândul sau se varsa in Elta, iar acesta în Dunare. La vest de Trossingen, la o distanta de numai 15 km, se afla marele râu Neckar, care strabate judetul Rottweil. În apropiere de Trossingen se ridica falnice cele doua dealuri Hohenlupfen si Hohenkarpfen, care, prin proeminenta lor, strajuiesc localitatile Talhausen/ Durchhausen si Gunningen/Hausen ob Verena.
Izvorul Dunarii, bastion al Europei, care dainuieste de-a lungul anilor, strabatând cele zece tari centrale si est-europene, este si astazi un puternic punct turistic de atractie. Orasul Dunarii este Donaueschinken si se afla pe partea de est a Padurii Negre, la numai 20 de km de Trossingen. Turisti din toate cele patru colturi ale lumii vin pentru a admira acest gigant fluviu care este format din mii de pârâiase care izvorasc de sub zidurile Palatului Baroc Renainssance. Aceste pârâiase sunt adunate într-o frumoasa fântâna arteziana, care, prin cursul lor, strabat o lungime de 2860 km pâna la varsarea în Marea Neagra.
Daca esti iubitor de natura, cu siguranta vei dori sa vizitezi împrejurimile. Astfel, la Singen, la mai putin de 40 de km de Trossingen, se afla ruinele cetatii Hohentwiel, datând înca din secolul 14.
Un monument istoric si de arta este Cetatea de Hohenzollern, care se afla între Hechingen si Bisingen, din a carui dinastie provine Regele Zollernului. În afara castelului, care este un punct turistic de atractie, se afla si Muzeul Satului. Prin unicitatea sa, acesta este recunoscut in Europa ca „Muzeul pentru cântare si greutati” Aici se pot admira tehnica metodei de cântarire a greutatilor, cântarele din cele mai vechi timpuri, dar si cele mai performante cântare electronice.
La aproximativ 40 de km de Trossingen se afla Castelul Hohenzollern de Sigmaringen. Se stie ca atât Cetatea Hohenzollern de Hechingen, cât si Castelul Hohenzollern de Sigmaringen, sunt proprietatile Casei Regale, apartinând regilor si domnitorilor care au condus Romania ani îndelungati (1866-1944). Sub domnia Carol I si Ferdinand I România a luat un avânt serios motiv pentru care m-am simtit mândra ca sunt parte a poporului Român.
Spre sud-est de Trossingen, la aproximativ 70km, se afla marele lac Bodensee, care uneste cele trei tari: Germania, Austria si Elvetia. Alpii elvetieni domnesc prin umbra lor racoroasa si aducatoare de odihna, revarsându-se peste locuitorii germani, fiindu-le binecuvântari eterne în zilele de arsita si caldura insuportabila. La Bodensee, în localitatea Unteruhldhingen, ai prilejul sa vizitezi Muzeul Caselor cu piloni de lemn construite deasupra apelor. Pfalbautenmuseum. Acesta este un muzeu de istorie si geologie. Vizitându-l, faci cunostinta cu viata înaintasilor, care îsi construiau casele deasupra lacului Bodensee.
Trossingen se afla pe înaltimile Baarului, între Padurea Neagra, Alpii Svabesti si dealurile Heubergului. Schwäbische Alb au platoul in vârful dealului Klipeneck, care este cunoscut ca cel mai însorit loc din Germania, soarele stralucind pâna la 1960 de ore pe an. Desi Trossingen se afla lânga cea mai însorita zona din Germania, totusi la poalele dealurilor noi, locuitorii ne confruntam deseori cu frigul, ploaia si chiar dimineti geroase. Nu este de mirare ca în lunile de vara, iunie si iulie, localnicii de pe Heuberg aprind uneori focul în soba sau diminetile în zori muncitorii îsi încep activitatea zilnica prin a-si curata gheata de pe masini. Clima la Trossingen este rece si uscata, iar din cauza padurilor si a presiunii atmosferice, zilele sunt deseori bogate în ploi abundente. Uneori se înregistreaza in Trossingen între 130 si 150 de zile geroase.
Calatorind spre nord-est, la aproximativ 120 de km se afla binecunoscuta capitala a Landului (tarii) Baden-Württemberg, Stuttgart. Aici, la Stuttgart, în anul 950, a fost înscaunat regele Herzog Luitolf. În anul 1906, Regele Württembergului a avut scaunul de domnie si tot aici a fost construita rezidenta regala. Stuttgart este capitala centrului cultural a landului, cu o piata industriala în deplina dezvoltare. De fapt, când vorbim despre Stuttgart, este imposibil sa nu amintim de Diaspora Româna. Regiunea Baden-Württemberg este zona cu cei mai multi români din Germania. Comunitatea româneasca din Baden-Württemberg a înflorit pe aceste meleaguri, transmitând mai departe cultura, credinta si traditia noastra stramoseasca. La scurt timp, a fost înfiintata biserica ortodoxa româna din orasul Stuttgart, un adapost spiritual pentru toti românii de buna credinta care locuiesc în landul Baden-Württemberg. Parohia ortodoxa româna „Nasterea Domnului” a luat fiinta, din punct de vedere juridic, pe data de 24 noiembrie 1996, prin stradania parintelui dr. Nicolae Condrea (actualmente arhiepiscop al românilor ortodocsi din America si Canada), sustinut, în aceasta initiativa de un grup restrâns de români din Stuttgart si împrejurimi, doritori de a se constitui într-o comunitate religioasa ortodoxa.
Tot în Stuttgart se mai afla înca doua mari biserici evanghelice: Centru Crestin Român din Büsnau-Stuttgart condus de pastorii Daniel Ghit si Croitoru Virgil si Biserica româna Betezda din Stuttgart, la ale caror slujbe religioase sufletul credinciosului se bucura în deplina armonie si har dumnezeiesc, mângâiat de binecuvântarile limbii materne. La 70 de km de Trossingen se afla localitatea elvetiana Schaffhausen, cu cea mai mare cascada din Europa, iar in partea opusa Elvetiei, la 120 de km, se afla Parlamentul European de la Strasbourg-Franta.
Nu departe de Trossingen, la 22 de km, se afla orasul Tuttlingen, resedinta de judet. Acest oras este renumit prin marea sa industrie a instrumentelor chirurgicale „Aesculap”. Pe lânga atractia multor locuri turistice, farmecul acestui oras îl ofera Dunarea, cu apele sale învolburate despartind centrul orasului si daruind o priveliste încântatoare privirilor noastre.
Calatorind de la Trossingen spre Stuttgart, la numai 17 km vei întâlni marele oras imperial Rottweil, care la mijlocul Evului Mediu era cunoscut ca fiind Marea Curte de Judecata a regelui. Un alt punct turistic în centrul Padurii Negre si care se afla în apropierea orasului Trossingen este Triberg. Acesta se evidentiaza prin labirintul celor sapte cascade unindu-se într-una singura, curgând de la o înaltime de 162 de metri. Între Triberg si Titisee se afla cel mai mare ceas cu cuc din lume. Acesta fiind o atractie istorica pentru turisti de diferite nationalitati. Lacul Titisee se afla la o mica distanta de Triberg, iar celor ce vor sa viziteze acest lac frumos, asezat la poalele dealurilor, le este imposibil sa plece de aici fara sa savureze vestitul tort de cirese specific zonei: Schwarzwaldkirschtorte – Tortul Padurea Neagra!
De pe înaltimile dealului Heuberg, suntem salutati de diferite castele, cetati si ruine cum ar fi de exemplu cetatea Beuron, apreciata de oaspeti si renumita ca loc de odihna si tratament datorita aerului curat al zonei. Cetatea Beuron este renumita prin mânastirea Augustiner-Chorherrenstift (corul barbatesc al sfântului Augustin) datând din anii 1077. Cetatea fiind locuita de pustnicii si preotii care salasluiesc în mânastirile construite din timpurile alemanilor. În apropierea orasului Trossingen este satul Gosheim, care se afla la o înaltime de 1015 metri pe creasta vârfurilor Alpilor Svabesti. Gosheim este cunoscut ca fiind cel mai mare sat industrial din Landul Baden-Württemberg. În anii 2000 în acest sat activau aproximativ 300 de firme. De la Gosheim urci pe „Via Dolorosa”, care nu este altceva decât un drum de tara neamenajat si prafuit, iar la fiecare popas iti reaminteste de ce le noua stadii pe care le-a întâmpinat Domnul Isus în drumul Sau spre Dealul Golgota. Odata ajuns în vârful Albilor, privelistea iti încânta ochii cu nenumarate localitati care se armoniaza frumos si se însiruie pe o distanta foarte mare. Acest loc este atragator atât în perioada Sfintelor Pasti, dar si în cursul anului, aducând mii de credinciosi pentru a-si purifica sufletul, a se ruga si a deveni mai buni.
În aceste locuri au poposit de-a lungul vremurilor cetateni germani din diferite tari din Rusia si România, dar si cetateni turci, sirieni, maghiari, polonezi, evrei, francezi, asiatici etc. Numarul persoanelor de alte nationalitati depasind cu mult cifra de 1600 de locuitori.
Trossingen, regatul Alemanilor si Pre-romanilor
Arheologii confirma ca zona Trossingen a fost ocupata de catre romanii vechi si alemani înca din timpul când oamenii mânuiau cu dibacie piatra si metalul dar si din vremea pre-romanilor. Alemanii au fost initial o alianta a triburilor germanice situate în jurul Rinului superior din sudul Germaniei de azi. Regatul Alemania, situat între Strasbourg si Augsburg a durat pâna în 496, când a fost cucerit de regele francilor Clovis I, în batalia de la Tolbiac. Ulterior, alemanii au intrat sub dominatia francilor si au fost guvernati de un duce francez. Zona Trossingen coincide cu arealul în care s-a aflat cel mai mare si important ducat al alemanilor, care din 748 d. Hr. a intrat sub dominatia franceza. Astazi, una din garnizoanele trupelor franceze se afla la numai la 13 km de Trossingen, in orasul Villingen-Schwenningen. Când în anul 797 mânastirea Sankt Gallen a fost introdusa în proprietatea orasului, acesta a fost trecut oficial în acte sub denumirea de Trossingen. Din Evul Mediu si pâna în 1444, domnia asupra orasului s-a schimbat mereu. În anul 1444, Contele de Ludwig al Württembergului a preluat domnia peste Lupfen si Karpfen.
În razboiul de 30 de ani orasul a fost ars din temelii si facut una cu pamântul, ramânând nevatamate doar biserica, casa parohiala si trei case taranesti. Orasul a suportat pagube foarte mari între anii 1673 si 1714, dar si în timpul luptelor revolutionare, ca de altfel si în campaniile franceze conduse de Napoleon. În a doua jumatate a secolului 17, datorita suferintelor prin care a trecut si în urma campaniilor trupelor de soldati francezi, austrieci si bavarezi, din pricina razboiului si a foametei, populatia a fost decimata de la 1100 pâna la 150 de locuitori. Orasul Trossingen a fost puternic afectat si în al doilea razboi mondial. În februarie si aprilie 1945, mai multe atacuri aeriene s-au abatut deasupra orasului, soldate cu pierderi de vieti omenesti si însemnate pagube materiale.
Trossingenul de altadata era compus din doua parti orasenesti (astazi sunt numite cartiere) „Niederhofen” – Trossingen de jos, sau satul de jos, si „Sontheim” sau „Oberdorf” – Trossingen de sus, sau satul de sus. În prezent sunt cunoscute sub numele de Schura si Trossingen. În 1483 s-a adaugat orasului partea Thalhausen, care a apartinut si a fost cumparata de la orasul Imperial Rottweil. De atunci stema orasului este un vultur negru cu un scut auriu si trei coarne negre de cerb suprapuse. Vulturul a apartinut orasului Imperial Rottweil, iar coarnele de cerb certifica apartenenta orasului la statul de baza Baden-Württemberg.
Muzicuta face din Trossingen orasul muzicii
La începutul secolului 18, Trossingen avea caracter taranesc, fiind locuit de mestesugari, cizmari, olari, croitori si tâmplari. Începând cu secolul 19, s-a dezvoltat o asociatie de case care au preluat dezvoltarea prelucrarii textilelor. Din 1820, în zona Villingen-Schwenningen a fost initiata o industrie de ceasuri. Industria ceasornicariei a fost înghitita foarte repede, facând loc industriei muzicii, fondata înca din anul 1827.
În 1827, Christian Messner a început sa construiasca o „Harfa de gura” – Mundharmonika. Dupa multa truda, aceasta industrie a lut avânt, iar comertul cu muzicute s-a dovedit a fi important pentru extinderea si directionarea Trossingenului. De asemenea, devenit o sursa de venit pentru locuitorii Baarului. Christian Messner a fost considerat fondatorul industriei de acordeoane. Astfel ca Trossingen a fost centrul mondial al industriei de acordeoane si muzicute. Din 1855, Christian Weiss, un nepot al producatorului armonicii Messner, si-a deschis afacerea lui sub numele renumitei fabrici Württembergische Harmonika Christian Weiss. Doi ani mai târziu, un alt barbat tânar, numit Hohner Mathias, a urmat exemplul lui Christian Weiss, schimbând productia de ceasornicarie în industria instrumentelor muzicale. Si mai precis a muzicutei. Astfel, Mathias Hohner a înfiintat cea mai mare fabrica de muzicute din lume si este recunoscut ca cel mai renumit fiu al orasului Trossingen. De-a lungul anilor, Mathias Hohner a avut multi concurenti, ce au dorit sa îl egaleze, însa fara succes.
În 1928 toate firmele de instrumente muzicale au fost unite sub „acoperisul” Hohner si de-a lungul multor generatii au dominat aceasta industrie speciala în viata locuitorilor din oras, cât si a celor din împrejurimi. În primavara anului 1999, la firma Hohner AG lucrau în jur de 230 de muncitori. Cu timpul însa în Trossingen au luat fiinta si alte branse, printre care amintim productia masinilor si a sculelor sau prelucrarea lemnului si a ambalajului pentru instrumentele muzicale.Prin urmare Mathias Hohner si-a pierdut statutul si pozitia de cel mai mare industrias al timpurilor.
În 1927 locuitorii orasului Trossingen si cei din împrejurimi au sarbatorit 100 de ani de la înfiintarea industriei de instrumente muzicale. Acest jubileu a fost întâmpinat si aplaudat de cel putin 6000 de locuitori ai orasului.
Astazi Trossingen este centrul cultural din regiune. Un rol principal îi revine Casei de Cultura, care a fost construita în 1960, purtând numele doctorului Ernst Hohner „Dr. -Ernst-Hohner – Konzerthaus”, cu peste 1000 de locuri. Datorita acusticii sale excelente, sala de concert a devenit renumita în rândurile marilor profesionisti si, indiferent de anotimp, aici vin trupe si cântareti din întreaga lume pentru a sustine concerte si piese teatrale. În 1991 a fost construita o a doua sala de concert sau Facultatea de muzica a orasului, numita „Templul Muzicii”. Studenti din toate colturile lumii, de diferite nationalitati, se bucura de lectiile prestigioase pe care le primesc în timpul studiilor.
Numele de „Orasul Muzicii – Musikstaadt” aduce câstig orasului Trossingen nu numai prin marea industrie de muzicute si Facultatii de Stat, dar si prin Institutiile scolii de muzica pentru tineret si Conservatorul de Stat al orasului „Hohnerkonservatorium”. Specialitatea facultatii de muzica este pregatirea profesorilor pentru predarea instrumentelor produse de firma Hohner – acordeoane cu clape si butoane (armonice), piane, muzicute, etc. Dar pe lânga aceste instrumente care poarta sigla Hohner, sunt pregatiti viitori profesori în devenire pentru diferite instrumente. Pe lânga muzica, în Trossingen exista si alte locuri de distractie, culturale, dezvaluind turistilor diferite obiceiuri specifice zonei.
Heimatmuseum – Muzeul Satului si Muzeul armonicii germane „Aberlehaus und Deutsche Harmonikamuseum”
În anii 70 s-a putut amenaja Muzeul Satului-Auberlehaus. În Casa Taraneasca unde sunt expuse doua schelete de mamifere cu origini de 200 milioane de ani. Mai sunt expuse colectii geologice si o mare paleta de exponate istorice, culturale, veritabile dovezi de 1200 de ani din istoria Trossingenului. Aici gasim cele mai frumoase documente si cele mai multe dovezi în desfasurarea istoriei muzicutelor din Trossingen. De asemeni putem afla despre evaluarea concurentei industriei muzicale. Pe lânga documentele scrise se mai gaseste si o colectie de peste 23.000 de muzicute din toata lumea, care sunt reprezentative si au o deosebita istorie culturala. În muzeul satului – Heimatmuseum, Aberlehaus, se mai gasesc vestigii descoperite prin sapaturi geologice, documente istorice, un vechi atelier de fierarie, o locuinta taraneasca.
Muzeul Trenurilor electrice
În muzeu sunt expuse si primele trenuri de calatori a Trossingenului, care în 1990 au fost restaurate si readuse în starea originala. Anul 1998 a fost un an bogat în evenimente culturale. S-a sarbatorit împlinirea celor 100 de ani de existenta a trenurilor electrice din Trossingen si s-a deschis o hala imensa, unde sunt adapostite si admirate de vizitatori.
Anul 1979 a fost anul jubiliar, în care locuitorii au sarbatorit aducerea aminte a celor 1200 de ani de când orasul a fost mentionat pentru prima oara în documente. La aceste evenimente deosebite din viata orasului Trossingen, pe lânga vizitatori din împrejurime si strainatate, au fost prezente si oficialitatile marilor capitale ale lumii, precum si televiziunea.
Trossingen si partenerii straini
Din anul 1974 Trossingen este înfratit cu orasul francez Cluses. Una din arterele principale a orasului poarta numele orasului francez, Clusesstrasse. Din anul 1993 a luat fiinta parteneriatul cu orasul Beaverton, din nord-vestul Statelor Unite ale Americii, aflat pe coasta de nord a Pacificului. În anul jubiliar 1997 s-a încheiat parteneriatul cu orasul Windhock, din sud-vestul Namibiei. A luat fiinta organizatia germano-namibiana de într-ajutorare. La mijlocul anului 2001 a început o lucrare care a fost finalizata abia la mijlocul anului 2002. Trossingen a preluat parteneriatul pentru a treia companie a batalionului trei Brigada Germano-Franceza.Aceasta brigada este un post exterior pentru brigazile celor doua tari. Batalionul trei este stationat în cea mai mare parte în Mülheim. De atunci, în vecinatatea primariei, se organizeaza mereu, într-o atmosfera prieteneasca, predari de campanie.
Trossingen este un oras dezvoltat, frumos si bine organizat. Drumetiile si muzica aduc veselie în viata localnicilor si multi turisti vin cu placere în acest oras. La poalele dealurilor gasesti liniste si armonie, iar distractiile nu lipsesc niciodata. Muzica si dansul svabesc dau farmec si culoare la fiecare serbare. Doresc sa mentionez ca aici calatorii sunt primiti cu caldura si dragoste.
Felicitari! Un articol scris cu mult profesionalism si daruire.
http://www.omniscop.ro/trossingen-locul-unde-muzica-si-natura-se-intalnesc/
God Bless You, Ligia!
Va multumesc frumos.