SOAPTELE SFINTE ALE NOPTII

Poeme de Gabriela JANIK

ÎN TACEREA NOPTII

Ligia-Gabriela JanikEu, din tacerea noptii adânci, am auzit o voce minunata,Cruce

Asa frumos El mi-a vorbit cu glasu-i sfânt, precum un tata:

„Eu te iubesc copila mea! Din cer venit-am pentru tine,

Sa mor pe cruce si sa rabd crunte batjocuri si suspine,

M-am dezbracat de slava Mea sa scapi de iad si de rusine

Si-o viata noua în dar ti-am dat, cu dragoste, sa-ti fie bine!”

 

Am plâns la glasul Celui Sfânt, ce-nfiora întreg pamântul

Si in genunchi eu am cazut, reînoindu-mi legamântul:

„O, Tata-n viata mea de-acum voi sta mereu în ascultare,

Isuse Doamne esti prea bun, mi-aduci în suflet alinare…

La Judecata de Apoi, te-astept cu nerabdare

Si sper s-ajung acolo sus cerându-ti indurare…!”

 

Aceasta e dorinta mea, în lunga-mi alergare,

Sa fiu sutasul credincios în sfânta-Ti ascultare.

Iar când va bate „ceasul” meu, Tu sa ma iei în cer

Sa nu ma lasi sa fac pacat, sa nu ma lasi sa pier…

 

 

DE CE !?

 

De ce nu putem oare uita clipele trecutului?

Amintindu-ne ca odinioara pluteam pe aripile vântului.

Navigam peste oceanul dorintelor noastre,

Si zburam mai sus de visuri, spre-albastrele astre.

 

Deasupra framântarilor si peste culmile idealurilor

Se-nalta-n noapte, visând ca undeva, departe,

ne avântam deasupra stelelor.

De ce nu putem oare uita clipele de iubire,

De durere, de alint, de tristeti si suferinti?

 

De ce oare nu putem uita fiorul care ne învaluia,

Când adolescenti fiind, ne temeam si ne rusinam,

sa gândim si sa simtim ca iubim?

De ce oare domnea teama in noi

sa lasam libertatea cuvintelor sa zboare

si a versurilor pline de candoare.

Care ne facea inima sa se inalte

Ca un porumbel în largul cerului?

 

Oare ce înseamna acest tumult sufletesc

Când cu inocenta, cu iubire si tandrete

asteptam sa apara zorile diminetii?

Sa ne vedem, sa ne-ntâlnim si pe furis sa ne privim?

Cât timp amintirile trecutului ne coplesesc,

vom fi supusi visarii si tradarii,

Amintindu-ne de dragostea neâmplinita

Din vremea cand eram copii.

 

 

DE VEGHE

 

Stând treaz cu doruri în noapte,

Dorinte nespuse înconjoara

inima în tacerea noptii adânci.
Piciorul pazeste-l, o, Doamne,
Sa nu alunece când calc peste stânci.
Si inima îndreapta spre Tine,
în taina ruga sufletului meu.
Dorind sa te iubesc, Isuse,
Si sa ma-ntorni mai mult spre Dumnezeu.
Atunci voi spune ca si Pavel;
„caci harul Tau îmi este îndeajuns. ”
Dar pâna vei veni, o, Doamne,
ajuta-ma sa te urmez supus!

–––––––––––––
Ligia-Gabriela JANIK

Aldingen, Germania

27 iulie 2013

 

Impartaseste

administrator a etichetat acest articol cu: , , ,

Un comentariu

  1. Miculescu spune:

    sensibilitate si caldura in versuri

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

 

WP to LinkedIn Auto Publish Powered By : XYZScripts.com