Muzeul National de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca (MNIT) împreuna cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Românesc din Bucuresti (IICCMER) organizeaza, începând cu data de 23 octombrie 2012, o campanie de cercetari arheologice în interiorul penitenciarului din Aiud. Actiunea se desfasoara în colaborare cu Penitenciarul Aiud, Întreprinderea de Metalurgie Prelucratoare Aiud, Primaria mun. Aiud, Muzeul de Istorie din Aiud, Muzeul National al Unirii din Alba Iulia si Muzeul de Istorie din Turda.
Interventia arheologica are în vedere cautarea, descoperirea si recuperarea unor sabii ascunse de câtiva fosti detinuti politici în perimetrul cladirii unde functiona atelierul de forja, care facea parte dintr-o mica unitate de productie industriala cunoscuta îndeobste ca Fabrica din interiorul penitenciarului. Începuturile unor activitati mestesugaresti în acest loc sunt atestate în anul 1894, atelierele functionând sub actionariat particular. Din anul 1947, unitatea de productie îsi desfasoara activitatea sub denumirea de Gospodaria Anexa a Penitenciarului Aiud, fiind în administrarea directa a unitatii penitenciare. În 1963 se transforma în Întreprinderea de Metalurgie Prelucratoare Aiud (IMP), care pâna în anul 1991 s-a aflat în subordinea unei Directii economice din cadrul Ministerului de Interne. Atunci se înfiinteaza Regia Autonoma Multiproduct Bucuresti aflata în coordonarea Ministerului Justitiei, IMP Aiud devenind o sucursala a Regiei. Din anul 2008 întreprinderea este transferata în administrarea AVAS, însa activitatea de productie a fost oprita la sfârsitul anului 2010. În aceasta fabrica, începând din anul 1947, forta principala de munca a fost constituita din detinuti, cei cu condamnari din motive politice fiind folositi cu precadere pâna în 1964.
Dupa instaurarea regimului comunist, arestarile efectuate de Securitate în rândurile cadrelor militare ale fostei Armate Regale, în special generali si ofiteri superiori, au fost însotite si de confiscarea sabiilor, ordinelor, medaliilor si decoratiilor militare ale acestora, unele obtinute din partea monarhilor tarii sau a conducatorilor armatei în urma faptelor de bravura dovedite pe fronturile celor doua razboaie mondiale sau cu ocazia unor evenimente deosebite din viata militara pe timp de pace, sarbatori nationale, comemorari sau avansari în grad. În ceea ce priveste numai sabiile confiscate, majoritatea acestora fiind din categoria celor de parada, acestea au fost centralizate si aduse în cele din urma la penitenciarul din Aiud cu un scop bine precizat, acela de a fi distruse în totalitate iar din materialul recuperat sa fie confectionate diferite obiecte cum ar fi cosoare, cutite si bricege.
Din marturiile unor contemporani, la Aiud au fost aduse pâna în anul 1956 un numar de 12 carute cu sabii, care au fost depozitate într-o magazie. În vara anului 1957, opt carute pline cu sabii au fost scoase din acea magazie, fiind transportate si descarcate lânga atelierul de forja al fabricii din interiorul penitenciarului. Acestea trebuiau sa treaca prin niste operatiuni tehnice care prevedeau demontarea mânerelor si garzilor, debitarea lamelor apoi prelucrarea acestora prin forjare în vederea realizarii unor produse finite; bucatile din lame care nu mai puteau fi folosite erau trimise la topit, iar otelul obtinut era întrebuintat la turnatorie pentru îmbunatatirea calitatii fontei care se producea acolo.
În acel timp, la forja lucrau numai detinuti cu condamnari politice, iar activitatea se desfasura într-un singur schimb pe zi. Unul dintre acestia, profesorul Gheorghe Popescu-Vâlcea (n.1912 – d.1998), originar din com. Copaceni, jud. Vâlcea, a realizat ca prin distrugerea acestor sabii, care reprezentau adevarate valori si simboluri nationale, comunistii savârseau un sacrilegiu. Ca urmare, în întelegere cu alti doi detinuti de încredere, Popa Savu (n.1928 – d.1999) din Ocna Sibiului si Martau Gheorghe (n.1922 – d.?), originar din zona Tg. Jiu, au planuit împreuna sa salveze o parte din aceste sabii, alegându-le însa pe cele mai deosebite, care posedau diferite inscriptii si reprezentari heraldice gravate sau reliefate. Astfel au sortat circa 60 de sabii, majoritatea acestora fiind în stare fragmentara, pe care în cursul lunii septembrie 1957, într-un moment al unei zile, le-au îngropat în doua santuri sapate în interiorul forjei. Spre sfârsitul anului 1960, înainte de Craciun, la atelierul de forja au mai fost aduse înca patru carute încarcate cu sabii pentru a fi si acestea distruse. Dintre cei care participasera în urma cu trei ani la prima operatiune de ascundere, atunci mai lucra la forja doar Popa Savu. Acesta, împreuna cu un alt detinut politic, Tiberiu Hentea (n.1920 – d.1999), originar din Sibiu, au reusit sa aleaga peste 30 de sabii care li s-au parut lor a fi mai deosebite, si apoi sa le îngroape în apropierea locului unde fusesera ascunse, în 1957, celelalte sabii.
Secretul acestor actiuni de mare risc a fost pastrat cu sfintenie de catre cei implicati pâna dupa caderea regimului comunist. Primele declaratii publice referitoare la aceste fapte au fost fost înregistrate în cursul anului 1993. Cazul a prezentat atunci un interes deosebit, fiind organizata chiar o actiune de cautare a acestor sabii, care însa nu a dus la descoperirea lor. Subiectul a fost abordat si dezvoltat în cadrul unui episod din serialul Memorialul Durerii, realizat de catre d-na Lucia Hossu Longin, titlul respectivului episod fiind Sabiile generalilor români.
Aceste arme reprezinta niste bunuri mobile de patrimoniu care contin o valoare istorica, simbolica si artistica de nepretuit, putând fi încadrate în categoria bunurilor de tezaur. Încercarea de recuperare a acestora reprezinta o datorie de onoare pentru orice român. Cautarea acestor obiecte de patrimoniu se va face pe baza unor marturii si planuri provenite de la fostii detinuti politici care le-au ascuns, în prezent toti acestia fiind decedati, la care se adauga si unele informatii provenite de la fosti angajati ai penitenciarului. Recuperarea unor astfel de piese istorice poate fi considerata si ca o regasire a unei parti din acel trecut national care a fost distrus cu buna stiinta de catre autoritatile fostului regim comunist.
Cladirea care adaposteste atelierul de forja din cadrul fabricii a suferit de-a lungul timpului anumite modificari constructive, cele mai ample fiind realizate în anul 1973 când la constructia initiala, pe latura de sud-vest, a fost adosata o hala betonata în interior. Exista si informatii precum ca anumite interventii s-au facut si la nivel subteran, fapt ce a putut sa deranjeze considerabil stratigrafia solului tocmai în zona noastra de interes. Cu toate impedimentele si riscurile ce vor fi întâmpinate, importanta si încarcatura deosebita a actiunii reclama si motiveaza demersul nostru, indiferent care va fi rezultatul acestuia.
Cercetarea arheologica va fi realizata de o echipa de arheologi si istorici coordonata de catre d-nul Marius Oprea, directorul Departamentului de Investigatii Speciale din cadrul IICCMER. În teren, operatiunea va fi condusa de d-nul Gheorghe Petrov, arheolog expert la MNIT Cluj si IICCMER, alaturi de care se vor afla Paul Scrobota (director Muzeul de Istorie Aiud), Gabriel Rustoiu (director Muzeul National al Unirii din Alba Iulia) si Horatiu Groza (Muzeul de Istorie Turda). Forta de munca necesara pentru sapaturile arheologice va fi asigurata de catre penitenciarul Aiud.
