Vladimir Putin si Federatia Rusa sunt vedetele incontestabile ale mass-media, la nivel mondial. Ca intr-un scenariu al unui regizor 
genial, Rusia s-a pastrat in atentia lumii, dupa Jocurile Olimpice de la Sochi, cu invadarea prieteneasca a Crimeii, dupa prilejul ridicol al Euromaidanului de la Kiev. Teritoriul aflat in componenta Ucrainei, dar populat masiv de rusi, este acum, in totalitate sub controlul Rusiei. Mai mult, referendumul de pe 16 martie a intarit pozitia Federatiei Ruse, care isi va alipi importanta peninsula de la Marea Neagra. Ce urmeaza? Este intrebarea aflata pe buzele tuturor, care urmaresc aceasta telenovela produsa in laboratoarele Kremlinului. Atentionarile expertilor militari dar si ai analistilor politici merg spre Transnistria, „de jure“, a Republicii Moldova, dar in fapt, controlata de separatistii moscoviti.
Vladimir Putin, un adevarat Kasparov al politicii mondiale a ultimului deceniu, va face urmatoarea mutare. Lamentarile marilor puteri, din formatul G8 sau G7, sunt menite sa scada si mai mult popularitatea Uniunii Europene si a NATO. Statele Unite ale Americii nu au gasit justificarea, in materie de drept international, nici motivatia si nici forta de a interveni mai mult. Figurile triste ale lui Barack Obama si John Kerry au dezamagit profund o parte din acest colt de lume. Nimeni nu-si permite acum un conflict armat mondial. Ideologul moscovit Alexandr Dughin a emis ideea ca Uniunea Eurasiatica ar putea inghiti chiar Uniunea Europeana, aflata in proces de dezintegrare. Ipoteza, care nu poate fi desconsiderata, arata adevarata motivatie a unui spatiu spiritual/politic si economic aflat in expansiune, care isi doreste o forma de suprematie, la care nimeni sa nu aiba curajul sa atenteze. Apropierea timida si lamentabila a Uniunii Europene de granitele imensei Rusii a scos ursul din barlog. Marile puteri ale Europei, precum Germania si Franta, sunt santajabile prin dependenta de energie. Poate tocmai de aceea, asa-zisul Parteneriat Estic a fost doar un esec lamentabil. Reprezentantii UE s-au facut ca joaca cartea extinderii UE, dar mereu cu ochiul la slanina (energia) ruseasca. Au fost invinsi, data fiind lipsa lor de vrednicie. Pe rand, Armenia, Ucraina au fost aduse de belciug la maica Rusie. In contextul acesta, Republica Moldova ramane „povestea de succes“ a UE, in privinta Parteneriatului Estic, iar aderarea este atat de putin probabila incat cuvantul oficialilor UE nu pare sa valoreze mai mult decat o ceapa degerata. Uniunea Europeana a dezamagit profund. Pana si cel mai mare sustinator al ei realizeaza ca o tara, condusa autoritar, asa cum este Rusia, de un strateg si patriot precum Vladimir Putin are o vointa si forta mai mare de a schimba lumea. Germania, al patrulea Reich, se multumeste cu dominatia asupra Europei si nu-si mai pune problema sa incerce acolo unde si un Napoleon a esuat.
Pana unde se va intinde bratul Rusiei?
Refacerea sferelor de influenta rusesti este in plin proces. Oriunde sunt comunitati de rusi, exista interesul Federatiei Ruse de a-si apara poporul „oprimat“. Totodata, experimental si demonstrativ, vor fi sprijinite zonele cu potential de secesiune si federalizare. Deja au probleme majore Italia, cu Venetia, Spania cu Catalonia, Marea Britanie cu Irlanda si de ce nu, România, cu asa zisul Tinut Secuiesc, un fel de anus contra naturii in burta României.
