O noua carte aparuta zilele acestea la Editura Vicovia din Bacau, binevenita pentru iubitorii literaturii secolului al 19-lea, din stanga si dreapta Prutului, scoate la iveala scrieri si traduceri din limba rusa a fratilor Hâsdau, Alexandru si Boleslav, nascuti in 1811 si 1812.
Prefata, selectia textelor, tabelul cronologic, notele si comentariile sunt realizate de Pavel Balmus, critic literar, presedinte al Societatii bibliofililor din Moldova „Paul Mihail” si al Centrului National de Hasdeologie de pe langa Biblioteca municipala „B. P. Hasdeu”. „Aceeasi revista (n.r. Telescop din Moscova) va insera in numarul 8 din august 1833 cele 6 „cantece poporane romanesti in limba rusa“, semnate de Alexandr de Hijdeu (Bessarab) si insotite de o „scrisoare catre editor“ (N.I. Nadejin). Ulterior, chiar in anul de hotar amintit, in numerele 3 si 4 ale Telescopului din anul 1835 va fi reprodusa traducerea in rusa a „Introducerii in Istoria legislatiilor slave“ a profesorului polonez W.A. Maciejowschi (tradus de Al. Hâjdau)… Colaborarea autorului „Literatilor basarabeni“ la Telescop si la suplimentul acestuia va culmina prin acel raspuns prin acel raspuns la articolul anonim din „Peterburgskii Tygodnik“, reprodus in „Molva“, nr 50 din acelasi an“, se arata in prefata semnata de Pavel Balmus.
Traducerile din limba rusa a vremii au fost realizate de personalitati ale lumii literare si cunoscatori ai operei si vietii fratilor Alexandru si Boleslav Hajdau: C. Stamaty, Bogdan Petriceicu Hasdeu, ZC Rally –Arbore, Nicolae Dabija, Cl. 
Balmus si Pavel Balmus.
Mai jos, fragmentul „Papusoiul“
Vrabia malai viseaza…
Proverb mold[ovenesc].
Ca unui moldovean neaos si ca unui impatimit
amator de mamaliga, mancare atat de bine cunoscuta,
aproape unicul nutriment al oamenilor simpli dintre locuitorii
Basarabiei, Moldovei si Valahiei, fel de mancare
delicios pe masa unor boieri, imi veti ierta, presupun,
intentia de a discuta cu dvs., despre papusoi. Pe noi ne
poreclesc [in deradere] mamaligari, dar oare, in afara
de noi, nimeni si nicicand nu s-a hranit cu papusoi?
Sa vedem. In Spania, Italia, Ungaria, Grecia, pe tarmurile
Marii Mediterane, in America, Africa si Asia,
veti intalni ogoare [intregi] de papusoi de-al nostru.
In timpurile lui Arthur Jung, in anul 1787, se cultiva
meiul–malai in Franta, de la Bordeaux spre Strassbourg,
sub latitudinea sudica de 48° 35; iar in prezent se
cultiva si in imprejurimile [orasului] Nancy, pana la
latitudinea de 49°. In Australia se seamana meiul, tot
asa si in Baden Pfaltz si pe alte meleaguri din preajma
[raului] Rein. Multe triburi din America s-au deprins
atat de tare cu intrebuintarea painii din [faina de] papusoi,
incat o prefera celei din grau. Renumitul [presedinte
american] Washington consuma doar paine [din
faina de] papusoi. Atunci cand europenii au aparut
pentru intaia data in Mexic, Peru si Chile, au gasit
Alexandru H 296 ajdau, Boleslav Hajdau
pretutindeni meiul, ca mijloc principal de nutriment.
Columb l-a gasit [malaiul–mei] in Cuba. Parmentier si
baronul Humboldt au demonstrat ca meiul [maisul?]
provine din America. Medicul de Nurenberg, Kamerarius,
aminteste despre malai inca la 1586. Agosto Gallo
a fost martor al introducerii papusoiului in Italia, in
secolul XVI, si spune: „…au inceput sa-l cultive [papusoiul]
in jurul anului 1560, pe peninsula Rovigo, de
unde consumarea [acestuia] s-a raspandit in statele
venetiene si in Lombardia”. Matiolus, in 1571, scrie ca
gran turco in Italia se intrebuinteaza, de catre tarani, in
mancare. In Belluno si Friuli se cultiva meiul in 1610.
Orasul Venezia facea comert destul de insemnat cu
acest fel de cereale. Marco, in „Istoria Bearnei”, scrie
ca malaiul era cunoscut in Franta pe la sfarsitul veacului
- In Anglia, inca la anul 1733, meiul se cultiva in
Stiria, intr-o astfel de cantitate, incat Carol al VI-lea a
fost nevoit sa publice o noua lege, despre dijma–zeciuala
a papusoiului. Baronul von Gochberg, in lucrarea sa
voluminoasa „Despre gospodarire”, scrisa in anul 1682,
aminteste despre mijloacele de crestere a acestor cereale.
In sfarsit, englezul, capitanul Baddefort, care a fost,
pe timpul nostru, in regatul Assam, la poalele Himalayei,
a intalnit peste tot mei, cultivat in cantitati mari.
Insesi denumirile, pe care le are meiul–malai
aproape la toate popoarele, demonstreaza ca acesta
e cunoscut si serveste drept hrana, si, se prea poate,
si ca un fel de mancare delicios nu doar pentru noi,
moldovenii.
Gandindu-ne la faptul ca pentru cei carora, ca gospodari,
papusoiul le aduce un suficient de insemnat
Scrieri – Poezie. Proza. Publicistica. Genealogii. 297
venit, iar, ca gastronomi, dupa obicei, un fel de mancare
indragit, va fi curios de aflat cum se numeste aceasta
planta la alte popoare, convinse, nu mai putin ca noi,
de folosul cresterii–cultivarii a acesteia.
Denumiri latinesti: (Linde) Triticum Indicum; Frumentum;
frumentum turcicum; Zea mays (Linn.)
In Russia: psenicika, psenka; kukuruza, mays.
In Austria: Turkischer Weitzen, Turkischers, Spanisches
Korn, Kukurutz.
In Anglia: Indian corn, indian wheat, Turkey corn,
maize.
In Franta: Mais, Maiz, Mahiz, ble de Turquie, ble
de Barbarie, ble d’Inde, ble d’Espagne, ble d’Italie,
ble de Rome (ble de Guinee, gros millet des Indes);
in Burgundia de Jos: Millaral, Millargo, Millargou.
In Olanda: Mays, Spaanische Tarw, Turkisch Koorn.
In Italia: Grano Turco, Grano d’India, Granone,
Formento Turco, Formentone.
In Lombardia: Sorgo Turco, Melgone.
In Toscana: Grano Siciliano.
In Polonia: Pszenica turecka, kukuruza.
In Ungaria: Tengeri, Kukuricza.
In Portugalia si [in] coloniile ei din Africa si Asia:
Maiz, Milho maiz, Milho ordinario, Milho de
Turquia, Milho zaburro, Saburro.
In Spania: Maiz, Trigo de las Indias, Mijo Grande,
Borona, Iaramago, Panizo, Catal, Basc, Artoa, Blat de
moro.
In Suedia: Turkisk hrete.
In Elvetia: Walsch Korn.
In Turcia: Kukuru–rus, kokoros, missir bogda.
Alexandru H 298 ajdau, Boleslav Hajdau
In Croatia: Kurutza.
In Grecia: Aravotiros, calamutaru.
In Moldova, Valahia, Basarabia: papusoi.
In Mingrelia: Lazuty.
In Tataria: Mussur dary; la calmyci: Erduasch
schichy.
In Persia: Guildech.
In Ama (pe Terek): Hadji Bogday.
In Arabia: Durach rumy, durra rumy.
In Armenia: Suminder.
In China: Bao Tuk, Leam.
In Kochin–China: Kay ban, Loureiro.
In Japonia: Siokuza, too kibby.
In Ost–India: la chinezi – fannye; la malayezi –
jagon.
In Egipt: Durach khamy, Turchi.
In Brazilia: mai vechi – Luaty; noua – Miljo; de
asemenea – Lithyrun, Abaty, Aguaty.
In Canada si Carolina [din SUA?]: Karakomy.
In Mexica: la vechii locuitori – Tlaolli; la cei noi –
Maizio.
In Missisipi: Evaim neash.
In New–York: la vechii locuitori – Iaescong.
In Virginia: Pagotowr.
In Peru: Tzara sau Zara.
In Chile: Qua sau Gua.
In Arhipelagul Indian: Diagung.
Pe insula Tahyty: Turina.
Boleslav BASSARAB HAJDAU
Oraselul Nouasulita
(„Odesskii vestnik”, nr. 8, din 26.01.1846.)
