Ionatan Pirosca impreuna cu sotia sa, SorinaMotto: “Sub umbra Ta e ziua”
(din “Poema iubirii” de Ionatan Pirosca)
Vineri, 16 aprilie 2010, la ora 19:50, poetul crestin Ionatan Pirosca a plecat Acasa, la Tatal Ceresc. Scriitorul s-a stins din viata în orasul sau natal, Braila. În urma sa ramân parintii, sotia – Sorina si cele doua fiice – Eva si Rebeca. Înhumarea a avut loc luni, 19 aprilie 2010, la ora 14:00, în cimitirul din Chiscani.
“Era un om tânar înca, atât în trup, cât si în spirit”
Ionatan Pirosca “a pornit în aceasta calatorie în deplina împacare cu Dumnezeu si cu lumea, despovarându-se de dureri si încercari cumplite. Domnul S-a îndurat de el si a avut parte de o suferinta relativ scurta, dar destul de greu de suportat, mai ales amintindu-ne ca era chinuit de mai multe probleme de sanatate… Acum, nu îl mai doare nimic si poate merge pe propriile picioare, asa cum nu mai reusise de mult prea îndelunga vreme. Si nu îl mai chinuie niciun fel de îngrijorari sau tulburari, toate spulberandu-se ca un fum efemer.
Era un om tânar înca, atât în trup, cât si în spirit: desi se pregatea sa încheie cel de al 52-lea an petrecut în aceasta lume, era plin de viata, umor si iubire de Dumnezeu si, mai ales, era un vesnic îndragostit de poezie, care a constituit cel mai mare dar al Domnului pentru existenta lui”, marturiseste Sorina Pirosca.
Un rol important în viata lui Ionatan Pirosca l-a jucat biserica în care si-a petrecut ultimii doi ani de viata – biserica Metanoia din Braila, o comunitate frumoasa, unita, proaspata si animata de credinta, unde poetul si sotia sa s-au simtint întotdeauna, acasa. Aici, Ionatan Pirosca si-a petrecut ultimele ore în trup de ne-slava, alaturi de multi dintre cei care i-au oferit un loc special în inima si în viata lor.
La Braila
Odata cu trecerea în eternitate a lui Ionatan Pirosca, ne despartim de un mare talent pe care Domnul l-a lasat printre noi numai doua etape din viata : tineretea si maturitatea. Ionatan Pirosca s-a nascut în 1958, într-o familie de crestini baptisti. La Braila, poetul a terminat scoala generala si liceul. Ionatan Pirosca a început sa scrie stihuri de îndata ce a deprins literele. Avea doar opt ani când a asternut primele rime pe hârtie, fara sa stie ca se apucase de ceva special, de o activitate complexa. Pentru el, versurile pe care le-a plasmuit au fost o exprimare a întregii sale vieti. Poeziile lui se remarca printr-un stil literar inconfundabil, în care calitatea se împleteste cu mesajul izvorât dintr-un autentic fundament ideatic crestin.
Lui Ionatan Pirosca “îi placea sa stea în aer liber, sa priveasca oamenii, sa se inspire din evenimente cotidiene si sa le transforme în arta. Pur si simplu, îi placea sa jongleze, sa faca tot felul de acrobatii, sa se joace nascocind cuvinte intraductibile în alte limbi… În ultima vreme, se gândea serios sa înceapa sa scrie proza (deja i-a aparut un volum care se pare ca a fost foarte “gustat”). Din pacate, Dumnezeu a decis sa îi întrerupa toate proiectele mult mai curând decât a crezut el…”, spune Sorina Pirosca.
Sapte volume de versuri crestine
Licentiat al Facultatii de Teologie, Ionatan Pirosca a debutat publicistic cu doua grupaje de poezie publicate în anul 1984 de revista Astra, din Brasov. În acelasi an, poetul obtine si primele doua premii la concursuri literare nationale. Abia dupa zece ani, în 1994, dupa mai multe premii si recunoasteri publicistice prin diverse reviste literare, Ionatan Pirosca debuteaza editorial cu placheta Cu fata la cruce. Poetul brailean ne-a lasat sapte volume de poezii cu tematica crestina – Cu fata la cruce (1994), Tabla înmultirii cu cerul (1998), Poema iubirii (2001), Linistea dintre doua taceri (2004), Ferestrele Împaratiei (2006) – volumul de suflet al poetului, Iertare pentru ghimpi (2007), Trecerea prin icoana 1 (2009). Primele patru volume pot fi descarcate de pe blog-ul lui Ionatan Pirosca, la adresa http://ionatan.wordpress.com/. De asemenea, o prezentare a cartilor lui poate fi vizualizata pe http://tarabacufluturi.blogspot.com/.
“Cartea Iov în versuri”
Sâmbata, 24 aprilie, era programata lansarea celui mai recent volum de versuri semnat Ionatan Pirosca – Trecerea prin icoana. Din nefericire, poetul nu a mai apucat sa asiste la acest important eveniment. De altfel, în ultimele luni de viata, scriind pentru “Cartea Iov în versuri” (fiecare verset din aceasta carte a Bibliei devenea o poezioara de doua strofe a câte sase versuri fiecare), poetul spunea ca se identifica pe sine în suferintele lui Iov… si credea ca Dumnezeu îl va izbavi în acelasi chip minunat… Dar se pare ca Dumnezeu a avut un plan si mai bun pentru el…
“Cuvinte la schimb”
“Din punctul meu de vedere, crestinismul nu este numai o influenta în poezie, ci însasi conceptia mea despre lume si viata, care sta la baza întregii mele existente si a tuturor manifestarilor mele”, spunea poetul Ionatan Pirosca. În lumina acestor cuvinte, în 2001, acesta initiaza un grup literar crestin pe Internet, intitulat Cuvinte la schimb. Sapte ani mai târziu, în 2008, Ionatan Pirosca devine membru al Uniunii Scriitorilor din România. Considerat a fi cel mai mare poet român crestin în viata, Ionatan Pirosca apartinea unei categorii speciale de oameni – cei care au trait în doua regimuri, doua secole, în doua stari si mai ales au avut de înfruntat nevolnicia vremilor, a regimurilor si a semenilor. Oamenii acestia au un mesaj deosebit de transmis. Pe deasupra tuturor acestor strângeri si constrângeri si serpuiri printre si pe sub stânci – adica bolovani – prietenul si fratele Ionatan, mereu încrezator si visator, s-a nascut si a trait cu maiestria cuvântului clar rostit si rostuit, purtator de valente, de taine si învataminte. Asa l-a primit, asa ni l-a daruit.
Acum, la trecerea lui în lumea dreptilor, fie-mi îngaduit „iubiti iubitori” ai cuvântului care înalta, care învata si mai ales care lumineaza, fie-mi îngaduit sa aduc omagiul nostru al tuturor… omului care a luptat cu sabia cuvântului, cu palosul exprimarii calde si neduplicitare.
„Omul ca semn de întrebare”
L-am cunoscut în tumultul bataliei pentru promovarea versului românesc si crestinesc, în inimaginabila lui traire a cuvântului armonios „pe stil nou” de care a ramas legat toata viata lui. Era riguros în tot ce scria si ce facea. Evita cu sârg polemicile de orice natura, iar atunci când nu le putea ocoli cu niciun chip era aprig si neînduplecat. Argumentul lui forte era: „Viata mea atârna doar de mila lui Dumnezeu si se numara oricum în zile… De ce m-as face vrasmas adevarului ce mi-a fost revelat? Îl voi marturisi asa cum l-am primit, oricare ar fi pretul pe care va trebui sa-l platesc!”
Dupa ce a petrecut ani lungi în scaunul cu rotile si s-a obisnuit cu gândul ca „trebuie sa mor”, îmi scria cu ceva timp în urma: „Ma simt si traiesc atât de bine cât o poate face UN OM care tocmai a primit un al doilea diagnostic mortal!”.
Si astfel, pentru cel care se numea pe sine „Omul ca semn de întrebare”, puntea suferintelor s-a rupt si el a trecut de partea cealalta unde e pace.
«Jurnalul scrierii iubirii»
L-am pretuit si l-am citit pe poetul Ionatan Pirosca. Am început cu cartea «Sabia Domnului si a lui Ghedeon» pe care mi-a daruit-o cu dedicatie. Apoi am tras cu urechea si am aruncat privirea pe «Cuvinte la schimb», însa serialul riguros si amplu, publicat pe site-ul poetului, intitulat «Jurnalul scrierii iubirii», ar putea sa va, convinga pe oricare dintre dumneavoastra cei care iubiti poezia, ca ne despartim de un mare talent pe care divinitatea l-a lasat printre noi.
Octavian Curpas & Zaharia Bonte
