«„Patologia” lui Pacala sau Simptomatologia sanatatii» – O carte despre lupta dintre spirit si materie, semnata Angela-Monica Jucan



Motto: „În fata evenimentelor, Pacala sta. Între evenimente, fuge. În timpul lor, el actioneaza. În urma evenimentelor, râde.”

„Lumea interioara a lui Pacala nu are multe complicatii”, afirma scriitoarea Angela-Monica Jucan, vorbind despre volumul «„Patologia” lui Pacala sau Simptomatologia sanatatii», ce îi poarta semnatura. Autoarea continua: „El nu sta sa ofteze sau sa filozofeze. I-am precizat, în patru capitole, „aptitudinile” (de a sta, de a fugi, de a actiona cu economie de efort si de a râde), apoi, cu aceste date strânse si pe baza unor tipologii apartinând mai multor autori, am încercat o reconstituire a fizionomiei, a constitutiei si a predispozitiilor maladive. Din punct de vedere „patologic”, a iesit ca Pacala a fost sanatos tun, dar batrânetele, daca le-ar fi ajuns, i-ar fi putut aduce câteva afectiuni grave. Volumul nu este o analiza sociologica si nici nu atinge specificul national. Din contra, l-am prezentat pe Pacala drept personaj singular, nu „tip”.”

Pacala – un personaj bine documentat

Absolventa a Facultatii de Filologie din Cluj, sectia rusa-româna, Angela-Monica Jucan este autoarea volumelor “Optimismul bacovian” si «„Patologia” lui Pacala sau Simptomatologia sanatatii». De asemenea, numele ei apare si într-o serie de lucrari colective: “Eminescu în actualitate”, “Pasi în iarba ninsa”, si “Biruirea de sine”. Angela Monica Jucan s-a nascut pe 2 decembrie 1952, la Cluj. În prezent, aceasta este bibliotecara la Biblioteca Judeteana „Petre Dulfu” din Baia Mare.

 

În ceea ce priveste «„Patologia” lui Pacala sau Simptomatologia sanatatii», aceasta carte spune autoarea ca s-a nascut din întâmplare. ”Am propus unui medic sa o scrie”, marturiseste Angela-Monica Jucan, „însa el a refuzat, nici n-a prea înteles ce vreau, mie mi-a parut rau si asa am hotarât sa o fac eu. Patologie nu este un termen metaforic. M-a interesat daca s-ar putea descoperi, la Pacala, o boala, mai ales psihica. Am citit, la întâmplare, diverse lucrari, predominând cele de psihologie, psihiatrie, psihanaliza, dar nu am nicio pregatire în acest domeniu care nu ma preocupa nici cel putin amatoristic. De aceea, n-am îndraznit sa ma îndepartez de ceea ce am citit si, în toata cartea (nu are decât o suta de pagini), este o abundenta de citate. Originala este grafica realizata de colega mea, Mara Pop (Babiciu), care a ilustrat volumul.”

Poznele lui Pacala

 

 

Pacala, erou al snoavelor populare românesti, este cunoscut pentru umorul si istetimea sa, ascunse sub o masca de naivitate si simplitate. El trateaza autoritatile satesti (popa, boierul, judecatorul) cu îndrazneala si ironie usturatoare. În folclor, poznele lui Pacala sunt reunite într-un ciclu de snoave, care sta la baza prelucrarilor ulterioare ale lui Petre Dulfu – „Ispravile lui Pacala”. Aceasta carte apare în 1894, iar autorul, scriitorul Petre Dulfu, primeste pentru ea Premiul Eliade Radulescu al Academiei Române. Despre Pacala au mai scris Ion Creanga („Pacala”), Ioan Slavici („Pacala în satul lui”), etc.

 

 

La 150 de ani de la nasterea lui Petre Dulfu, Angela-Monica Jucan îl abordeaza pe Pacala dintr-un punct de vedere inedit, actualizându-l, într-un eseu cu structura polifonica. «„Patologia” lui Pacala sau Simptomatologia sanatatii» a aparut sub egida Bibliotecii Judetene „Petre Dulfu”, în cadrul Programului cultural „Maramuresul perpetuu”, în 2006. Prima abordare a personalitatii lui Pacala este realizata de Angela-Monica Jucan într-un text concis si incitant: „Un rol terminal. Pacala”, publicat în 2003, în „Biblioteca Sepentrionalis”.

Pacala – o personalitate complexa

«„Patologia” lui Pacala sau Simptomatologia sanatatii» cuprinde sapte capitole („Pacem Agitare”, „Vehemens Fuga”, „Summa Vi”, „Ridet Tempestas”, „Homo Conspicuus”, „De Te Fabula Narratur” si „A existat?”), „Anexele“ si „Un rol terminal: Pacala“. Toate ne propun o reconfigurare a clasicului erou al lui Petre Dulfu, într-o abordare inedita. Cartea Angelei-Monica Jucan, presarata cu citate din Henri Bergson, M. Ralea, Ivan Evseev, Lucian Blaga, Gustave Le Bon, etc., ne prezinta transformarile personajului Pacala, în functie de miturile individuale, profilate în patru mari grupe reprezentative pentru principalele etape ale vietii – copilaria, adolescenta, maturitatea, batrânetea. Pacala este omul vizibil, realist, adaptabil, poet, într-un cuvânt, exponentul poporului sau.

 

 

Conform lui Jung, Pacala este un „tip extrovertit”, care „gândeste ceea ce simte” si ale carui „concluzii intelectuale” sunt „îndreptate catre date obiective”. El este un „observator al concretului, amator de placeri, doritor de noi posibilitati”, dar si „introvertit – gânditor, introspectiv, reflexiv”, dovedind „adâncime si intensitate în gândire, calm, sentimente intense sub masca indiferentei.”

 

 

Pacala e „anormal”

 

 

Viziunea caleidoscopica a Angelei-Monica Jucan asupra lui Pacala reiese si din faptul ca eroul este evocat într-un context larg, ce presupune schimbari complete, pe care acesta le realizeaza prin perseverenta. Indiferent de situatie, fie ca „sta sau actioneaza, egocentricul Pacala e numai afirmare de sine. El e ca el si e un geniu, în fata caruia medicina e neputincioasa, nefiind în masura sa-i gaseasca nici suferinta, nici handicap si totusi, Pacala e „anormal”. Fiindca nu e sters. Fiindca iese din rând. Poporul si Dulfu l-au creat asa, a- normal, ca un etalon superior al inteligentei (inteligenta care controleaza munca fizica). E omul care reuseste. Efortul lui nu e niciodata degeaba. Având motiv de satisfactie, râde.”

 

 

Pe de alta parte, acestei evaluari i se impune înca o remarca. Angela-Monica Jucan stie sa zugraveasca un Pacala muncitor, capabil sa cântareasca în mod corect o stare de fapt si sa profite de oportunitate. Chiar si fuga lui „este primul pas catre actiune… Prin fuga, Pacala depaseste niste situatii; transformata în calatorie (pelerinaj), fuga devine autodepasire.” Autoarea subliniaza cu pertinenta ca pentru Pacala, evadarea este esentiala, vitala, întrucât în felul acesta se regaseste pe sine, omul liber si independent. Esecul îi este strain lui Pacala, iar confruntarile pe care le are (cu dracii, de exemplu) scot si mai mult în evidenta personalitatea sa complexa. Peripetiile sale vorbesc despre lupta dintre bine si rau, iar întâmplarile pe care le traieste îsi au izvorul în viata reala. El ironizeaza naravurile oamenilor si eludeaza efectul nemilos al timpului. „Toate aceastea seamana cu o ciudata fixare, pentru ca desi parcurge o succesiune de întâmplari, Pacala scapa din istorie. El nu se subordoneaza cronologic.”

„A existat?”

A existat Pacala? Angela-Monica Jucan este convinsa ca a existat si ca daca n-o fi murit, mai traieste înca si azi. În mod sigur n-a murit, pentru ca Pacala învinge timpul, împrejurarile, oamenii, raul din lume…, ceea ce înseamna tinerete fara batrânete si viata fara de moarte.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *