”Putin gravida”, aproape cancer



scris de Dr Adrian Sângeorzan, New York, MD Obstetrician / Gynecologist

 „Si ce spune doctorul tau”? o întreb pe pacienta mea, o prietena disperata care ma suna la doua-trei zile dintr-un mare oras dinRomania. Încearca sa înteleaga ce se întîmpla cu ea de vreo trei saptamîni de cînd umbla de la un doctor la altul cu dureri si sîngerari care nu se mai opresc. „Spune c-as fi PUTIN GRAVIDA” îmi raspunde ea. Adica nici gravida gravida, nici deloc gravida, asta ca lucrurile sa fie si mai nebuloase si mai aproximative. Fusese tratata trei saptamîni cu antibiotice, cu toate ca se simtea din ce în ce mai rau si nimeni nu-i facuse un test simplu de sarcina. Dupa ce am sfatuit-o sa-si cumpere unul de la farmacie m-a sunat si mi-a spus ca dupa ce-a pus o picatura de urina au aparut „doua linii” ceea ce însemna ca toate simptomele erau probabil din cauza unei pierderi de sarcina sau mult mai rau, o sarcina extrauterina. Aratîndu-i medicului ei liniutele acesta a admis c-ar putea fi „putin gravida” si nimic mai mult.

Sunt doctor ginecolog si practic înNew Yorkde peste 12 ani, dupa ce am facut înRomaniaacelasi lucru înca 12 ani. O simetrie totusi inegala. Într-unul din cabinete vad mai mult femei dinRomania, asa ca indirect tin prin ele legatura cutaranoastra si mai ales cu starea medicinii de acolo. Unele, care îsi pot permite, vin sa nasca înAmerica, dupa care se întorc cu bebelusi cetateni americani. În privinta asta sunt într-un fel mai tare ca un avocat de emigratie pentru ca nou nascutii au garantata cetatenia, comform costitutiei americane. La început am crezut c-o fac doar pentru asta, apoi am aflat ca unora le e pur si simplu frica sa nasca în patrie. De curînd am asistat nasterea celui de-al doilea copil al unui cuplu de români, tineri, destepti, frumosi care hotarîsera sa plece dintaradupa ce le murise la nastere primul copil. Nimeni nu le-a dat nici o explicatie. Copilul pur si simplu „nu avusese zile, se sufocase” cu toate ca fusese perfect sanatos atunci cînd începuse nasterea.

 

Unele din pacientele mele dinNew Yorkfac exact reversul. Neavând asigurari, se necesitând operatii costisitoare pentru care spitalele percep sume mari, neputîndu-si permite tratamentul în SUA pleaca în România. La întoarcere îmi spun povesti despre experietele lor de-acolo. Una din ele, recent emigrata din Romania, a ajuns în Lumea Noua fara uter, ovare, trompe si jumatate din vagin. I se scosese „totul” la 32 de ani pentru o leziune precanceroasa care putea fi tratata relativ simplu. Cel care a operat-o e un reputat chirurg. Operatia, una din cele mai dificile, fusese facuta magistral, doar atît ca nu era necesara. Rezultatul patologic postoperator o arata clar si cu un asemenea document ca proba aici nu te-ar putea apara nici cel mai bun avocat. Ei i se spusese ca „e mai bine asa, mai sigur pentru ca ceea ce avusese era APROAPE CANCER ”…

 

Astazi compatriotii mei nu mai emigreaza ca înainte de 1989. Nimeni nu mai trage în urma ousagroasa de stejar. Oamenii vin si pleaca când vor, circula. Aud mereu povesti legate de felul în care înca se mai practica medicina acolo si ma rog ca ai mei sa ramîna sanatosi. Mama mea a facut nu de mult o pneumonie severa cu pleurezie. A fost internata în spital si m-am bucurat ca se afla în grija unui fost coleg, unul din cei mai buni din promotia noastra . Vorbeam zilnic la telefon si nu am putut sa-l conving în nici un fel ca antibioticele, trimise dinGermaniade o ruda a noastra, sa-i fie administrate intravenos si nu intramuscular. Nu am vazut niciodata înAmericaun antibiotic sa fie administrat intramuscular. Pentru asta nu e nevoie sa stai în spital. Cînd vorbem cu el aveam impresia ca nu mai folosim acelasi limbaj si senzatia asta am avut-o în multe ocazii. A trebuit ca sora mea s-o scoata pe mama din spital si sa angajeze o asistenta dispusa sa-i dea antibioticele asa cum trebuia. Îi atârna punga cu solutie intravenoasa într-unul din cuierele din casa. Nu era nevoie decît de putina bunavointa si ceva bani. În spital nici cu bani nu am putut lamuri pe nimeni sa faca ce trebuia facut pentru ca detaliul acesta nu intra în protocolul spitalului. De fapt nu cred ca exista înca în spitalele dinRomaniaideea de protocol, adica un cod cu reguli scrise legate de cum trebuie lucrurile facute corect. Si ma refer la lucrurile simple, la îndemîna tuturor, începînd de la respectul pentru pacient, care presupune si „cum vorbesti” cu el.

 

Îmi place sa ma întorc întara, unde ma simt altfel decît oriunde în lumea asta. Nici mai bine, nici mai rau ci pur si simplu altfel. Am pur si simplu o alta perceptie a lucrurilor. Mirosul teilor si al caprifoiului e categoric mai intens si mai rascolitor acolo. Ca fiecare român care a plecat si a reusit sa se transplanteze într-o alta lume, ma întreb uneori dac-as mai putea sa traiesc înRomania. E o întrebare reala pe care am observat ca tot mai multi români din diaspora si-o pun chiar daca se gîndesc doar la o reîntoarcere temporara, sau la sederi mai lungi. Daca înainte am fost într-un fel împinsi sa plecam, acum plecarile sau întoarcerile sunt optionale. Nu sunt sigur de raspuns în general, însa în particular sunt sigur ca nu mi-as mai dori de loc sa mai lucrez acolo ca medic. Si mai ales într-un spital. Si mai sigur decît orice e ca mi-ar fi frica sa ajung pacient. Cei mai în vîrsta, dintre care unii îsi pun problema întoarcerii înRomania, se întreaba foarte serios „ce se întîmpla cu noi daca ne înbolnavim”?

 

Am vizitat cîteva spitale dintaraîn ultimii ani si as fi vrut sa fi vazut acelasi progres ca în lumea restaurantelor sau a cazinourilor. Anul trecut am avut în Cluj întîlnirea de 30 de ani de la terminarea facultatii de medicina. Noi îmbatrînisem cu tot atîtia ani, unii murisera, însa clinicile si spitalele pareau mult mai ridate si mai obosite. Pareau niste muribunzi care nu erau lasati sa moara. Prin gaurile adînci din tencuiala originala se vedeau caramizile asezate una peste alta cu aproape 100 de ani în urma cînd Clujului de altadata i se spunea „miculHeidelberg” iar Bucurestiului „miculParis”. Noua românilor totdeauna ne-au placut diminutivele si sa ne identificam cu altii. M-am bucurat mult sa-mi vad fosti colegi, unii dintre ei acum profesori, multi ca mine fosti fugitivi reîntorsi de peste tot în cautarea anilor de studentiei, care au fost pentru multi dintre noi cei mai frumosi ani din viata. Pentru ca exista viata pe vremea aceea.

 

Nu mi-a fost niciodata rusine ca m-am format înRomania, nici ca medic nici ca om. Mi-a fost rusine însa cînd am început sa realizez ca atîtea lucruri pe care puteam usor sa le fac si ca medic si ca om, nu le-am facut, pentru ca îmi intrase în sînge sa NU LE FAC. Pentru ca e categoric mai usor sa nu faci, una din „regulile” de baza a lumii în care am crescut si cu cît nu faci cu atîta n-ai mai face. E vorba de acele lucruri simple, logice, nesofisticate, care din pacate nu intrau în „protocolul” unei societati neînvatata cu regulile simple. Comunismul, calamitatea noastra, reusise sa ne aduca într-o stare de abrutizare de care nu mai eram constienti. Dar nici pe el nu putem sa dam toata vina.

 

Care era starea medicinii romînesti cu 30 de ani urma, perioada în care s-a format generatia mea? La medicina se intra mai greu ca oriunde, erau doar 5 facultati, cu un numar mic de locuri. Candidatii, 9-10 pe un loc, erau triati drastic iar cine nu trecea de anul întîi era exmatriculat. Unii terminau în 7-8 ani sau nu terminau de loc. Profesorii ni se adresau cu „domnule coleg” însa nu se sfiau sa ne cada la examene, daca nu învatam. Înca se mai simtea în Cluj influenta lui Hatieganu, Goia, si a acelor dascali formati în „marele”ParissauHeidelberg. Generatiei mele i s-a spus „generatia groparilor” pentru ca în cei 6 ani de fcaultate au disparut O. Fodor, rectorul facultatii, academicianul Preda, V.V. Pappilian s.a. Am vazut cum lucrurile s-au schimbat în rau sub ochii nostri. Printre atîtea altele, în nici trei ani, numarul studentilor la medicina s-a dublat datorita studentilor straini care au ajuns sa depaseasca numeric studenti români. Clujul se umpluse cu studenti africani, sud-americani, arabi, greci, si chiar din vestul Europei sau SUA. Pe atunciRomaniaînca nu exporta doctori autohtoni însa producea la gramada medici straini care erau acceptati în facultatile noastre fara nici o triere. Coruptia a facut ravagii si cresterea „productiei” de studentii straini a ajutat la erodarea sistemului. Mama unui român dinNew Yorkmi-a spus ca facultatea baiatului ei a costat-o 60 de video-casetofoane si mii de dolari. Nu practica nici astazi ca medic, cu toate ca a crescut înAmerica. Nivelul de pregatire a început sa scada si pentru studentii români.

 

Dupa absolvire am fost prima generatie care nu a mai fost trimisa latara. Comform traditiei urma sa fim trimisi acolo pentru doi sau trei ani, dupa care puteam da examenul de secundariat pentru a începe o specializare. Asteptam repartitia cu niste harti uriase în mîna, procurate de la Caile Ferate, pentru a putea alege nu satele din Moldova sau Baragan ci garile în care oprea trenul ca sa poti sa fugi de-acolo. Unii mituisera militienii din te miri ce sat din Maramures sau Oas si-si facusera peste noapte buletine acolo ca sa aiba prioritate. Repartitia noastra urma sa înceapa într-o zi de iunie la 8 dimineata, sincronizata în toatataraprin radio si pîna la prînz nu s-a întîmplat nimic. Banuiam o dereglare a instalatiei de radio. Dupa prînz a izbucnit în difuzoare vocea ministrului sanatatii care ne-a anuntat sec ca repartitia s-a amînat si ca vom afla ulterior unde vom fi trimisi. Daca nu lataraatunci unde? Ceausestii decisera dintr-o data ca nivelul de pregatire al doctorilor e prea scazut si ca de-acum vor face trei ani de stagiatura numai în orase mari, stagiu care ar scoate din noi niste genii care vor putea face orice, oriunde. Un stagiar pe vremea aceea nu prea avea multe de facut într-un spital. Am invadat niste spitale care nu erau deloc pregatite sa formeze medici si care nici nu aveau chef s-o faca. Rotam cîte 20-30 pe-o sectie si eram priviti ca niste studenti care-si continuau într-un mod bizar studentia pe banii statului. Eram platiti foarte prost, ne învîrteam prin spitale de la 8 la 11 si încercam sa ne lipim de cîte un specialist ca sa învatam ceva. În anul trei de stagiatura ne-am putut da secundariatul, unii l-am luat si cînd ne pregateam sa plecam în sfîrsit la specializare ni s-a spus dintr-o data ca trebuie sa plecam un an la tara. Suna ca o sentinta pe care trebuia s-o ispasim totusi. Am plecat acolo mai speriati si mai dezorientati ca oricînd si dupa trei luni de viata în mijlocul naturii ni s-a spus ca s-a contramandat totul si vom pleca acum în centre universitare ca sa ne începem rezidenta. Cineva acolo sus nu se putea hotarî ce sa faca si cum sa mai manipuleze doctorii si medicina. Am nimerit în spitalul universitar Giulesti unde profesorul Panait Sîrbu si colaboratorii lui de-acolo aveau o faima deosebita. Le pastrez si acum un loc special în memorie. Profesorul Sîrbu a murit dupa un an si lururile s-au stricat si-acolo.

 

Rezidenta pe care am facut-o în România nu poate fi comparata în nici un fel cu ceea dinAmerica. Semana cu stagiul meu militar dintaraunde am cules mai mult recolta.

 

Dupa ce am practicat înBrasovca specialist timp de sase ani, a trebuit sa fac din nou patru ani de rezidenta în ginecologie laNew York. Recunosc ca trebuia sa fiu „reeducat” din multe puncte de vedere. În Bucuresti dupa 2 ani de rezidenta facusem ca „mîna întîi” doar 2-3 cezariene si tot atîtea operatii ginecologice. A trebuit sa plec laBrasovca sa pot avea un acces real în sala de operatii. Majoritatea doctorilor terminau rezidenta fara a fi adevarati specialisti. ÎnAmericaun rezident face peste 100 de cezariene pe an si dupa primul an ar trebui sa fie capabil sa se descurce singur altfel nu e promovat. În spitalele dinRomaniacel mai important era sa fim dimineata la raportul de garda asfixiati de propriul nostru fum de tiagara dupa care semnam condica si puteam pleca. Daca nu veneam o zi nu observa nimeni. ÎnAmericarezidentii traiesc mai mult în spitale si muncesc între 80 si 120 de ore pe saptamîna. Specialistii cu care lucreaza sunt platiti ca sa-i învete si o fac. În România ni se spunea ca „meseria nu se învata, ci se fura”. Putini erau aceia care erau dispusi sa te învete. Exista acolo o mare spaima ca cineva va veni si-ti va fura „ciolanul”. Ca peste tot în lume, era de fapt o goana dupa bani, desi totul era gratis ceea ce facea ca relatia doctor-pacient cât ?i cea dintre doctori sa fie un paradox si un suspans continuu. O conspira?ie foarte distructiva. În timp ce înAmericapacientii pot sa ne dea în judecata pentru orice, înRomanianu te tragea nimeni la raspundere pentru nimic atîta timp cît nu luai mita. Nu stiu cum stau lucrurile acum, însa cel putin presa e libera si pot afla din ziare, de exemplu, ca un medic român a i-a taiat în bucati penisul unui pacient si într-un spital de nu stiu unde au murit la nastere 5 nou nascuti într-o saptamîna.

 

Din perioada cînd am lucrat ca specialist înRomaniaam cele mai contradictorii amintiri: de la cazuri foarte disperate salvate profesionist si cu mult suflet la cazuri simple, banale, care au ajuns din nepricepere si mai ales din nepasare in situatii dramatice. Nu vreau sa mai amintesc despre perioada de 20 de ani cînd avorturile si chiar contraceptia au fost interzise si cînd mii de femei au murit sau au ramas mutilate în conditii de neconceput astazi. Unii ginecologi s-au comportat onorabil, uman, altii nu. Cînd le povestim colegilor dinAmericadespre acele vremuri (în care femeile mureau din nimic iar testele de sarcina se faceau în spital pe niste broscoi livrati de un tigan care-i prindea la balta) se uita foarte ciudat la noi ca si cum am fi venit dintr-o alta lume, dintr-un alt timp.

 

Astazi vin înAmericasute de doctori români tineri. Au avantajul ca si-au putut programa pasul acesta în avans. Îsi dau testele de echivalare în Europa si unii care au scoruri foarte mari îsi obtin interviuri prin telefon sau internet. Nu mai sunt fortati sa devina niste aventurieri care-si iau lumea în cap. De ce pleaca totusi? Acum se poate cîstiga bine si acolo. Am întîlnit la un congres mondial de ginecologie în Santiago de Chile 30 de medici români. Dar cîti îsi pot permite asta?! Am înteles ca pentru noua generatie multe porti ramîn închise iar formarea lor ca specialisti e la fel de problematica. Din pacate n-am auzit înca de nici un doctor specialist, format aici, sa vrea sa se întoarca în ?ara.

 

Cu exceptia unuia care dupa ce s-a întors cu un masterat în „health care management” facut în cea mai buna universitate americana a fost luat peste picior chiar la ministerul sanatatii, institutie care se presupunea ca va avea nevoie de el. Cîstigase o mare bursa oferita de americani, era plin de entuziasm, însa la întoarcere i s-a spus ca nu trebuie sa vina nimeni din America ca sa-i învete pe ei ce sa faca. Plus ca le-a aratat o diploma de onoare semnata de Clinton „care oricum n-o sa mai fie presedinte în cîtiva ani”. Fusese într-un lot international, cu medici din 12 tari în curs de dezvoltare si fusese singurul care a ramas nefolosit de guvernul tarii lui. S-a întîmplat în 1995 si speram ca lucrurile s-au mai schimbat de atunci.

 

Astazi, 8 martie 2009, de a?a ziasa ”zi interna?ionala a femeii” am citit stupefiat un articol lung ?i dramatic în New York Times despre corup?ia medicilor din România, despre mita, despre cazuri încheiate cu rezultate dezastruoase datorita neglijen?ei ?i nepasarii. Din pacate reiese ca rela?ia pacient-doctor-autorita?i pare sa fi ramas la fel de contorsionata, de maladiva ?i chiar de fara speran?a.

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *