La începutul lunii iulie 2014, Statul Major al armatei Ucrainiene a declansat o ofensiva de amploare împotriva fortelor de autoaparare din Donbass cu scopul înfrîngerii lor definitive. Rezultatul a fost o catastrofa a armatei ucrainiene.
Sursa foto http://en.ria.ru
Junta de la Kiev a ordonat armatei ca în interval de o luna de zile sa ocupe întreg Donbassul, capturînd sau nimicind fortele de autoaparare. Conceptia operatiei ofensive ucrainiene avea ca etape : blocarea fortelor de autoaparare concentrate în marile orase Donetk si Lugansk; urmata de o strapungere pe directia nord-sud menita sa separe regiunea Donetk de Lugansk.
În acest scop, Statul Major al armatei ucrainiene a creat grupul de izbire Alfa care a concentrat în raioanele de plecare la ofensiva, unitati si mari unitati ale Corpului 13 Armata, dislocate din vestul Ucrainei, întarite cu 6-8 batalioane de rezervisti si militari ai ministerului de Interne.
Pentru reusita strapungerii preconizate de grupul de izbire Alfa, s-a creat suplimentar si un puternic detasament de arme întrunite, numit grupul de izbire Bravo. Acesta era compus din unitati si mari unitati ale Corpului 8 Armata, dislocate din nordul Ucrainei si din 4-5 batalioane de rezervisti formate din voluntari apartinînd formatiunii Pravîi Sector. Grupul de izbire Bravo urma sa execute independent, o manevra de învaluire în sud si est, de-a lungul granitei cu Rusia, pe o fîsie cu lungimea de 150 km.
http://euromaidanpress.com/wp-content/uploads/2014/07/burko1.jpg
Pe timpul pregatirii operatiei ofensive a armatei ucrainiene, conducerea auto-proclamatelor republici independent Donetk si Lugansk a reusit sa foloseasca în favoarea sa cîteva din marile erori comise de conducerea de la Kiev. Prima realizare fiind crearea unui stat major unificat al fortelor de autoaparare, la fel de competent ca si cel al statului major ucrainiana care conducea operatiunea asa-zis anti-terorista, din Donbass.
În 2008, la summitul NATO de la Bucuresti, Ucraina consusa de puterea pro-americana rezultata în urma ”revolutiei Portocalii”, a fost invitata sa adere la NATO. Sub pretextul compatibilizarii cu armatele NATO, Pentagonul a impus Ucrainei si un asa zis ”Plan de modernizare si dezvoltare”. Prin care armata ucraineana, a scos din înzestrare mare parte din tehnica de lupta de care mai dispunea dupa prima defrisare cauzata de aplicarea Tratatului cu privire la Fortele Armate Conventionale în Europa.
Pentagonul urmarind prin aceasta subminarea capacitatii de aparare a Ucrainei cu scopul de a o adapta interesului sau, anume sa serveasca drept forta de ocupatie în Irak si Afganistan. Simultan reducerea tehnicii de lupta, Pentagonul a epurat, trecînd pe loc în rezerva, 3.500 ofiteri de comanda si stat major ucrainieni, cu vîrsta cuprinsa între 35 si 45 de ani, originari din Donbass. Acestia formeaza azi statul major al fortelor de autoaparare sau comanda batalioanele si companiile de voluntari.
A doua reusita obtinuta de fortele de autoaparare a fost depistarea si capturarea a trei mari depozite de armament si munitii din Donbass. Apararea sud-estului Ucrainei, de la Harkov la Odessa, inclusiv Crimeea, intra în responsabilitatea Corpului 6 Armata. În planul de mobilizare al armatei ucrainiene, Corpul 6 Armata urma sa creeze trei noi brigazi mecanizate si de artilerie compuse din rezervisti, tehnica lor de lupta si munitia, fiind stocata în mai multe depozite secrete.
Prin capturarea acestor trei mari depozite ale Corpului 6 Armaa, fortele de autoaparare au intrat în posesia a 140 de tancuri T-64, 280 de MLI-uri si TAB-uri, 34 aruncatoare reactive 9P140 Uragan calibrul 220 mm si 24 autotunuri calibrul 152 mm ( 2S3 Aktsiya si 2S19). La care s-au adaugat aproape peste o mie de lansatoare portabile de rachete antitanc 9M113 Koncurs ( dirijate prin fibra optica ) si 9K111 Fagot, precum si lansatoare portabile de rachete sol-aer 9K35 Strela-2 si 9K38 Igla. Cele mai utile fortelor de autoaparare l-au fost autospecialele de transmisiuni si bruiaj, precum si sutele de statii portabile occidentale capturate care le-au permis sa comunice între ei si sa intre nedepistati în reteaua de comanda a trupelor ucrainiene.
Desi era la curent cu toate aceste actiuni ale fortelor de autoaparare, junta de la Kiev a preferat sa manipuleze opinia publica internationala, reclamînd invazii inexistente ale armatei Rusiei. Iar Cartierul General al NATO a fabricat fotografii din satelit mincinoase care sa sustina aberatiile juntei de la Kiev.
În primele doua saptamîni de la declansarea ofensivei, armata ucrainiana a reusit sa avanseze, fiind însa departe de graficul actiunilor de lupta stabilit. S-a reusit blocarea celor doua mari orase Donetk si Lugansk, s-a realizat o patrundere pe directia nord-sud pe o adîncime de 40 km si a fost creat în proportie de 80 % coridorul de siguranta din sud si est, de-a lungul granitei cu Rusia. Oboseala acumulata, pierderile însemnate si aprovizionarea intermitenta a trupelor a facut ca ofensiva armatei ucrainiene sa ia o pauza operativa.
http://euromaidanpress.com/wp-content/uploads/2014/08/ATOBURKO.jpg
Doborîrea cursei malaeziene MH-17, a coincins cu reluarea ofensivei armatei ucrainiene. Numai ca în absenta totala a cercetarii aeriene, brigazi întregi ale armatei ucrainiene au gonit orbeste, cazînd prada diversiunilor fortelor de autoaparare. Care au folosit cu succes autospecialele de transmisiuni capturate de la ucrainieni pentru a le transmite ordine de lupta false, în numele Statului Major ucrainian. În încercarea de a duce la îndeplinire aceste ordine false, cîteva batalioane mecanizate ucrainiene au cazut în ambuscadele fortelor de autoaparare, fiind nimicite total de catre aruncatoarele reactive 9P140 Uragan ale separatistilor.
Aceste victorii ale fortelor de autoaparare au rarefiat semnificativ dispozitivul creat de-a lungul granitei cu Rusia, pe o fîsie mult prea mare pentru posibilitatile grupul de izbire Bravo ( lungimea de 150 km ). Situatie care a permis fortelor de autoaparare sa fragmenteze dispozitivul grupului de izbire Bravo si sa încercuiasca fiecare brigada ucrainiana. Pentru a scapa cu viata din încercuire aproape 500 de militari ucrainieni, constituind ramasitele brigazii 72 Mecanizate, au trecut granita în Rusia, preferînd sa se predea rusilor.
https://slavyangrad.files.wordpress.com/2014/08/map21.jpg
La începutul lunii august, urmat a doua pauza operativa a armatei ucrainiene, necesara redislocarii de forte în vederea scoaterii din încercuire a unitatilor grupul de izbire Bravo. Misiune care n-a reusit, întrucît trei batalioane ale Corpului 13 Armata au fost atît de demoralizate încît au refuzat sa mai lupte. Militarii au fost dislocati înapoi în garnizoanele lor din vestul Ucrainei, tehnica lor de lupta fiind preluata de voluntarii rezervisti, a caror nivel de instrure pentru lupta este unul nesatisfacator.
Astfel ca de la mijlocul lunii august initiativa în lupta a fost preluata de fortele de autoaparare. Acestea au reusit sa zadarniceasca definitiv misiunea grupul de izbire Bravo, recuperînd în totalitate fîsia de 150 km de-a lungul granitei cu Rusia. Actiunile ofensive ale fortelor de autoaparare au vizat si grupul de izbire Alfa ucrainian care a fost respins 40 km înapoi spre nord, refacîndu-se astfel linia de apararea pe aliniamentul initial, de la începutul lunii iulie.
La momentul la care am facut aceasta analiza, fortele de autoaparare au capturat aeroportul din Lugansk si ajuns la tarmul marii Azov, fiind la portile garnizoanei si portului Mariopol. Totodata, ceea ce a mai ramas din grupul de izbire Bravo, adica 7.000 de militari dispunînd de tancuri, MLI, TAB-uri si piese de artilerie , se afla într-o situatie critica, în încercuire de peste doua saptamîni si cu munitia consumata. Motiv pentru care presedintele Vladimir Putin le-a sugerat comandantilor fortelor de autoaparare sa deschida culoare de retragere spre Ucraina, a acestor militari.
http://en.ria.ru/images/19239/47/192394748.png
