În “Portrete din cioburi” Ligia Seman reia teme din cartile sale precedente si compune un roman arborescent, în doua volume. Cartea 
sa este o analiza a esecului si triumfului în dragoste, o poveste despre convertirea la Dumnezeu, o istorie de familie, dar si fresca unei lumi, a societatii românesti de dinainte si dupa momentul Decembrie 1989. În constructia sa, romanul “Portrete din cioburi” îmbina componente de roman crestin, roman de dragoste, de moravuri, politic, etc. Romanul poate fi privit si drept unul intelectual. Ligia Seman este o prozatoare româna crestina de valoare.
Ligia Seman debuteaza în anul 1995 cu romanul “Funiile dragostei”, urmat de “Handicapul constiintei” (1999), “Tragedie si triumf” (2004) si “ Domnind peste împrejurarile vietii” (2006) – ultima, un volum de eseuri cu adresabilitate feminina, îmbinate cu psihoterapie, propunând solutii biblice. Primele doua carti mentionate prezinta pe lânga experienta crestina a personajelor, si o poveste de iubire bine conturata, ce aduce un plus de umanitate si da o nota romantica naratiunii. „Dincolo de experienta umana limitata este divinitatea”, afirma cândva, scriitoarea. Acest adevar este exploatat si în „Portrete din cioburi”. Aici, Ligia Seman ne demonstreaza cu talent ca în labirintul amenintator si plin de tentatii înselatoare al lumii, a ramâne de partea binelui, adevarului si puritatii reprezinta un act plin de 
eroism, un test al credintei si loialitatii fata de Dumnezeu. Atât la vârsta adolescentei cât si a maturitatii, spiritul de compromis ne încearca continuu, oferindu-ne ocazii de realizare materiala, dar sacrificând idealurile înalte ale curatiei de suflet, de caracter.
O istorie de viata
Una din temele romanului “Portrete din cioburi” ar putea fi atingerea fericirii prin iubire. Pe parcursul actiunii, Gabriel, fiul lui Emil, ajunge sa repete istoria de viata a tatalui sau. Povestea se repeta cu cele doua iubiri ale sale, Stela si Isa. Autoarea pune foarte mult accent pe aceste idile, încadrându-le perfect în conjuncturi socio-politice specifice. Experienta traita de Gabriel cu Stela si Isa ne arata latura realista a eroului, însa pe cea si sentimentala. Aceste relatii îi determina lui Gabriel, destinul. Iata cum descrie autoarea lupta interioara a lui Gabriel, alaturi de Isa. „Când opiul trupului nu mai actiona, în tot mai multe seri, în urma unei betii a carnii, Gabriel, obosit si nervos, rasuflând lânga ea în întunericul dormitorului – îi scapa printre degete. Trupul îi era lungit lânga ea, dar sufletul lui se îndeparta de ea, se întorcea mereu spre obsesia lui fixa, spre familia ce o parasise. Statea nemiscat si ea la început credea ca doarme, dar apoi a înteles ca ochii lui erau deschisi si realiza la ce se gândeste el. Era chinuitor gândul ca poate nu va mai putea face nimic sa-l pastreze.”
În cautarea sensului propriei existente
Personajele principale, Emil si Gabriel, tata si fiu, vor afla în cele din urma, prin intermediul experientelor traite, sensul propriei existente, dar si sensul existentei lui Dumnezeu. Din cauza acestor experiente, inclusiv cele amoroase, cei doi îsi vor schimba, pe masura ce trece timpul, conceptia despre viata, familie si Divinitate. Emil si Gabriel sunt personaje complexe si ocupa pozitii înalte în societate. Cei doi sunt capabili de trairi interioare profunde, devastatoare. Gabriel este tipul omului filosof, comtemplativ, un intelectual. “Aluziile lui Gorica la faptul ca Gabriel e natural înzestrat pentru a urca în vârful piramidei, urmând pilda tatalui sau, care în timpul studentiei fusese secretar al Uniunii Tineretului Comunist, mult timp iscara în sufletul baiatului sentimente si gânduri contradictorii.”
Gabriel, tipul de intelectual care încearca sa se autodepaseasca, traieste într-o realitate cruda. “Dorinta uriasa din interiorul lui de a-si depasi propria conditie, de a se ridica deasupra oamenilor obisnuiti, se lupta cu aversiunea fata de armele care îi erau oferite – fuziunea cu teoriile materialismului dialectic. Nu putea accepta aceasta filosofie în primul rând pentru ca ea reprezenta fundatia pe care se cladise viata tatalui sau. Esecul acestei vieti îi adusese atâta suferinta si frustrare, încât se ferea de orice ar putea prevesti o istorie asemanatoare. În al doilea rând, politica bazata pe aceasta filosofie excludea credinta în Dumnezeu, despre care el nu stia prea multe, dar care fusese totusi singura forta ce o ajutase pe mama lui sa supravietuiasca si sa vada un sens în tot ce îndurase.”
Moravurile unei societati
Romanul Ligiei Seman “Portrete din cioburi” poate fi considerat si un roman politic. În paginile cartii, autoarea evoca societatea socialista vazuta prin ochii unor intelectuali, tata si fiu, Emil si Gabriel. Autoarea prezinta moravurile acestei societati, falsitatea regimului politic. Însa niciodata nu s-a putut inventa o cale sigura de adormire a constiintei atunci când ai avut ocazia sa cunosti chemarea Cuvântului divin. Nu exista nici liniste si nici odihna pentru cei care aleg sa lase deoparte frumusetea inocentei de copil al lui Dumnezeu pentru placerile si realizarile de o clipa ale compromisului si pacatului. Nimic nu se compara cu o constiinta curata fata de sine si fata de ceea ce este bine si drept, fiindca indiferent cât de mult suntem mintiti de societatea în mijlocul careia traim, totusi Dumnezeu exista si noi am fost creati pentru El.
„O stea vesnica pe firmamentul Universului”
Tema iubirii de Dumnezeu este omniprezenta în carte, în roman, ea înglobându-le pe cele amintite mai sus. Iubirea, dragostea de Dumnezeu este singurul lucru care îl tine în viata pe Gabriel. Ea a fost singura care i-a mentinut aprinsa flacara vietii. El nu a încetat niciodata sa creada în Dumnezeu, indiferent de circumstante si asta l-a definit ca om. Chiar dragostea sa pentru sotie se circumscrie si se realizeaza ca urmare a dragostei pentru Creator. „Dragostea profunda dintre un barbat si o femeie, cu siguranta sunt simbolul Celei mai mari opere de Iubire si Rascumparare, iar reflectarea acestei iubiri în vietile celor din jur o stea vesnica pe firmamentul Universului, deosebita de orice alta stea a lumii acesteia.”
În roman, dialogul are un rol foarte bine determinat si foarte important. Autoarea se face usor înteleasa si exprima totul în fraze simple, pe un ton familiar. La fel ca si în celelalte romane, si în “Portrete din cioburi” stilul Ligiei Seman este clar si concis. Un alt lucru care o apropie pe autoare de cititorii sai este tonul degajat pe care acesta îl foloseste. Limbajul utilizat demonstreaza ca Ligia Seman este o buna observatoare a realitatii. Concluzia care se desprinde din romanul “Portrete din cioburi” este ca nici negura comunismului, nici tentatiile bunurilor lumesti nu pot sa stinga dorinta dupa Dumnezeu ce ia nastere atunci când ajungi sa cunosti Cuvântul Sau. Pretul compromisului este amar si plin de suferinta, o carare ce te arunca în abisul disperarii fara întoarcere. Totusi, farmecul iubirii divine se revarsa pe drumul celui ce ajunge sa învinga, chiar si în urma multor greseli, amagirile unei lumi lipsite de repere morale autentice.
