„Iubirea“, „Dor“, „Amurgul“-De Ligia-Gabriela Janik

Poezii de Ligia-Gabriela Janik

Iubirea

Iubirea este-o arta când stii s-o daruiesti.

E însasi daruirea si-atunci când n-o primesti,

E leaganul de-acasa si dorul de parinti

Si-uneste pe vecie toti oamenii iubiti.

 

E taina ce îmbraca haina omenirii.

Nu-n aur si averi, ci-n straiul nemuririi.

E sentimentul nobil lasat pentru copii,

Neprihaniti în fapte si dor de jucarii.

 

Minciuna, raul, ura, în ea nu se gasesc:

Este gradina-n floare, e rai Dumnezeiesc.

Iubirea lasa-n inimi si pace si chemari

La fiecare-n parte, si-o-mparte-n patru zari.

 

 

Dor

 

Am strâns în lacrimi dorul

Ca sa te scalzi în ele.

Erai un vis din cerul

Înconjurat de stele.

 

Iar eu eram jos pe pamînt

si Tu, din înaltime

Cladeai un vis, un legamânt

Iubirii pentru mine.

 

 

 

Amurgul

 

În asfintitul clipelor de seara

Privesc spre bolta cerul înstelat.

Amurgu-ncet în mine se coboara

Lasând în urma, pentru-a câta oara,

Toate-amintirile de altadat’?

 

 

Ma uit spre culmi – acolo-mi este datul.

Pe cararui de munte, serpuit,

Cu tine-alaturi eu strabat Înaltul,

S-atingem amândoi nemasuratul.

Spre capatul ce e nemarginit

 

 

 

 

Pe creste ma ridici cât mai departe

Si nici-o clipa nu ma parasesti,

Iar dragostea ce azi în piept îmi bate,

Nu e legenda, mit, povesti de noapte

Ce e lumina-n care ma-nvelesti

 

În asfintitul clipelor de seara

Privesc cupola cerului senin

Si-amurgu-ncet în mine se coboara,

Lasând în suflet pentru a câta oara

Iubirea toata, dragoste si-alin.