Perseverenta rusilor si chinezilor a stat la baza miracolului numit ridicarea sanctiunilor impuse Iranului. Desi procesul este anevoios si întîmpina în continuare obstacole puse de SUA, Arabia Saudita si Israel, embargoul asupra economiei iraniene nu mai poate dura.
Téhéran, cible des investisseurs du monde entier
De altfel, Iranul s-a si orientat cu preponderenta catre Rusia, cel mai aprig sustinator al sau în Consiliul de Securitate ONU. Iar Rusia care este pe punctul de a primi Iranul în Organizatia de Cooperare de la Sanghai ( OSC ), deja pune în practica un plan de aprovizionare a populatiei Iranului cu alimente si medicamente. Produsul intern brut al Iranului este de 388 miliarde USD. Iranul este capabil ca în 1-2 ani sa obtina anual de pe urma vînzarii de petrol si gaze naturale 300 de miliarde USD.
La Russie aide à reconstruire l’Iran.
Numai ca Iranul siit are în imediata vecinatate numerosi rivali suniti. Cel mai periculos este Statul Islamic, apoi Arabia Saudita si celelalte emirate salafiste, de pe orbita SUA care au finantat înarmarea Statului Islamic. Dar si Israelul. Sub un pretext oarecare SUA, prin marionetele sale numite NATO sau Consiliul de Cooperare a Golfului Persic ( Bahrein, Kuweit, Oman, Qatar, Arabia Saudita si Emiratele Arabe Unite ) pot declansa oricînd o agresiune armata împotriva Iranului.
Emiratele Arabe Unite sunt înzestrate cu 80 de avioane F-16E/F Block 60, 28 elicoptere de atac AH-64D si 388 de tancuri Leclerc. Arabia Saudita dispune de 67 F-15 E, 78 F-15 C/D, 48 Eurofighter Typhoon, 82 elicoptere de atac AH-64D si 442 tancuri americane M1A2. Bahrain are 17 avioane F-16 C si 22 elicoptere de atac AH-1E/F.Oman detine 12 avioane F-16C/D, Kuwait are 34 avioane F-18C/D si 16 elicoptere de atac AH-64D. Israel detine 58 F-15 A/B/C/D, 25 F-15 I, 342 F-16 A/B/C/D/I, 32 elicoptere de atac AH-1I, 45 AH-64.
De aceea principala grija a Iranului este aceea de a dispune de o armata moderna, motiv pentru care va deveni foarte curînd un importator al armelor care înglobeaza tehnologie avansata. Pentru ca, dupa 30 de ani de sanctiuni, în ceea ce priveste tehnica militara si un razboi devastator cu Irakul, armata iraniana dispune azi de un arsenal militar învechit si insuficient. Majoritatea armelor sunt de provenienta americana ( de pe vremea sahului Mohammad Reza Pahlavi ), sovietica sau chineza. Cu toate ca în ultimii ani, Iranul a investit sume mari în cercetare si a obtinut rezultate bune ( mai ales în productia de nave militare si de drone de cercetare tactice ).
Numai ca în absenta accesului la tehnologia de vîrf, Iranul nu si- a putut crea o industrie de aparare competitiva, capabila sa sustina efortul de aparare, în cazul unei agresiuni, initiate cu tehnologie militara de ultima generatie . De exemplu, tancul de baza al armatei iraniene este Zulfiqar, realizat la începutul anilor 90, din componente si tehnologii din anii 70, ale tancului sovietic T-72 si ale tancurilor americane M48/ M60.
Artileria autopropulsata se limiteaza la obuzierul Raad-2, cal. 155 mm, pe sasiul vechiului APC ( BMP-1) sovietic, care este insuficient motorizat. Masina de lupta a infanteriei iraniene -APC ( Boraq ) este un Type 86 chinezesc, derivat din BMP-1 sovietic. Aviatia iraniana dispune de avioane americane uzate fizic si moral, livrate în anii 70 ( F-5 Tiger II, F-14 A Tomcat, F-4 D Phantom ) dar si un numar redus de aparate sovietice modernizate ( MiG-29A, Su-24, Su-25 K ) refugiate din Irak.
Apararea AA iraniana, desi dispune de numeroase complexe de rachete, este vulnerabila la bruiaj si ar avea nevoie de sisteme C4I . Aceste echipamente constituie arhitectura apararii AA stratificate, inventate de rusi odata cu intrarea în productia de serie a sistemelor S-300 PMU-3 sau S-400 Trimph.
Trebuie sa recunoastem faptul ca Iranul nu detine mari reserve valutare si ca nu va obtine venituri substantiale de pe urma vînzarii de petrol si gaze natural imediat ci peste cel putin 1-2 ani. Pîna atunci, prioritatea zero a Iranulului consta în întarirea apararii AA a teritoriului. Si acest obiectiv include achizitionarea a cel putin 5-10 sisteme de rachete AA S-300 PMU-3 ( o varianta superioara celei platite în 2008 si pe care n-a mai receptionat-o ca urmare a impunerii embargoului ).
Énorme investissement de la Russie dans la capacité de production de missiles AA de longue portée
Pe de alta parte, Iranul are nevoie si de un avion multirol nou, la un pret accesibil, din state dispuse sa-i ofere licenta de fabricatie. State, care sa actioneze predictibil si sa nu procedeze precum Franta în cazul portelicopterelor Mistral, platite de Rusia, dar nelivrate. Astfel încît Iranul sa poata produce mare parte din aceste avioane acasa si sa nu duca lipsa de piese de schimb. Din aceasta perspectiva, preferintele se rezuma pentru moment la aparatele chinezesti J-10, cele chino-pakistaneze JF-17 sau Su-30 din Rusia.
Peste 3-4 ani, daca Iranul va dispune de suficiente resurse materiale, ar putea deveni interesat de achizitionarea avionului Su-35 si char de avionul invizibil rusesc Su-T50 sau J-20 chinezesc ( care are o raza de actiune de 2.000 km si va deveni operational în 2017 ).
Ceva mai bine sta armata Iranului la capitolul rachete cu raza medie de actiune (Sejjil si Shahab-3 ) dar îi lipseste un sistem de ghidaj performant. Si din aceasta perspectiva, China si Rusia ar putea juca si rolul de elemente de constrângere asupra politicii externe iraniene, astfel încît Iranul sa respecte promisiunile în ceea ce priveste abandonarea programului nuclear. Prin refuzul de a livra echipamente de ghidaj care ar putea echipa rachete balistice, ce pot fi echipate cu focoase nucleare.
Obama recunoaste implicarea CIA in rasturnarea de guvern din 1953 din Iran. Care este semnificatia discursului sau de la Cairo?
Excelent articol !
***
Este în partea stâng? o fereastr? cu op?iunile: Facebook, Tweet, g+1 ?i Share. Aceasta stânjene?te citirea articolelor ?i scrierea comentariilor. Întreb ?i eu, nu poate fi mutat? în partea dreapt? ?
Vasilescule, vorbeste-ne despre traficul cu tigari unde esti specialist în contrabanda.