scris de Valelntin Vasilescu
Cine i-a antrenat pe acesti rebelii islamisti SIIL, bine înarmati, special pregatiti sa opereze eficient în special armele antitanc, în conditiile specifice ale luptelor din localitatile irakiene?
În martie 2013, Der Spiegel informa ca instructorii ai fortelor pentru operatiuni speciale ai SUA au fost dislocati înca din februarie 2012, la baza militara Safawi, din nordul Iordaniei. Ca o coincidenta, dislocarea militarilor americani în Iordania survenea dupa întâlnirea lui Hillary Rodham Clinton cu regele Abdullah al-II-lea al Iordaniei care avusese loc pe 18 ianuarie 2012.
Baza Safawi servea instruirii rebelilor islamisti considerati ”moderati” de americani, ca parte planului de ajutor secret, furnizat de SUA si aliatii sai, insurgentilor ce luptau împotriva regimului presedintelui Bashar al-Assad. Luptatorii islamisti pregatiti la baza Safawi au fost mai întâi filtrati contrainformativ de americani pentru a nu avea legaturi cu grupurile extremiste inamice SUA.
SUA au antrenat în Iordania, în perioada 2012-2013 câteva serii, formate din 200 de rebeli, printre care si membrii ai Statului Islamic din Irak si Levant. În special în mânuirea celor mai performante arme antitanc si în lupta de guerila urbana. Ulterior, cotidianul Guardian a corectat informatiile luiDer Spiegel, afirmând ca alte serii de rebelii islamisti a fost pregatite de instructori ai fortelor speciale britanice si franceze, într-o alta baza din sudul Iordaniei.
Ca sa ne lamureasca pe deplin în aceasta chestiune, publicatia wnd.com a divulgat existenta si a celei de-a treia tabere de pregatire a grupului Statului Islamic din Irak si Levant ( SIIL ), pe lânga cele doua din Iordania, încadrate cu instructori din armatele SUA, Angliei si Frantei. Aceasta a functionat în vecinatatea bazei aeriene turce Incirlik de lânga Adana. Baza aeriana Incirlik este folosita în comun de militarii turci si americani si se afla la 40 km vest de terminalul petrolier Ceyhan, de la marea Mediterana.
Luptatorii SIIL au surprins prin înzestrarea lor, la fel de buna ca si a armatei irakiene. Ei fiind echipati cu uniforme americane de camuflaj, purtând veste antiglont si aparatura de vedere pe timp de noapte americana AN/PVS-7. Armamentul individual fiind compus din pusca de asalt M-16 cu lansatorul de grenade M-203 cal. 40 mm gata montat si din mitraliera M60 E3. Acesta fiind armamentul standard al infanteristilor americani. Apararea AA este realizata cu rachete portabile americane FIM-92C Stinger, mobilitatea subunitatilor SIIL fiind asigurata de câteva mijloace usor blindate precum Humvee, MRAP si TAB-uri.
Toate aceste arme fiind procurate ca urmare a atacului prin surprindere, soldat cu capturarea orasului Mosul din nordul Irakului, unde se aflau depozitele de echipament, armament si munitii ale Diviziei 2 Infanterie irakiene, responsabila de apararea nordului tarii. Cum toate aceste obiective militare ale diviziei 2 Infanterie erau sprijinite de plutoane de tancuri americane M1 A1 Abrams, apartinând Brigazii 36 Tancuri, luptatorii SIIL care erau dotati cu mijloace antitanc, s-au dovedit experti în mânuirea lor. Pe loc, 28 de tancuri Abrams au nimicite, la cinci dintre ele blindajul fiind facut svaiter de primul proiectil antitanc tras împotriva lor.
Si SIIL nu a folosit rachete antitanc 9M133 Kornet dirijate prin laser care au posibilitatea sa penetreze un blindaj de 1.000–1.200 mm pâna la distanta de 8.000 m, pentru simplul motiv ca nu sunt înzestrate cu asa ceva.SIIL dispunea însa de aruncatorul portabil de grenade reactiv RL90 M9 (varianta modernizata a M79 OSA), produs în Croatia, care initial perfora blindaje de pâna la 400 mm. RL90 M95 facând parte din arsenalul livrat rebelilor islamisti sirieni, de Croatia, tara membra NATO, la solicitarea lui Hillary Clinton, secretarul de Stat al SUA.
În iulie 2008 Agentia de cooperare în domeniul securitatii si apararii a SUA a aprobat cererea Irakului de înzestrare cu armament, în valoare de câteva zeci de miliarde USD. Majoritatea armelor fiind retrase cu ani în urma din dotarea armatei americane.Pâna la sfârsitul anului 2012 au intrat în dotarea armatei irakiene 140 de tancuri americane M1 A1 Abrams, 64 autoturisme blindate M1151A1B1-Hummer, 92 M1152, sute de TAB-uri. Toate cele trei batalioane de blindate ale Brigazii 36 au renuntat la tancurile sovietice si au fost înzestrate cu tancurile americane M1A1. Concluzia de pe urma asaltului garnizoanei Mosul fiind aceea ca tancul american M1 A1 Abramsnu este deloc imun la arme mai putin costisitoare desi SUA s-a laudat pâna acum ca tancul lor e imposibil de scos din lupta cu asa ceva.
Dupa ocuparea Irakului de catre armata SUA, toate avioanele reactive MIG-21,23,29, Su-22, 24, L-39, Mirage F-1Q si elicopterele de atac MI-24, ramase intacte dupa bombardamentele aeriene, au fost date la topit de catre trupele de ocupatie. În locul acestora, SUA a autorizat Irakul sa achizitioneze 36 de avioane americane turboprop de tip Beechcraft AT-6B Texan II pentru atac la sol si 8 avioane cu piston Cessna 208 Caravan adaptate pentru a acrosa rachete antitanc, împreuna cu 10 elicoptere americane Bell OH-58 Kiowa de cercetare si 24 elicoptere Bell 407 civile, ambele tipuri înarmate cu mitraliere si blocuri de proiectile reactive. În luptele cu gruparea SIIL sase elicoptere de productie americana au fost doborâte de mitralierele grele ale rebelilor, întrucât nu dispun de niciun fel de blindaj. Premierul irakian Nouri al-Maliki a solicitat si sprijinul Rusiei în combaterea terorismului, prin achizitionarea unui prim lot de 12 elicoptere blindate Mi-35. Cele care acum duc greul luptei cu gruparea SIIL.
Armata irakiana a mai fost dotata de americani cu 10 avioane bimotoare Beechcraft King Air 350 de cercetare, 18 avioane iordaniene monomotor Seabird SBL-360 Seeker/Westar înzestrate cu senzori de cercetare ( viteza maxima 207 km/h ) si 6 avioane de transport C-130J Hercules. Toate aceste aparate s-au dovedit vulnerabile la focul mitralierelor grele si a rachetelor AA portabile si ineficiente în a lovi micile coloane si grupurile luptatorilor SIIL în mars.
Desi din martie 2009, guvernul irakian a platit, primind si aprobarea Congresului pentru achizitionarea unei escadrile de 18 avioane F-16 E/F block 60 sau F-16 C/D block 52 + ( Desert Falcon ), nici pâna azi americanii n-au trimis aceste avioane în Irak. Presat de ofensiva SIIL, premierul irakian a apelat din nou la Rusia care pe 25 iunie 2014 a si livrat primele doua din cele cinci avioane de atac la sol Su-25 gata înarmate, care vor intra în lupta la 3-4 zile de la sosire. Pe contul de Facebook al premierului irakian, pe 28 iunie 2014 figureaza un anunt referitor la livrarea a altor sase avioane de tip Su-30 K, din cele 12, care alaturi de cele cinci Su-25 fac parte din contractul în valoare de 500 milioane USD semnat cu Rusia.
Mai mult: http://romanian.ruvr.ru/2014_07_12/Irakul-salvat-de-Rusia-de-la-un-razboi-civil-similar-cu-cel-din-Siria-6486/
