Cine controleaza cordonul de Est, de la Baltica la Marea Neagra, controleaza practic securitatea celor doua blocuri geopolitice antagoniste – Rusia si UE, spunea George Friedman în 2009. De aici.
Friedman anticipa importantei Poloniei si a României, sub influenta Statelor Unite care doreste în prezent sa puna presiune pe Rusia. Tarile Europei Occidentale, anchilozate de beneficiile energetice oferite de Moscova, sunt reticente în a oferi sprijin acestei idei.
Anticipând un viitor în care influenta Washingtonului în tarile Europei de Est creste, Federatia Rusa nu a stat cu mâinile în sân. În Ungaria, Slovacia, Serbia si Bulgaria exercitiul puterii îl efectueaza lideri mai mult sau mai putin filorusi. Ocuparea Crimeei si spargerea Ucrainei, a fost un raspuns oferit de Kremlin strategilor americani.
România, prinsa între interesele SUA si cele ale Uniunii Europene, face un delicat joc geopolitic. Bucurestiul oficial are aceeasi traiectorie ca si Varsovia, (prezenta presedintelui Iohannis la summit-ul celor trei mari demonstreaza asta) dar importanta ei economica este ceva mai mica. Federatia Rusa îsi foloseste energiile pentru a submina toate aceste eforturi americane, folosind duplicitatea si ignoranta oamenilor politici de la Bruxelles, dar si din Polonia si România.
Cine controleaza cordonul de Est, de la Baltica la Marea Neagra, controleaza practic securitatea celorlalte doua entitati. Moscova cauta punctele slabe ale acestui coridor de securitate.
Pentru România, câlcâiul lui Ahile îl reprezinta Moldova.
Pentru Polonia, câlcâiul lui Ahile îl reprezinta Ucraina.
Pentru Federatia Rusa, Ucraina este extrem de importanta. Ea ofera doua lucruri: pozitie strategica si produse naturale si agricole. Plasarea geografica a statului ucrainean arata ca el este vital pentru interesele de securitate ale rusilor. Moscova se afla la numai 480 de kilometri de frontiera ruso-ucraineana, capitala rusa fiind despartita de o câmpie uriasa, usor de traversat, dar greu de aparat.
Daca batalia pentru dezmembrarea Ucrainei se da pe fata, batalia pentru calcâiul stâng al lui Ahile, Moldova, este una de culise. Pozitionarea geografica a statului moldovean, face ca Moldova sa fie cheia de bolta pentru cucerirea cordonului de securitate de la Baltica la Marea Neagra. Confruntarea va cunoaste turatii maxime în 2018, un an electoral.
Majoritatea deputatilor moldoveni au schimbat sistemul electoral dintre Prut si Nistru. Pentru a sensibiliza mai tare Bucurestiul si Bruxelless-ul, opozitia politica extra parlamentara a lansat ideea ca schimbarea îi avantajeaza pe socialistii moldoveni si ca liderul Partidului Democrat din Moldova ar avea de gând sa-i asigure presedintelui Dodon, liderul de facto al PSRM, o majoritate absoluta în alegerile parlamentare din 2018. Fals.
Comentatorul politic moldovean, Nicolae Negru, explica de ce: „Chiar daca PSRM ar obtine jumatate din voturile acordate partidelor, i se vor atribui doar 25 de mandate din 101. Pentru a avea o majoritate absoluta trebuie sa adune înca 26 din circumscriptiile uninominale, ceea ce nu este garantat.(…) În circumscriptiile uninominale câstigul va depinde nu numai de culoarea politica a candidatului, dar si de calitatile sale personale. Iar la capitolul „personalitati” socialistii nu sunt cei mai tari.” De aici.
Ar putea câstiga Moscova batalia electorala din Republica Moldova? Teoretic acest pericol exista. În ciuda faptului ca Occidentul a ajutat Republica Moldova cu multa asistenta, în societate nu exista o ferma atitudine anti-rusa: între Prut si Nistru, de ani de zile, cel mai popular politician este Vladimir Putin. Iulian Fota are dreptate, în Moldova criza este mult mai profunda decât cea politica, “problema cea mare, nu este orientarea politica, este incapacitatea moldovenilor de a se dezvolta ca tara.” De aici.
Da, statul moldovean nu si-a putut dezvolta pâna la capat statalitatea si ansamblul institutiilor care definesc o tara. Motivul? Rusia a gasit, si întretinut, conflicte ideologice care au scindat, din interior, clasa politica moldoveana. De asta, în tematici majore pentru statalitatea moldava, ca rezolvarea problemei transnistrene, oficialii moldoveni nu au vorbit niciodata pe o singura voce.
Pentru a mentine Ucraina în sfera ei de influenta, Moscova va încerca sa influenteze rezultatul alegerilor parlamentare din Republica Moldova. O majoritate parlamentara a socialistilor îi va permite presedintelui Dodon sa îsi sporeasca pârghiile de putere si sa transforme statul moldovean într-o federatie în care trupele ruse ar putea avea o baza militara permanenta în Tiraspol.
Pe de alta parte, democratii moldoveni, încearca sa pastreze o relativa stabilitate economica si sa mentina Moldova în siajul Uniunii Europene. De asta, Parlamentul si Executivul de la Chisinau au actiuni care vin sa echilibreze discursul pro-rus al Presedintiei moldovene.
Batalia pentru Moldova nu se da doar la Chisinau. Acesta este motivul pentru care presedintele Partidului Democrat din Moldova, Vladimir Plahotniuc, a solicitat ajutorul Statelor Unite si al Uniunii Europene în solutionarea conflictului transnistrean. De aici.
Intentia presedintelui Igor Dodon de a participa la manifestarile care vor avea loc în regiunea transnitreana cu ocazia a 25 de ani de prezenta a trupelor ruse pe Nistru, reprezinta un semnal distinct ca presedintele Republicii Moldova doreste sa intre în conflict cu Parlamentul si Executivul moldovean. Amintesc ca, anterior, seful statului moldovean a criticat declaratia Parlamentului care cerea retragerea trupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova.
Spuneam ca, pentru Polonia, câlcâiul lui Ahile îl reprezinta Ucraina. Moldova este cheia de bolta pentru controlul regiunii Odessa si posibila deconstruire a statului ucrainean. Pentru Moldova, calcâiul lui Ahile este Transnistria.
Batalia pentru controlul cordonului estic de securitate, de la Baltica la Marea Neagra, se da la Tiraspol, în formatul 5+2.