Frica si necredinta te tin în blocajul asedierii pagâne



Într-o cunoscuta carte, numita „Cetatea lui Dumnezeu”, Sfântul Augustin de Hippo ilustra prin intermediul unor simboluri deosebit de plastice, lupta dintre biserica lui Hristos si lume. Astfel, folosind metafora cetatilor, Sfântul Augustin asocia biserica lui Isus Hristos Biserica in Asediuconceptului de cetate a lui Dumnezeu aflata în opozitie si lupta continua cu cetatea acestei lumi. Aceasta frumoasa ilustratie avea sa fie admirabil dezvoltata multe secole mai târziu de catre predicatorul John Bunyan în doua carti monumentale, „Calatoria crestinului” si „Razboiul sfânt”.

„Biserica în asediu”

Nu putem decât sa ne bucuram asadar, ca utilizarea acestor metafore fundamentale pentru întelegerea luptei spirituale ce se poarta de peste doua mii de ani sunt folosite si pentru a ilustra evolutia bisericii din România în perioada comunista si dupa aceea. Acest lucru îl avem foarte bine evidentiat în cartea „Biserica în asediu”, scrisa de Petru Lascau, pastorul bisericii “Agape” din statul Arizona ( www.agapearizona.com ).

Ca întotdeauna, autorul, având un talent extraordinar în ceea ce priveste exprimarea curpas octavconceptelor spirituale profunde prin cuvinte simple, ne calauzeste în întelegerea fenomenului religios crestin din România. Plecând de la asediul bisericii de catre puterea ateismului comunist de dinainte de revolutie, suntem calauziti pas cu pas catre conflictul prezent, în care fortele ostile, de data aceasta îmbracate în haine religioase, încearca sa distruga puterea Evangheliei în spatiul românesc.

Pornind de la tragedia asediului cetatii Samariei, relatata în cuprinsul Scripturii, Petru Lascau îsi structureaza cartea în mai multe etape, care cuprind evolutia bisericii crestine din tara noastra. Utilizarea termenului biserica crestina din România ar putea sa fie ambigua, pentru ca autorul nu doreste ca volumul de fata sa se adreseze unui anumit curent religios, ci face apel la toti cei care respecta principiile învataturii lui Isus Hristos.

Marea lupta

„Afirmatia acestui titlu („Biserica în asediu”) poate fi socanta pentru unii dintre cititori. Biserica crestina este supusa constant unui asediu din partea fortelor raului, care se vor folosi de tot ce le sta la dispozitie pentru a o reduce la tacere, pentru a-i secatui energiile si pentru a-i anihila toate eforturile sale. Ne este atât de proaspat în minte exemplul bisericii din România, care a fost tinuta sub izolarea asediului ateismului comunist peste 40 de ani. Biserica din Anglia a fost aproape redusa la tacere si moarte spirituala de liberalismul materialist al gândirii teologiei moderne. În Statele Unite asistam în aceste zile la atacul umanismului ateu al pornografiei si al coruptiei alimentate de abundenta materiala.” Prin urmare, asediul la care a fost supusa biserica crestina din România nu reprezinta altceva decât o parte a marelui front deschis de catre fortele raului împotriva bisericii lui Hristos de pretutindeni. Pornind de la aceasta perspectiva, întelegem ca este esential sa învatam lectiile istoriei pentru a putea face fata realitatilor prezente si viitoare, care în mare masura vor relua multe din temele luptelor despre care am citit în Sfintele Scripturi.

„Divide et impera”

Revenind la realitatile românesti, pe parcursul capitolului „Asediul”, autorul realizeaza o radiografie impresionanta asupra efectelor presiunilor exercitate de catre ateismul comunist în România. Astfel, o prima consecinta a fost cea a ridicarii de ziduri înalte între confesiunile protestante din România, dupa principiul „Divide et impera”. Una dintre realizarile cele mai de seama ale comunismului se descopera prin intermediul acestor ziduri confesionale, care au condus la farâmitarea bisericii lui Hristos din România. „O alta expresie destul de vizibila a asediului este zidul confesional prin care ne izolam unii de altii din punctul de vedere al credintei. Îmi aduc aminte câta furie a declansat atât la nivelul liderilor religiosi, dar mai ales la cel al politicienilor, când în România am început colaborarea mai strânsa cu unele dintre bisericile de alta confesiune. Aceeasi rezistenta am întâlnit-o si peste hotare, în Chicago, atunci când am organizat întrunirile tinerilor crestini din toate bisericile crestine române din Chicago. Izolati unii de altii în spatele zidurilor confesionale din spatele carora liderii lor se afurisesc reciproc, devenim ca si crestini, cu totul ineficienti pentru transformarea societatii în care traim.”

Lupta pentru supravietuire

O alta consecinta a asediului ateu se poate vedea în absenta bisericii de la datoria pe care o are fata de lume. „Biserica din România a ajuns o mare absenta din viata sociala. Daca în spitalele din timpul de dinaintea venirii comunismului cei suferinzi beneficiau de asistenta a mii de lucratori crestini, azi cu greu se mai poate vedea asa ceva pe culoarele spitalelor. Orfelinatele, casele de batrâni au fost secularizate ca orice institutie. Contributia bisericii în aceste sectoare este nula. Absenta bisericii de la datorie, o absenta fortata, a fost apoi folosita de propaganda anticrestina pentru a demonstra inutilitatea unor astfel de institutii crestine în societate.”

În legatura cu tehnica asediului, Petru Lascau enunta un principiu deosebit de relevant. „Asa cum am anticipat, scopul principal al asediului este ruperea legaturilor asediatilor cu restul lumii. Izolati fiind, victimele vor cadea curând prada aliatului principal al asediatorilor, care este foametea. Asediatii vor înceta lucrul, resursele lor umane si materiale se vor concentra pentru supravietuire, spectrul foametei va crea deruta si deznadejde. În lupta pentru supravietuire, interesele colective dispar si instinctele de autoconservare îi vor face pe multi indivizi sa caute evadarea.”

„Vino sa vezi”

Mergând mai departe, Petru Lascau examineaza cauzele asediului. Astfel, identifica o prima mare problema, în strategia de lupta pe care biserica crestina a adoptat-o împotriva provocarii ateist-comuniste si ateist-materialiste. „Pentru a atrage oamenii înauntrul organizatiei, utilizam azi tot felul de tehnici. Formatiile noastre muzicale, uneori slefuite pâna la rafinament, au ca scop atragerea „prietenilor” si nu atât de mult slavirea lui Dumnezeu. Pe aceasta linie, se înscriu bisericile moderne ce au adoptat muzica rock, care atrage mai ales tânara generatie. Întreaga structura a bisericii se organizeaza în jurul acestei strategii „vino sa vezi”, iar atunci când se pune problema trimiterii de misionari, comunitatea nu are niciodata bani, pentru ca trebuie sa îi cheltuiasca cu tapitarea mobilierului, pentru instrumente muzicale, pentru cumpararea unor cladiri mai mari, etc.”

Liderii

O alta cauza a asediului este reliefata de lipsa de viziune a celor aflati în pozitii de conducere. „Este o adevarata tragedie ca în fruntea unui popor sa se afle un om fara Dumnezeu, un om corupt si vândut idolilor. Este o drama sa ai în fruntea bisericii un lider compromis, fara viziunea lucrarii lui Dumnezeu, care nu urmareste interesele ei, ci mai degraba ale sale, un lider ce nu îsi asuma responsabilitatea oamenilor de sub conducerea sa, unul care va sacrifica pe cel nevinovat, pentru a pastra aparentele.”

Petru Lascau concluzioneaza: „Un lider care va trasa o strategie gresita bisericii sale, o strategie de lupta contrara celei stabilite deja de Dumnezeu, îsi va ruina biserica. Este imperios necesar a alege în fruntea noastra oameni ai lui Dumnezeu, devotati slujirii Sale, oameni neprihaniti ce fac din înaintarea Împaratiei lui Dumnezeu scopul vietii lor.”

Frica si necredinta

O alta cauza majora a asediului bisericii crestine rezida din frica si necredinta. „Frica este dovada sigura a nesigurantei mântuirii si a vietii vesnice. Ea dovedeste cât de putin ne mai încredem în cuvintele Domnului. Când suntem gata sa murim pentru El, începem sa gustam din adevarata libertate, pentru ca libertatea nu înseamna altceva decât ce ai tu în interiorul tau. Frica si necredinta te tin în blocajul asedierii pagâne.”

În continuare, Petru Lascau ne arata care sunt „consecintele asediului” si enumera câteva dintre ele. Printre acestea sunt foametea spirituala, luptele interne, pierderea tinerei generatii si necredinta. „În multe dintre bisericile noastre exista tensiune si nemultumire, lupte si partide. Rezolvarea situatiei nu se poate face prin predici despre dragostea frateasca, care sa ne adune la un loc. Energia spirituala a bisericii trebuie sa fie canalizata numai spre lucrarea lui Dumnezeu. În caz contrar, ea îsi va croi drumuri neobisnuite pentru a se elibera.”

Clipa unei decizii supreme

Dar bineînteles, nu ar fi suficient doar sa se zugraveasca imaginea unei biserici sub asediu. Acest lucru nu ne-ar conduce decât la descurajare. Iata de ce, autorul ne propune si solutia biblica la astfel de probleme. Astfel, îndruma spre întelegerea masurilor ce trebuie luate pentru timpul de fata, având ca model imaginea leprosilor care au fost martori ai retragerii armatelor siriene, ca urmare a interventiei miraculoase a lui Dumnezeu în timpul lui Elisei.

În primul rând, este necesara o judecata limpede, pentru a întelege faptul ca e necesar sa ne schimbam modul de a fi. Dupa aceea, trebuie sa actionam în vederea realizarii acestei schimbari. În acest sens, suntem chemati sa iesim din mijlocul lucrurilor cu care ne-am obisnuit în materie de religie si sa încercam cai noi, inspirate de Dumnezeu. Nu în ultimul rând, avem datoria de a reîncepe lupta împotriva fortelor raului. Astfel, vom întelege ca biruinta a fost deja câstigata prin Isus Hristos, iar vrajmasul este pus pe fuga. „Aruncarea în tabara adversa a fost un act de disperare din partea leprosilor. Sosise clipa unei decizii supreme. Foamea si lipsa de perspectiva i-au adus la o hotarâre de viata si de moarte. Nu vom lua decizii majore cât timp avem alternative în care putem eventual, evada. În fata unei crize, ne evaluam resursele si posibilitatile de rezolvare. Ceea ce este deosebit de rau e faptul ca Dumnezeu intra în calculele noastre numai atunci când epuizam prin încercari, toate iesirile posibile.”

Uriasul care doarme

Exista o veste buna pentru fiecare dintre noi – potentialul pe care îl are biserica crestina din România este imens, fiind asemenea unui „urias care doarme”, dar care poate fi trezit din amortirea de moarte în care a fost adus de catre ateismul comunist de dinainte de revolutie si de cel materialist de dupa 1989. „Biserica de astazi este un urias care doarme. Institutionalizându-se în ierarhii de diferite nivele, fiecare încearca sa lase celuilalt sa faca ceea ce ar trebui el sa faca. Piramidele structurilor de conducere creeaza zi de zi noi si noi nivele în ascensiunea pentru locul din vârf, neglijând pâna la indiferenta infrastructura bisericii, care ar trebui sa fie în acelasi timp, obiectul suprem al interesului sau: cei pacatosi, care au nevoie de mântuire.”

Pescuirea minunata

Alternativa pe care o propune Petru Lascau la suprainstitutionalizarea organizationala a bisericii crestine din România începe de la o reforma individuala care sa evolueze colectiv, conducând la o trezire spirituala. Cei care gândesc la fel ar trebui sa se uneasca în rugaciune si actiune pentru a trezi uriasul din somnul sau, pentru a-L ruga pe Dumnezeu sa intervina sa schimbe acest curs al lucrurilor si sa ne ofere „o pescuire minunata”. În acest sens, biserica poate sa fie asemanata cu o corabie ce trebuie condusa departe de tarm, conform cu porunca Domnului pentru a avea parte de o pescuire bogata în lucrurile spirituale si în salvarea celorlalti. „Lectia de pescuit data de Isus ucenicilor Sai ar trebui sa ne inspire, mai ales ca El este acelasi, neschimbat în dorinta Sa de a mântui întreaga lume. Detaliile acestei lectii sunt mai mult decât graitoare. Dincolo de spiritualizarea si daca vreti, interpretarea lor teologica, exista simplul adevar ca Isus ne vrea pescari de oameni.” Este adevarat ca atunci când purtam luptele Domnului, putem sa avem de-a face cu confruntari care nu vor fi usoare. „Multimea lucrarilor aparute în ultimii ani referitoare la suferintele si persecutiile crestinilor din multe parti ale lumii, în special din tarile marxiste, a scos în relief unul din aspectele contemporane ale crestinismului: suferinta. S-a constatat ca cei mai multi martiri crestini au fost dati de secolul XX. Numai în China comunista numarul lor se ridica la câteva milioane.”

„L-am întâlnit pe Isus Hristos”

Se pare ca nu este suficienta „evanghelizarea prin stilul de viata” pentru a-i aduce pe oameni la Hristos. Mai degraba, este necesara o prezentare de tip „Zacheu”, care va avea un impact ce întrece orice imaginatie. „Sa ne imaginam scena când Zacheu a batut la usa primului napastuit de el. Ce uimire ! Demnitarul nu numai ca înapoiaza banii luati în mod necinstit, dar si recunoaste fapta murdara savârsita, îsi cere iertare si când în uimirea sa, bietul om încearca sa afle motivatia unei astfel de minuni, Zacheu îi spune: „L-am întâlnit pe Isus Hristos, care mi-a iertat pacatele. El m-a învatat ca Dumenzeu este drept si ca asteapta de la mine sa îndrept raul facut altora. Va puteti imagina o Evanghelie mai simpla si mai frumoasa? Predicarea ei nu este doar prin cuvinte, ci printr-o întreaga viata schimbata de Hristos.”

Dar bineînteles, nimic nu se poate face fara revarsarea Duhului Sfânt, care ne va calauzi si împuternici sa fim lucratori pentru Dumnezeu. „Trebuie afirmat ca Dumnezeu nu a încetat si nu înceteaza sa faca interventii miraculoase în istorie, pentru a sprijini Evanghelia Sa. Însa El are nevoie întotdeauna de oameni sfinti, cu totul dedicati lucrarii Sale. Pe acestia îi înzestreaza cu darurile Sale, îi îmbraca cu putere de sus si îi foloseste la raspândirea Evangheliei.”

Sa luptam sau sa fim înfrânti

Prin urmare, se poate iesi din asediul în care se gaseste biserica crestinsa din România, însa acest lucru presupune o actiune unita, menita sa dea la o parte orice opreliste pusa de vrajmas. Pe de alta parte, desi asediul ateismului comunist este de domeniul trecutului, asalturile vrajmasului nu sunt si niciodata nu vor fi de o mai mica amploare, mai ales în viitor. „Vrajmasul va folosi din nou fortele disponibile pentru izolarea bisericii lui Hristos. Se va încerca din nou, închiderea comunitatilor crestine între ziduri pentru ca foametea spirituala sa ne macine fiintele duhovnicesti. Presiunile vor fi menite sa distruga credinta tinerei generatii si influenta crestina în societatea româneasca sa fie din ce în ce mai putin simtita.” În fata unei asemenea realitati, nu ne ramâne decât sa luptam sau sa fim înfrânti. Însa imaginea biruintei asupra ostirilor vrajmase din timpul lui Elisei ne inspira sa credem ca este posibil ca în spatiul nostru românesc, atât din tara, cât si din diaspora sa se produca o schimbare majora. În masura în care tot mai multi oameni vor raspunde chemarii divine, asemenea unui ecou, Evanghelia se va raspândi de la inima la inima si de la suflet la suflet, pentru ca neamul nostru românesc sa devina cu adevarat crestin pentru Domnul. Nu este oare acesta cel mai mare dar pe care-l putem oferi Mântuitorului nostru? Iata care este adevaratul mesaj pozitiv al cartii scrise de pastorul Petru Lascau si merita sa fie urmat.

Impartaseste

Octavian Dumitru Curpas a etichetat acest articol cu: , , , ,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *