scris de Jeni Chiriac & Octavian Curpas
Ne simtim raspunzatori pentru lucrurile pe care nu le-am facut si neajutorati in fata lucrurilor pe care nu le putem face.
Criza economica actuala face ca frica de ziua de maine sa atinga diferite nivele in randul populatiei. Fie ca este vorba de pregatirea in vederea pensionarii sau de lipsa posibilitatilor de a le asigura copiilor cele necesare, mai ales daca acestia se pregatesc sa urmeze un colegiu sau sunt deja la un colegiu – ori de teama de somaj, oamenii sunt preocupati si chiar ingrijorati de recesiune. De altfel, se asteapta ca o asemenea situatie sa aiba un important impact emotional asupra societatii. Teama, iertare, empatie, frustrare, compasiune, acceptare – acestea sunt doar cateva sentimente cu care ne confruntam in mod constant, de la inceperea crizei.
Izolarea inseamna stagnare
Iertarea fata de propria persoana si empatia fata de ceilalti este necesara, dar nu suficienta in afara contextului de iubire neconditionata. Antitodul sentimentului de frustrare, izvorat din impresia subiectiva de neajutorare si neputinta, incepe cu compasiunea si acceptarea, dar nu se incheie aici. El implica durere, suferinta sufleteasca, stari de tensiune, agitatie, recaderi, insa rezultatul final este cel care conteaza, cu conditia sa avem incredere si sa ne dorim acest lucru cu suficienta tarie. Avem nevoie de vindecare psihologica, insa nu separata de vindecarea lumii. Atitudinea noastra naste alte atitudini! Daca ne resemnam izolati pe particica noastra de viata, marile schimbari se vor lasa asteptate.
Mania este o parte a vindecarii de care avem nevoie
Mania este o parte a vindecarii de care avem nevoie. Insa mania noastra publica, manifestata ca urmare a faptului ca ne simtim tradati de lacomia, managementul defectuos si oamenii politici care au creat criza actuala, este compromisa de modalitatile subtile si imperceptibile prin care evitam confruntarea cu sentimentele dureroase de neputinta, inutilitate sauzadarnicie. In locul acestei confruntari, in locul unei atitudini proactive, ne coplesim cu reprosuri, ne incarcam de resentimente ce adesea ne impiedica sa intrezarim partea noastra de putere, in mod irational. Acest lucru creeaza o problema politica: in timp ce sentimentul de neajutorare pe care il simtim este legitim, capacitatea noastra de a raspunde rational, incercand sa corectam cauzele sale structurale reale este compromisa de vina si rusinea pe care le-am pastrat inauntrul nostru.
Sta in puterea noastra sa schimbam lumea
Responsabilitatea noastra reala de a schimba lumea – ceva ce putem face – este subminata de sentimentele false de responsabilitate si autoinvinovatire pentru lucruri pe care nu le-am facut si nu tin adesea de noi insine. Paradoxul este ca trebuie sa facem fata acelor situatii in care ne simtim cu adevarat neajutorati, pentru a putea sa stapanim apoi, situatiile in care nu ne aflam in aceasta conditie, fara a cadea prada impulsivitatii sau unei reactivitati neconstructive.
In ce consta alternativa? Alternativa la vinovatia irationala este nevinovatia autentica. Alternativa pentru negare este acceptarea, care este departe de a insemna resemnare. Iar solutia la sentimentul de neajutorare este sa iei atitudine si sa ripostezi, sa ai o atitudine proactiva si nu una pasiv agresiva.
Progresivitatea – o problema practica
Problema progresivitatii nu este doar psihologica, ci si practica. Ne luptam cu totii cu pasivitatea, cinismul si confuzia legate de modul in care am putea schimba eficient climatul actual.
Unii dintre noi asteapta pe margine, pentru a vedea ce va face Obama, criticandu-l sau bucurandu-se ca a stiut sa isi aleaga consilierii. Altii organizeaza si participa activ la diverse eforturi, pentru a influenta rezultatele politice. Insa cei mai multi dintre noi, cred, ne confruntam cu dificultatea de a ne mentine si a ne construi speranta si pasiunea ce au prins viata anul trecut, in timpul campaniei prezidentiale.
Reactiile psihologice ascunse sunt raspunzatoare pentru vinovatia noastra irationala
Dupa parerea mea, capacitatea si energia noastra pentru angajamentul politic sunt subminate de reactiile psihologice ascunse fata de catastrofa economica actuala, reactii complicate de sentimentele de vina, responsabilitate si neajutorare.
Ne simtim raspunzatori pentru lucrurile pe care nu le-am facut si neajutorati in fata lucrurilor pe care nu le putem face. Ne simtim vinovati atunci cand ar trebui sa ne simtim nevinovati, cinici – cand ar trebui sa ne simtim plini de speranta, si lipsiti de putere, atunci cand ar trebui sa ne simtim plini de putere. Intelegerea si rezolvarea confuziei ar trebui sa ajute enorm progresivitatea.
Penduland intre rational si irational
Criza nu s-a terminat si se anunta a fi dura. Efectele ei negative se vor face simtite inca mult timp de acum incolo. Fiecare proceseaza stresul economic si anxietatea in mod diferit. Pentru fiecare raspuns rational la aceasta recesiune, exista unul irational – unul care deriva mai putin din circumstantele obiective si mai mult din ciudateniile psihicului uman. Astfel de ciudatenii nu sunt mai putin irationale, pentru motivul ca sunt comune. Sentimentele irationale de invidie, autoinvinovatire si negare isi itesc capetele urate in multi dintre noi, adesea cu rezultate dureroase.
