Cum s-ar putea încheia, în 2017, conflictul din Siria ?

Scris de Valentin Vasilescu, analist militar, fost comandant adjunct al Aeroportului Otopeni.

Armata terestra siriana, cu efective de 125 000 de militari, lupta de aproape sase ani cu 200 000  de asa-zisi ”insurgenti” care sunt de fapt în proportie de 90 %  mercenari islamisti, înarmati, antrenati si platiti de guvernele straine si de serviciile lor de informatii. La începutul acestui razboi national de aparare, armata siriana a comis o serie de erori care au permis ca 1/3 din tehnica sa de lupta si 45 % din depozitele sale de munitii, sa fie capturate de rebeli. Armata siriana a pierdut peste 40.000 de militari, care n-au putut fi înlocuiti cu voluntari rezervisti, întrucît 75 % din teritoriul national era sub ocupatia rebelilor islamisti.

Ulterior, mai ales odata cu sosirea instructorilor iranieni, ai Hezbollah si rusi si prin livrarea de tehnica militara moderna, eficacitatea armatei siriene a crescut exponential[1]. Un rol esential în operatia de eliberare a orasului Aleppo de catre armata siriana l-au jucat si fortele pentru operatiuni speciale ruse-Spetzsnaz[2]. Desi armata siriana a preluat initiativa si se afla în ofensiva pe anumite directii, ea nu este înca capabila sa puna capat razboiului de eliberare nationala, printr-o victorie fulgeratoare. Motivul este fragmentarea marilor unitati ale armatei siriene pe mai multe fronturi. De aceea, raportul de forte este în favoarea rebelilor islamisti si desi au fost ucisi aproape 100 000 de rebeli, în raidurile comune ale aviatiei ruse si siriene sau în luptele terestre, pe la granitele necontrolate de armata siriana au fost introdusi numerosi recruti.

Rebelii sunt grupati în diferite zone ale Siriei, unde au sapat un labirint de sute de km de galerii, tuneluri, refugii si buncare camuflate cu vegetatie, care servesc ca depozite de alimente, carburant, munitii, linii de productie a munitiilor. Tot în adaposturi subterane, sunt ascunse si armele grele ale rebelilor, precum blindatele si piesele de artilerie[3].Multe din aceste grupari teroriste nu au putut fi încercuite de armata siriana si primesc în continuare arme, munitii si recruti din afara granitelor Siriei. O situatie la zi a gruparilor teroriste, altele decît Statul Islamic si a formatiunilor kurde, precum si a zonelor în care acestea opereza, bazata pe articole din presa internationala, a fost publicata de Al Amanar[4].

În sudul Siriei ( guvernoratul Daraa si zona Kuneitra ) sunt active gruparile Frontul de Sud si Miscarea Islamica al-Muthanna, aliati ai Statului Islamic. Ambele au fost create si finantate de Centrul de operatiuni militare de la Amman ( Iordania ), subordonat CIA. Dupa înlaturarea lui Kadhafi de la putere se presupune ca MI6, CIA si DGSE ar fi adus mercenari din Libia, pe care i-au antrenat în baze militare din Iordania si Turcia pentru conditiile specifice din Siria. Aceste grupari controleaza o mare parte a granitei Siriei cu Iordania si sunt compuse din 38.000 de mercenari.

La periferia capitalei Damasc si în estul zonei desertice Qalamoun opereaza gruparile de mercenari islamisti Legiunea al-Rahman, Jaysh al-Islam si Brigada Martirilor Islamului create si finatate de Arabia Saudita si Qatar.

Fondatorul Jaysh al-Islam, Zahran Alloush, a fost ucis într-un raid al aviatiei ruse. Gruparile din centrul Siriei însumeaza 40 000 de luptatori.

În guvernoratul Aleppo din nordul Siriei opereaza Le Frontul Levantului (Jabhat al-Shamiyah), care utilizeaza frecvent rachete antitanc americane Tow, furnizate de Arabia Saudita, introduse pe la granita cu Turcia. Tot în nord-vestul guvernoratului Aleppo actioneaza gruparea Nour al-Din al-Zenki platita si înarmata de CIA prin Centrul de operatiuni militare de la Amman. Alta grupare care actioneaza în guvernoratul Aleppo este Brigada Sultan Mourad, o ramura  a Aramtei turkmène (STO), sustinuta de Turcia si care a participat la operatiunea Scutul Euphratului, declansata de Turcia în nordul Siriei. În guvernoratul Aleppo cele trei grupari dispun de 11 000 de mercenari islamisti.

În guvernoratul Idlib, din nord-vestul Siriei lupta Brigada Soimilor de munte, instruita în Arabia Saudita si Qatar. Conducerea brigazii este asigurata de ofiteri din fortele speciale ale unor state occidentale si din peninsula Arabica, fluxul de informatii fiind asigurat de CIA prin Centrul de operatiuni militare din Turcia. Brigada actioneaza împotriva armatei siriene, în cooperare cu Frontul al-Nusra si Ahrar al-Sham. În guvernoratul Idlib este activa si Divizia 13, dotata cu rachete antitanc americane Tow si finantata tot de Qatar si Arabia Saudita. Cea mai puternica grupare care actioneaza în guvernoratul Idlib este Ahrar al-Scham, finantata de Arabia Saudita si cu instructori din fortele speciale ale unor state occidentale.. În guvernoratul Idlib actioneaza si Frontul al-Nusra (filiala siriana a al-Qaïda ). Frontul al-Nusra este sustinut de SUA si Marea Britanie. Rebelii din guvernoratul Idlib sunt în numar de 29 000 si controleaza în totalitate fîsia de granita cu Turcia

În guvernoratele Aleppo, dar mai ales în Hama actioneaza Divizia de Nord, care coopereaza cu gruparea Jaysh al-Nasr si o alta grupare rebela Légiunea Sham / Faylaq al-Sham. Unitati din Legiunea Sham au participat la operatiuneaScutul Eufratului,în nordul Siriei, alaturi de armata turca. În total cele trei grupari rebele au peste 10 000 de mercenari.

În guvernoratele Idlib si Lattaqia opereaza Divizia 1 de Coasta, compusa din 2 800 de mercenari, înarmati cu arme antitanc furnizate de SUA. Tot acolo mai actioneaza unitati dale Armatei turkmène (STO), sustinuta de Turcia, cu efective de 5 000 de luptatori.

Algoritmul de masuri de îmbunatatire a relatiilor cu Turcia, aplicat de presedintele Vladimir Putin, dupa doborîrea bombardierului rusesc Su-24, de catre aviatia turca, a însemnat redeschiderea constructiei gazoductului Turkish Stream si a constructiei centralelor nucleare turcesti, dar si sprijin pentru presedintele Erdogan, confruntat cu lovitura de stat militara din vara lui 2016[5]. Este clar ca Rusia vrea în schimb alinierea Turciei la politica sa, în ceea ce priveste Siria. Daca presedintii Putin si Erdogan cad la o întelegere asupra viitorului Siriei, schimbarea raportului de forte, în sprijinul armatei siriene, ar putea veni dinspre Turcia.

Presedintele Recep Erdogan ar putea interzice antrenarea si intrarea în guvernoratele Aleppo si Idlib din Siria, a rebelilor islamisti recrutati de MI6, CIA, DGSE si GID al Arabiei Saudite, pe la granitele Turciei.  Simultan cu aceasta, cei peste 10 000 de rebeli ai Armatei turcmene (STO),  sustinuti de Turcia ar trece de partea guvernului sirian, iar armata turca ar initia o cooperare pe scara larga cu armata siriana. Corpul 7 si Corpul 2 Armata turc, ar putea prelua de la armata siriana, controlul în nordul Siriei si la granita siriano-irakiana pentru a izola si stopa orice miscare a Statului Islamic sau a formatiunilor kurde. Totodata, ar avea loc izolarea grupurilor Statului Islamic din Siria de cele din Irak si ar împiedica atacuri fulger precum cel de la Palmyra, prin transferul de luptatori ai Statului Islamic, din jurul orasului irakian la Mosul, în Siria[6].

Aceasta mutare ar permite Corpurilor 2 si 3 Armata siriene ( Diviziile 1, 3, 11 Tancuri, Diviziile 4, 10 Mecanizate, Brigazile 14, 15 si Tigru, ale Fortelor speciale )  sa se concentreze pe o singura operatie, cea de curatare a nordului, centrului si vestului Siriei ( guvernoratele Aleppo, Idlib. Hama si Homs ) de rebelii islamisti. Aceasta operatie s-ar încheia în maxim patru luni, adica exact cînd orasul irakian Mosul se preconizeaza ca va fi eliberat de Statul Islamic.

În luna iunie 2017 ar putea fi declansata o noua operatie de mare anvergura, cea de eliminare a Statului Islamic din Siria si Irak. La care ar putea participa armata siriana, sustinuta de contingente ruse, Hezbollah si iraniene, armata turca si separate, de armata irakiana. Operatia fiind coordonata de Rusia de la baza aeriana Hmeymim, din Siria si de la Centrul militar operational rusesc de la Bagdad. În toata aceasta ecuatie, se mizeaza pe încetarea actiunilor subversive ale CIA si Pentagonului, în conformitate cu promisiunile presedintelui ales al SUA, Donald Trump care s-a aratat dispus sa coopereze total cu Rusia în materie de combatere a terorismului islamist.

 –––––––

[1]. Starea actuala a armatei siriene

[2]. Rolul Spetsnaz în eliberarea orasului Aleppo

[3]. Razboaiele din Libia si Siria, asemanari si deosebiri 

[4].Qui combat vraiment en Syrie: la liste noire de la honte de l’Occident

[5]. De ce a devenit Erdogan anti-euroatlantist ?

[6]. Cum a recapturat Statul Islamic orasul Palmyra ?