BACH SI DEBUSSY, în interpretarea pianistei ANGELA HEWITT



„Muzica este o putere spirituala în stare sa lege toti oamenii între ei.”

                                                                                                                                            George Enescu

Hewitt Angela În data de 17 februarie 2013 a avut loc concertul pianistei Angela Hewitt, în sala teatrului „Reynolds Industrie” din cadrul Universitatii Duke (Reynolds Industries Theater, Duke University) din orasul Durham, Carolina de Nord.

   Nascuta la 26 iulie 1958 în Canada dintr-o familie de muzicieni, Angela Hewitt este interpreta a muzicii clasice. S-a facut remarcata prin înregistrari si spectacole extraordinare sustinute în aceste ultime decenii, câstigând foarte multi admiratori cu interpretarea sensibila a pieselor marilor compozitori, mai ales ale lui Johann Sebastian Bach. Angela Hewitt a început studiile de pian la vârsta de trei ani, a studiat si vioara, a luat si lectii de balet în Ottawa, apoi a urmat Conservatorul Regal de Muzica din Toronto, unde a studiat cu Earle Moss si Guerrero Myrtle si a continuat sa fie studenta pianistului francez Jean-Paul Sevilla, de la Universitatea din Ottawa. Este în primul rând cunoscuta pentru înregistrarile muzicii lui Bach, începute în 1994 si încheiate în 2005, când a reusit sa acopere toata aria de lucrari mari ale stralucitului compozitor. Discografia ei mai cuprinde lucrari de Couperin, Rameau, Messiaen, Chabrier, Ravel, Schumann, Beethoven si Chopin. În 2010 a înregistrat primul ei disc de concerte de Mozart, cu Orchestra de Camera din Mantova (Italia).

   Programul anuntat pentru aceasta zi a fost: J. S. Bach – French Suite No. 6 in E Major BWV 817; J. S. Bach – Toccata în D Major, BWN 912; Claude Debussy – Pour le Piano; J. S. Bach – French Suite No. 5 în G Major BWV 816; C. Debussy – Suite Bergamasque; C. Debussy – L’Isle Joyeuse.Pe Angela Hewitt am ascultat-o într-un concert sustinut tot aici în Durham, în anul 2009, interpretând cu maiestrie Variatiunile Goldberg ale lui Bach. Si de data aceasta, Angela Hewitt a executat piese ale compozitorului si organistului german din perioada baroca – Johann Sebastian Bach – considerat unul dintre cei mai mari muzicieni ai lumii, nascut în 1685 la Eisenach si decedat în 1750 la Leipzig, operele sale fiind apreciate pentru frumusete artistica, profunzime intelectuala, tehnicitate si expresivitate. Perioada baroca a precedat perioada clasicismului si a dainuit de la începutul secolului al XVII-lea, pâna la mijlocul secolului al XVIII-lea. J. S. Bach a scris muzica religioasa si laica: cantate, piese pentru orga (preludii, fugi, tocate) si pentru clavecin – sonate, suite (franceze si engleze), partitele (suite germane), concerte instrumentale (6 concerte Brandenburgice).

Amintim ca a facut parte dintr-o familie de muzicieni veche de 200 de ani, din care s-au remarcat 50 de instrumentisti straluciti si 9 compozitori, al caror nume s-a înscris pentru totdeauna în istoria muzicii universale. La 18 ani era un muzician desavârsit, angajându-se pentru început ca violonist în orchestra printului din Weimar. Mai târziu a ocupat functia de cantor al bisericii Sf. Thomas din Leipzig, unde a ramas pâna la moarte. În mâinile lui, genul concertant a atins culmile desavârsirii si ca toate geniile umanitatii, a depasit timpul si spatiul, ridicându-se deasupra epocii sale.

Pianista Angela Hewitt a ales bijuterii muzicale, scotându-le în evidenta pretiozitatea, animata fiind de dorinta de patrundere în arta lui Bach si convinsa ca Bach a scris toata viata ceva interesant: „Nu puteam sa cred, ca Bach ajuns la sfârsitul vietii sale si a scris în cele din urma ceva plictisitor”, a exprimat.

Suita vine de la cuvântul francez suite=succesiune, lucrare ciclica alcatuita din mai multe piese de sine statatoare, diferite din punct de vedere al continutului si al constructiei si care urmeaza una dupa alta dupa principiul contrastului, istoricul lor pornind de la dansurile din sec. XVII – XVIII. Bach a dus la perfectiune lucrarile provenite din aceasta muzica, pastrând titlurile dansurilor.

Concertul a început cu piesa – French Suite No. 6 în E Major BWV 817 – (BWV însemnând catalog tematic) într-o atmosfera si interpretare linistita, cu o emotie bine gradata si bine stapânita. Cele opt piese scrise în gama majora ne-au comunicat bucuria, începând cu Alemande care stabileste de fapt tonul întregii lucrari; Courante – adevarata fuga; Sarabanda – demna si expresiva; Gavota si Bourrée de origine rustica – pline de viata, Poloneza – un menuet gratios si Gigue – cu care Bach încheie exuberant aceasta suita.

Angela Hewitt si-a exprimat preferinta pentru Loure din a doua suita interpretata dupa Tocata – French Suite No.5 în G Major BWV 816 – alcatuita din sapte piese (Allemande, Courante, Sarabande, Gavotte, Bourrée, Loure, Gigue). Ea considera Loure un dans teatral, un Gigue lent. Noua celor care am ascultat aceasta parte a suitei, ni s-a parut o reverie, ca si cum am fi privit un apus de soare si am fi ascultat valurile unei mari, puse în evidenta prin diferitele intensitati sonore… Superb!

Toccata în Re Major BWV 912  ne-a impresionat prin ritmicitatea si acuratetea ei. Denumirea vine din cuvântul italian toccare= a atinge, lucrare pentru instrumente cu claviatura, cu o miscare rapida, clara, în valori scurte si care nu se executa legato. A avut imagini variate si puternice, îmbinând gravitatea si patosul organistilor germani (provenit din arta clavecinistilor francezi cu ornamentatia rococo-ului), cu suavitatea si cantabilitatea muzicii italiene, evitând linia melodica emfatica. Bach a asimilat aceste stiluri – german si italian – trecându-le prin propriul sau filtru creator, înlaturând ornamentatia inutila, daunatoare claritatii. Dupa un fericit alegro, Bach a introdus un adagio în stil recitativ, melodia fiind întrerupta de un tremolo, ca un murmur, un zornait genial. Impresionant!

Originalitatea interpretarii, tehnica, flerul muzical si inteligenta pianistei Angela Hewitt s-au combinat, oferindu-ne prilejul bucuriei de a asculta frumusetea sonora a muzicii lui Bach, a celui care a stiut sa foloseasca deopotriva iubirea ?i ratiunea ca pe ni?te imense coloane de piatra, ultimele acorduri sau note dintr-un final inducând în sufletele noastre acea lini?te promitatoare, binefacatoare. Ne-am convins, pentru a nu stiu câta oara, ca masura, armonia apartin echilibrului acestei lumi ?i muzica este aceea care o reda cel mai aproape de sufletul nostru, hranindu-se cu patosul mintii si al sufletului.

Tehnica stapânita perfect, precum si maiestria, pianista ne-a aratat-o si în interpretarea pieselor lui Claude Debussy – Pour le Piano, Suite Bergamasque si în special în ultima piesa L’Isle Joyeuse cu care si-a încheiat concertul.

Muzica lui Claude-Achille Debussy (1862-1918), compozitor, pianist, dirijor si critic muzical francez, sugereaza imagini ?i stari suflete?ti prin jocul de lumini ?i umbre, prin nuante armonice vaporoase, prin subtile diferentieri dinamice ?i fluctuatii ritmice, toate însumând un lirism discret. Debussy a fost promotorul impresionismului, curent de mare rasunet în cultura muzicala, strâns legat de pictura lui Monet, Manet, Renoir, Cezanne etc. ?i de poetii Verlaine, Mallarmé, Valery, Baudelaire, Rimbaud. În timp ce Germania ?i Austria cunosteau la acea vreme experientele expresioniste, Franta aducea în cultura europeana muzica impresionista, fiind mai degraba o succesiune de impresii decât desfa?urari sonore dictate de o idee clara, un simt rafinat în cizelarea îngrijita a detaliilor formei ?i în dozarea efectelor sonore. În acest mod, impresionismul ramâne legat de romantism, fiindu-i proprie dominatia subiectivului ?i departarea de realitate, oferind o întelegere poetica a muzicii. În muzica noastra româneasca aceste calitati au fost remarcate în lucrarile lui George Enescu.

   Pour le Piano – de fapt o alta suita franceza constituita din trei parti: Prélude, Sarabanda si Toccata –, s-a asemuit cu piesa lui Bach. Preludiul bogat în diferite sonoritati si efectul de pedala a fost plin de ritm si armonie, Sarabanda – grava, lenta si eleganta, Tocata constituind piesa de rezistenta care a demonstrat performanta interpretarii pianistei.

Suita Bergamasque alcatuita din Prélude, Menuet, Clair de lune, Passepied, îsi are numele de la poemul lui Paul Verlaine „Clair de lune”: Votre âme est un paysage choisi / Que vont charmant masques et bergamasques  / Jouant du luth et dansant et quasi  / Tristes sous leurs déguisements fantasques. / Tout en chantant sur le mode mineur/ L’amour vainqueur et la vie opportune, / Ils n’ont pas l’air de croire à leur bonheur / Et leur chanson se mêle au clair de lune, / Au calme clair de lune triste et beau, / Qui fait rêver les oiseaux dans les arbres / Et sangloter d’extase les jets d’eau, / Les grands jets d’eau sveltes parmi les marbres. (Ti-e sufletul un peisaj ales, / Cu dans bergam si mastile bizare / Ce din laute adiind, adesea / Par triste sub fantasta deghizare. / Cântând iubirea pe un ton minor / Si tot la fel viata oportuna, / Par sa nu creada-n fericirea lor, / Iar zvonul li se pierde-n clar de luna, / În calmul trist al lunii, dând ragaz / În arbori pasarilor sa viseze / Si sa suspine, zvelte si-n extaz / Printre statui, havuzurile treze.) 

   Pianista declara ca este piesa ei favorita înca de la vârsta de paisprezece ani, apreciind partea a treia, „Clair de lune”, întâiul ei titlu fiind „Promenada sentimentala”, parte în care a atins cu delicatete clapele pianului, revarsându-se apoi asupra lui în dulci arpegii… Luna gliseaza pe cer printre nori… Angela este patrunsa de fiorul liric, strabatuta de gânduri, de întrebari care asteapta raspunsuri… Degetele aluneca delicat pe clape… În sala se aud sunetele magice create de atingerea nuantata a clapelor pianului, sub dicteul inimii dar si al mintii… Fiorul liric ne cuprinde pe toti… Visul!, da, visul este cel care mângâie… Suntem fericiti numai atunci când visam la o dragoste mare… Si… „zvonul” se pierde-n clar de luna… Angela ridica mâinile, ele ramân pentru câteva clipe suspendate în aer, privirea ei implora cerul pe care vede luna glisând… Se trezeste din vis si… reia ultima parte a suitei: Passepied – dansul executat cu maiestrie, acel staccato arpeggio al mâinii stângi. Superb, superb!

L’Isle Joyeuse a fost inspirata de pictura francezului Antoine Watteau „L’embarquement pour Cythera” (Îmbarcarea spre Citera), Cythera fiind o insula din Grecia, locul de nastere a zeitei Venus – zeita dragostei -, zarita în partea dreapta a tabloului. Sentimentul bucuriei redat prin ritmicitatea piesei a cerut desigur un mare efort din partea pianistei, dar dificila piesa a fost redata cu maiestrie artistica, virtuozitate tehnica si înzestrare pianistica a minunatei Angela Hewitt.

Aplaudata îndelung de public, Angela Hewitt a preferat sa ramâna pentru înca câteva clipe în atmosfera compozitorilor impresionisti, interpretând o piesa a lui Ravel.

Muzica ne da aripi, ne ridica deasupra acestei lumi terne, mi-am spus, parasind sala teatrului.

Impartaseste

Vavila Popovici a etichetat acest articol cu: , , ,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *