„Angela Baciu – o poeta a tensiunii spiralate, a viziunii de esenta existentiala”

“Marturii dintre milenii”, cartea Angelei Baciu, a aparut la Editura Limes din Cluj, în 2007. Volumul a fost premiat în cadrul festivalului “Porni Luceafarul-Hyperion”, care a avut loc la Botosani, în anul 2008. De asemenea, “Marturii dintre milenii” a obtinut si Premiul Uniunii Scriitorilor, filiala Iasi, 2008, la sectiunea eseu/publicistica. Volumul cuprinde 63 de interviuri inedite cu mari nume ale literaturii române contemporane, printre care Radu CÂRNECI, Barbu CIOCULESCU, Constantin CIOPRAGA, Dan Al. CONDEESCU, Alexandru GEORGE, Al. HUSAR, Emil IORDACHE, Cezar IVANESCU, Dumitru MATALA, Emil MANU, Dan MANUCA, Mircea MICU, Ion MILOS, Mircea MUTHU, Fanus NEAGU, Ion POP, Cornel REGMAN, Ion ROTARU, Mircea SÂNTIMBREANU, Eugen SIMION, Mircea Horia SIMIONESCU, Radu G.TEPOSU, Laurentiu ULICI, Lucian VASILIU, Teodor VÂRGOLICI, Mircea ZACIU.

Angela Baciu – poet si publicist

Angela Baciu este poet, publicist, consilier si promotor cultural, membru în Uniunea Scriitorilor din România, filiala Iasi. Autoare a unor carti de poezie, publicistica si literatura pentru copii, poezia sa este tradusa în franceza, engleza, ceha, maghiara, slovaca, araba, etc. Printre volumele de poezie publicate de aceasta se numara:

 

“Fragmente dintr-o cavatina”, “Ce departe e iubirea aceea”, “Maci în noiembrie”, “Sentimente captive”, “Trei zile din acel septembrie”- Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania,filiala Bacau pentru « Cea mai buna carte de poezie a anului 2003 », Festivalul « Avangarda XXII » , Bacau, 2004, Premiul « Emily Dickinson » pentru poezie, « Gala Matinal Televiziunea Express TV », Galati, 2004, Festivalul National de Poezie de la Sighetu Marmatiei si Serile de Poezie, 2004, Premiul I Concursul National de Poezie « Ion Minulescu », ed.XV « Zilele Poeziei in Olt », mai 2006,

 

, ”Dragostea ca o mângâiere de fiara”, “Tinerete cu o singura iesire”/ din colectia “Poetii Orasului Galati” – in limbile franceza,engleza,romana, “35”- Premiul III Festivalul Concurs National de Poezie « George Cosbuc » Bistrita Nasaud, sept.2006, Premiul « Constant Tonegaru » (si placheta) pentru intreaga activitate Revista Porto Franco, Societatea Scriitorilor « C.Negri » si Biblioteca « V.A.Urechea » – 130 ani de la nasterea Hortensiei Papadat-Bengescu, Galati, 2006

 

, “De mâine pâna mai ieri, alaltaieri”, “Poezii / Versek”, editie în limbile româna si maghiara – – Personalitatea culturala a anului 2008 – Ziarul “REALITATEA”-2009

 

 

– Diploma de Excelenta “Festivalul poetilor din Balcani” Braila, sept.2009.

 

 

De asemenea, Angela Baciu a semnat si doua volume de publicistica– “Marturii la sfârsit de veac” si “Marturii dintre milenii”.

 

 

“Marturii dintre milenii”

 

 

“Marturii dintre milenii” vorbeste despre conditia scriitorului în epoca actuala, prezentând modele creatoare, relatia magistru-ucenic, promovarea literaturii române în strainatate, reconfigurarea scarii de valori, necesitatea revizuirilor, etc. si cuprinde si o inedita arhiva fotografica cu scriitori contemporani. Angela Baciu a început sa realizeze aceste interviuri în anul 1992.

 

În prezent, scriitoarea are în lucru volumul III din seria interviurilor ce fac parte din “Marturii dintre milenii”, ce va include si interviuri cu scriitori galateni.

 

 

Scopul volumului “Marturii dintre milenii” este de a stabili prin distinctie, printr-o demarcatie clara, o lume culturala autohtona ce ar trebui sa fie bine încadrata în anumite tipare, o lume ce s-ar dori perfecta, însa nu neaparat tinzând spre desavârsire. Opiniile scriitorilor cu care Angela Baciu a dialogat de-a lungul timpului vorbesc despre o esenta a culturii, închizând în ele însele echilibru si o forta de netagaduit.

 

 

„Cartea este si va fi… de neînlocuit”

 

 

“Cartea este si va fi un instrument de neînlocuit… si este singurul instrument care produce cultura si care va produce în continuare ca si pâna astazi”, afirma Mircea Cartarescu în “Marturii dintre milenii”, vorbind despre rolul cartii ca ingredient esential al vietii noastre culturale, sociale, umane. Remarcabila ramâne în acest context si declaratia lui Gabriel Liiceanu: „…limba unui popor da totdeauna masura felului în care un popor se înscrie în univers. Orice limba contine în ea o provocare, fata de cei care o vorbesc si fata de cei care o scriu. Daca noi nu suntem la înaltimea provocarilor limbii, atunci noi decadem, iar limba româna, care este una dintre cele mai frumoase limbi din lume, ne va demonstra ca noi nu suntem demni de ea.” Pozitia sa denota interesul intelectualului român fata de ceea ce ofera în primul rând libertate de gândire unui popor si posibilitatea de a se exprima – limba nationala.

 

 

Traduceri si traducatori

 

 

De altfel, una dintre problemele dificile cu care se confrunta cultura noastra contemporana si pe care Angela Baciu o abordeaza des în interviurile sale, este aceea ca scriitorul român este putin sau deloc cunoscut în strainatate. Promovarea autorilor români este un deziderat controversat. În absenta unei

 

 

orientari puternice catre deschidere spre dimensiunea internationala, nu putem decât sa îi dam dreptate scriitorului Mihai Cimpoi. “Literatura româna este „vazuta” în context occidental în masura în care e cunoscuta. Parafrazând ceea ce spunea Noica referitor la Eminescu, am putea afirma ca noi românii avem doua pacate fundamentale: în primul rând, nu cunoastem la justa ei valoare literatura româna; în al doilea rând, nu o facem cunoscuta întregii lumi.”

 

 

În conditiile în care oportunitatile lipsesc, iar sansele de a se contura ceva serios în acest sens ramân minime, Mihai Cimpoi adauga: „Eminescu este cunoscut prin traducerile si studiile de întâmpinare care se fac în diferite tari sub semnul aleatoriului si vrerii de cunoastere a strainilor. Blaga ar fi avut un mare impact asupra contextului european (zicea Noica), cel putin ca filosof al culturii, daca ar fi fost tradus la timp, în anii ’30.” În acelasi sens, evocând faptul ca avem o literatura de valoare, dar care este prea putin cunoscuta, mediatizata, Al. Husar adauga: „Sunt doua argumente referitoare la aceasta situatie: limba noastra, din pacate este o limba de circulatie nationala, nu internationala. Va trebui sa facem un efort ca sa ajungem si noi la o raspândire a culturii noastre, prin traduceri autorizate. Traducerea este cel de-al doilea factor, ar trebui sa se puna mai mult pret pe traduceri si traducatori.”

 

 

Teatrul si publicatiile culturale

 

 

“Marturii dintre milenii” abordeaza planuri artistice cum ar fi literatura, teatrul, publicatiile culturale. Pe lânga carte, societatea româneasca actuala are si teatru, despre care Mircea Ghitulescu marturiseste în dialogul purtat cu Angela Baciu ca „nu numai ca este bine primit, dar este un teatru bine cotat, cu un loc aparte. Daca ma pot exprima asa, teatrul românesc este una din marfurile bune pe care le exportam. Este o marfa de export, care este foarte cautata. Avem un teatru foarte bun si trebuie sa recunoastem.” Despre revistele de cultura, despre dreptul lor la existenta si secretul supravietuirii lor, Cezar Ivanescu spune, printre altele: „…românii, care sunt realisti, au reusit si reusesc sa câstige din tiparirea unor carti si au ramas cu acest orgoliu de a ajuta la tiparirea unor reviste frumoase, bine scrise, si care sa însemne ceva pentru cultura româneasca, caci revistele reprezinta enorm de mult o epoca, dincolo de carti si autori.”

 

 

Exilatii

 

 

În ce masura identitatea nationala si specificul cultural sunt bine conturate si prin „vocea exilatilor”? Dupa parerea lui Emil Manu, „scriitorii care au ales drumul exilului contemporan au contribuit mai putin decât cei de la 1848 la schimbarea revolutionara pe planul mentalitatii din România. De aceea putem usor observa ca dupa evenimentele din Decembrie, foarte putini scriitori au întrerupt exilul si s-au „repatriat”. Cei mai importanti dintre acestia au continuat si continua sa ramâna într-un exil continuu. Probabil ca aceasta perpetua exilare îsi are un rost pe care nu-l putem descifra înca în toate elementele sale.”

 

 

Un exilat, scriitorul Ion Milos, stabilit în Suedia, declara ca în Occident, cartea româneasca „este necunoscuta din cauza noastra, a românilor, fiindca este o trasatura negativa a românilor de a nu ne pasa de cunoasterea noastra în lume. Pe lânga nepasarea aceasta, care este o trasatura fundamen­tala, este si invidia aproape bolnava; si aici ne deosebim de alte po­poare, de exemplu, sa fac o comparatie cu evreii, caci nu întâm­plator multe premii Nobel au fost oferite evreilor; fiindca, atunci când un evreu reuseste în ceva, aduce cât mai multi evrei si îi lanseaza în lumina, pe când un român, daca reuseste ceva extraordinar, face pârjol în jurul lui, sa nu mai vina altii, sa nu mai reuseasca si altcineva.”

 

 

Cum arata viitorul…

 

 

… ne-o spun Mircea Muthu, critic literar, si Eugen Simion. Primul declara ca România are pregatita o noua generatie de scriitori. „Sigur ca, în acest context, scriitorul va exista în conti­nuare mai mult sau mai putin umilit de stapânii vremii. Care va fi fapta scriitorului care vine este foarte greu de spus, pentru ca noi traim într-o perioada alexandrina a culturii, o perioada când din creatoare, cultura devine din ce în ce mai mult comentatoare. Cred ca va urma o recentrare a poeziei, dar în masura în care vor aparea marile personalitati ale ei.”

 

 

Cel de al doilea crede “enorm în valorile nationale” si declara ca “noi, românii…, avem domenii în care excelam: poezia, de pilda. Poezia nu este o specialitate exclusiv româneasca, dar este specialitatea în care mereu românii au excelat. Tot ce am dat noi, românii, mai bun sunt poetii nostri. Poezia este cartea noastra de vizita.”

 

 

„Scriitori care îsi cauta cititorii”

 

 

Cu toate ca la un moment dat se vorbea despre o disparitie a culturii române, Nicolae Manolescu spune ca începând cu generatia nouazecista „se scrie si poezie foarte buna si proza.” Cu mentiunea însa, ca „nu prea se baga de seama, dar de scris, se scrie.” Acelasi lucru este valabil si în privinta criticilor literari. Astfel, la întrebarea Angelei Baciu daca mai avem astazi critici literari adevarati (în comparatie, de exemplu, cu perioada anilor ’60-’70), Mircea Micu raspunde: „Da, desigur ca mai avem critici literari. Întrebarea este: unde mai scriu ei si cine îi mai citeste? De fapt, ce înseamna „critici literari adevarati?” Niste oameni cu o moralitate impecabila, care nu alcatuiesc „istorii” literare pe criterii de antipatii sau simpatii politice. O astfel de atitudine descalifica definitiv un ipotetic critic literar.”

 

 

Sintetizând, putem spune ca poeta Ana Blandiana pune în „Marturii dintre milenii”, punctul pe „i”: „Daca ar trebui sa gasesc o singura caracteristica a scriitorului român de azi, o caracteristica valabila pentru toti, oricât de diferiti, cred ca v-as raspunde ca sunt scriitori care îsi cauta cititorii, nu scriitori care sunt cautati de cititori. Iar aceasta caracteristica este dramatica nu atât pentru cei tineri, care nu cunosc decât acest tip de situatie, cât pentru cei care au cunoscut si situatia inversa.”