Vasile Botomei a primit distinctia de Honoris Causa la Congresul International de Eminescologie de la Chisinau

Cunoscutul doctor in drept bacauan Vasile Botomei a primit distinctia Honoris Causa (pdf) , dupa participarea la Congresul International de Eminescologie, editia a treia, care a avut loc la Chisinau in zilele de 3 si 4 septembrie. Distinctia a fost semnata de academicianul si scriitorul Mihai Cimpoi, fostul sef al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, ca presedinte al Congresului dar si de profesorul universitar Victor Craciun. Vasile Botomei a tinut o prelegere cu tema: „Dreptul la existenta nationala a poporului roman, ilustrat prin filosofia juridica a geniului literar roman Mihai Eminescu“.

Chiar daca in Romania este contestat de avocatii inscrisi in Baroul Traditional, Uniunea Avocatilor din Republica Moldova i-a recunoscut calitatea de avocat, dupa  ce a devenit doctor in drept iar titltul si teza i-au fost recunoscute si de Ministerul Educatiei din Romania, cu valabilitate in spatiul european. Mai mult, bacauanul isi doreste acum sa obtina cetatenia moldoveneasca pentru a-si deschide un birou de avocatura in tara vecina. Deja a obtinut recomandari semnate de importanti demnitari dar si de o buna parte a lumii academice. Toti pasii au fost facuti mai ales dupa ce si-a promovat si distribuit lucrarea de doctorat tuturor institutiilor din Romania si Republica Moldova, care au transmis raspuns ca a fost inregistrata si diseminata in spatiul functionarilor si altor categorii de angajati ai statului.

 

În ultimul comunicat de presa au fost atasate atat titlurile obtinute recent cat si articolul sustinut la Chisinau.

Vasile Botomei, Honoris Causa la Congresul de Eminescologie de la Chisinau by Mircea Merticariu

In registrul avocatilor din RM by Mircea Merticariu

Vasile Botomei, inregistrat ca avocat la Chisinau by Mircea Merticariu

Conferinta Internationala  Limba româna – limba a integrarii europene

 CONGRESUL INTERNATIONAL DE EMINESCOLOGIE

 Editia a III- a, Chisinau, 31 august – 4 septembrie 2014-09-11

1. Organizator: Institutul de Filologie al Academiei de Stiinte a Moldovei,  în colaborare cu Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” la Chisinau, organizeaza Conferinta InternationalaLimba Româna – limba a integrarii europene,  desfasurata în perioada 30 august – 4 septembrie 2014, la Academia de Stiinte a Moldovei si la alte 16 institutii de învatamânt superior din Republica Moldova.
2. Invitati: acad. Eugen Simion (România), m.c. Ileana Malancioiu (România), Horia Zilieru (România), Milan Nenadic (Serbia), Ileana Ursu (Serbia), Cornel Munteanu (România), Eugen Uricaru (România), Bogdan Cretu (România).  –
3. Participanti pe teme de filosofie juridica/ Doctors Of Philosophy;

 

Data deschiderii si locul de desfasurare:

 Deschiderea Conferintei Internationala: 31 august 2014, orele 9:30, Sala Azurie, Academia de Stiinte a Moldovei, din B.dul Stefan cel Mare si Sfant, 1, parter, in program cu comunicari stiintifice si prelegeri pana pe 4 septembrie 2014.

Date de contact:

– Director – Vasile Bahnaru  TEL. +373 22 237752                                          

– Director adjunct –Verebceanu Galaction; E-mail: verebceanu@gmail.com                Secretariat:   TEL. / FAX: +373 22 272719, E-MAIL: cancelarie.ifilolog@asm.md http://www.if.asm.md/#page_conf_limba_noastra

________________________________________________________________________

      TEMA:

            Dreptul la existenta nationala a poporului roman, ilustrat prin filosofia juridica a geniului literar roman Mihai Eminescu.

 

       Autor:

Vasile Botomei, Doctor in Stiinte Juridice/ Doctor Of Philosophy, Mediator, Avocat, Romania, Mun. Bacau/ Presedinte Asociatia Colegiul National Pedagogic si Teologic Sf. Voievod “Stefan cel Mare”, Presedinte Uniunea Nationala a Barourilor din Romania – UNBR, Mun. Bacau, str. Oituz, nr. 33. Contact:  www.botomeivasile.ro; www.unbr.info;e-mail: botomei.vasile@yahoo.com ; mobil: 0040 744 191 717; fix/fax: 0040 334 421 450;

Articol spre publicare in Romania, in format electronic pe www.revistadrept.com si in strainatate pe reviste cu activitate cultural-stiintifica.

Introducere:

Ne propunem ca in completarea marilor filosofici, critici literari, istorici, oameni de cultura, stiinta si marilor ganditori care au publicat lucrari stiintifice in material definirii conceptelor de baza ale literaturii eminesciene, sa identificam din reflexiile poetului Mihai Eminescu, principii juridice de fundamentare in teoria istoriei dreptului romanesc transpuse enciclopedic in  dreptul la existenta nationala a poporului roman.

Descrierea temei: Mihai Eminescu este printre putinii romani pe care-l citeste chiar si Emil Cioran, in cheia superlativa, considerand ca a dat un rost semintiei noastre.

Meditatiile sale fragmentare, ramase in manuscrise, ori cuprinse in publicistica, valoreaza, de cele mai multe ori, mai mult decat toate tratatele unor cercetatori instruiti, dar fara capacitatea de a scruta realitatea in profunzimile ei.

Interesul activ al poetului pentru filosofia dreptului din scrisoarea pe care Eminescu o trimite lui Titu Maiorescu, la 5 februarie 1874, se deduce din continutul acesteia, cand Titu Maiorescu il astepta pe poet pentru a-si da doctoratul in filozofie cu intentia de a-l numi profesor la Universitatea din Iasi, iar poetul ii marturiseste ca nu doctoratul il preocupa, ci ceva mult mai important, respectiv gasirea unei solutii in filosofia dreptului si statului nostru pentru interesul practic al Romaniei.

Intr-un fragment al scrisorii, acesta precizeaza: “Relatiile dintre popor si tara (teritoriu) mi-au ocupat insa cea mai mare parte din cugetarea proprie si din studii, asa ca pana acum n-am respectat in fixarea te,elor mele o succesiune de tip didactic.”.

Se constata asadar, ca studentul avea preocupari de maxima prioritate pentru patria sa, lucru pe care l-a subliniat cu insistenta si cercetatorul bucovinean Vasile Gherasim.

Emil Cioran a lansat prin scrierile sale despre Mihai Eminescu:

“Fara Eminescu, am fi stiut ca nu putem fi decat esential mediocri si ne-am fi adaptat perfect conditiei noastre minore. Suntem prea obligati fata de geniul lui si fata de turburarea ce ne-a varsat-o in suflet.”

            In legatura cu reflexiile poetului Mihai Eminescu aflat in legatura cu conceptual stat democratic, gasim de cuviinta a pune in valoare definitiile acestuia dupa cum urmeaza:

– definirea conceptiei sale despre stat, prin care preciza ca “statul trebuie sa aiba in mod prioritar o baza morala si in cadrul caruia, toate fortele societatii sa traiasca intr-un armonios echilibru”.

In sustinerea acestei conceptii, poetul are la baza convingerea ca evolutia unei societati depinde si de starea generala a constiintei, ca progresul real se opereaza nu in afara ci inlauntrul oamenilor, in optimul mentalitatii lor creative, ceea ce va conduce la echilibrul societatii.

Poetul pune accent si pe importanta dezvoltarii culturii, prin urmatorul citat:

“Tot ce se face fara o dezvoltare paralela a culturii in zadar se face” – M. Eminescu, Opere, vol. XIII, Bucuresti, Editura Eminescu, p. 201.

Avem multe opinii ale lui Eminescu regasite peste tot in opera sa, care pot fi socotite asemenea unui indreptar privind functionarea naturala si armonioasa a statului.

Mihai Eminescu avea convingerea ca functionarea automata a statului si societatii, implica, desigur, acel automatism special al instinctelor perene.

Prin urmare, aprecia Eminescu, ca statul “nu este un produs al ratiunii, ci al naturii”.

S-a apreciat de catre Mihai Eminescu, ca “statul va merge bine cand se va conforma cu legile lui innascute de dezvoltare, cand ratiunea va juca rolul medicului ce subvine numai actiunii naturii si va merge rau cand va trai nenatural, cand ratiunea, in loc de-a se impaca cu natura lui, il va face obiectul unor experimente nesocotite.” 

Poetul asocia societatea unei familii ale carei interese sa fie acelea ale armoniei societatii, care sa fie bogata, cand toate clasele sunt bogate, puternica cand toate sunt puternice.

Eminescu pleda pentru rolul monarhului – al statului, in alte texte – de instanta suprema a echilibrului colectiv, de factor decisiv al mentinerii unei armonii a intereselor.

            Reputatul eminescolog Theodor Codreanu, l-a identificat pe Mihai Eminescu, prin comentarii favorabile in opiniile domniei sale:

“Poetul considera ca fara un mod de a gandi romaneste, dincolo de principiile generale ale filosofiei istorice si dreptului, tara n-are nici o sansa de viitor.”

Mihai Eminescu marturiseste adevarul istoric al neamului romanesc prin expunerea din gandurile exprimate in versuri a trecutului istoric, prezentului care l-a determinat sa intre in programul adversarilor natiunii romane din perioada publicatiilor sale.

Eminescu, desi a audiat cursuri de drept în timpul studentiei, nu a intentionat sa se specializeze în stiintele dreptului.

Reputatul cercetator jurist Eugeniu Safta-Romano noteaza: „Surprind precizia folosirii notiunilor juridice, subtilitatea argumentelor, corecta interpretare a unor

texte de lege, usurinta cu care sunt tratati termenii juridici din cele mai diferite ramuri ale dreptului.”

Mihai Eminescu a studiat sistematic problematica stiintelor social-politice in corelare cu cele ale stiintelor juridice.

Eugeniu Safta-Romano noteaza: „poetul acorda spatii ample definirii ideii de drept, esentei acestuia, originii statului, mecanismului justitiei, continutului legilor, modului de formare a proprietatii cu toate drepturile care decurg din ea, neignorând nici problemele de drept constitutional sau de drept international”

In acest sens, prietenul sau Ioan Slavici, student la drept, prin scrierile sale recunoaste:

 „Pe când eu eram plin de pandecte, de canoane si de institutiuni medievale, Eminescu era plin de filosofiile de tot felul, si daca eu eram tare în materia mea, Eminescu era tare în argumentatiune si ramânea învingator, chiar si atunci când discutam asupra dreptului, încât îmi ramânea totdeauna impresiunea ca el nu

cunoaste dreptul deopotriva cu mine, dar îl întelege mai bine si judeca în materie de drept mai sigur si mai bine ca mine”.

Opinia este confirmata, peste aproximativ un secol, de cercetarile lui D. Vatamaniuc, care s-a simtit îndreptatit sa afirme:

 „Eminescu interpreteaza problemele de drept cu un orizont mai larg decât al contemporanilor sai, desi nu se specializeaza în stiintele juridice”

Din punct de vedere al filosofiei juridice, Eminescu acorda cea mai mare atentie problemei dreptului si problemei statului, în perspectiva doctrinei organiciste.

Fenomenul juridic eminescian constituie – în mod autentic – o linie de gândire, un ansamblu de teme din registrul romantic, întrepatrunse de idei cu certa nuanta

organicista si evolutionista, având ca nucleu conceptia ca dreptul este creat de spiritul colectiv al poporului.

            Potrivit conceptiei promovata de geniul literar Mihai Eminescu, orice popor are un spirit, un suflet al sau, care se oglindeste într-o serie de manifestari, precum arta, morala, limbajul, dreptul, etc.

Dreptul se creeaza odata cu sufletul poporului, si oglindeste in materialitatea sa întreaga istorie a poporului.

            Mihai Eminescu, în felul sau filozofic, exprima prin linia de gândire o noua creatie in material interpretarii dreptului la existenta nationala a poporului roman.      „…Si popoarele dorm. În începutul instinctiv al vietii lor, ele traiesc în stat natural, asemenea albinelor, îsi creaza institutii si un uz; ce ar trebui sa le gaseasca bune daca le-ar crea cu constiinta, ba care sunt din punctul lor de vedere mai rationale si mai bine-ntocmite, decât legi si institutii create prin reflectie. Institutiile cresc ca plantele, totul în ele e cuminte, fara ca mintea sa fi jucat v-un rol la cresterea lor, instinctul sigur

al naturii le-a creat bune si oamenii vegeteaza în acest organism viu, fara sa-si dea seama, ba fara sa le vie-n minte cum ar putea fi altfel. … Dar când se scriu legile? Când încep a deveni controverse, când naivitatea înceteaza, când uzul începe a fi privit ca forma goala si nu ca expresia spontana a unui înteles, a unei trebuinte…”

            In scrsoarea a III- a Mihai Eminescu exprima filosofic conceptual juridic de desteptare a constiintei nationale in spiritual aplicarii normelor de drept in stat, prin fina interpretare:

“Dar ochiu-nchis afara, inauntru se desteapta…Vede cum din ceruri luna luneca si se coboara”.

            Expresia filosofica a poetului Mihai Eminescu inspira la adoptarea de noi norme de drept administrative si drept juridic care sa comduca la trezirea natiunii, lucru dovedit prin evolutia administrative-juridica in etapele de functionare a statului roman.

            Optiunea naturalista si evolutionista a lui poetului Mihai Eminescu, se regaseste si manuscrisele si articolele de presa publicate in ziarul Timpul, din 1 aprilie 1982.

„…Nu pe ales asadar sunt formele de guvern, nu expediente sunt, nu opera unor intentiuni premeditate, ci un produs organic al naturii, gingas, ca toate produsele de soiul acesta; afacerea noastra e de-a cunoaste proprietatile lui naturale si nu de-a-i dicta noi legi, ci a ne adapta legilor care-i sunt înnascute…”

Mihai Eminescu face o expunere juridica in ziarul Timpul din 25 octombrie 1881: „Civilizatia adevarata a unui popor consista nu în adoptarea cu deriticata de legi, forme, institutii, etichete, haine straine. Ea consta în dezvoltarea naturala, organica, a propriilor puteri, a propriilor facultati ale sale…; nu de traducerea de legi straine atârna civilizatia juridica, ci de perfectiunea si completarea vechilor si propriilor începuturi de legislatiune si viata juridica”.

Fenomenologia dreptului, in interpretarea poetului Mihai Eminescu subliniaza, necesitatea de asigurare a legitimitatii tuturor normelor de drept, astfel încât acestea sa aiba  justete, juridicitate, sa fie sustinute pe validitare din partea societatii bazate pe încarcatura morala.

Juridicitatea in interpretarea poetului, trebuie legata de solul istoriei si de spiritualitatea nationala.

Meditând asupra izvoarelor materiale dreptului, poetul mihai Eminescu scrie in  Opere, II, Publicate in editie ingrijita de Ion Cretu, Bucuresti, Edit. Cultura Romaneasca, ca:

„Legile si institutiile nu sunt decât expresia acelui instinct de conservatiune al popoarelor, în sute de forme deosebite, caci un popor, ca societate organizata prin natura contra agentilor destructori ai naturii, are a se lupta ici cu arsita, dincolo cu apa marii, acolo cu nefertilitatea pamântului, acolo iar cu invaziuni repetate, si având toate acelasi scop, adica conservarea existentei proprii, popoarele se folosesc pentru ajungerea lui de cele mai deosebite mijloace”.

Autori de seama, in eminescologie, cum sunt C. Jornescu, C. Petrescu, in lucrarile acestora denumite valori etice in opera lui Eminescu, din Edit. Minerva, Bucuresti, 1989 si in egala masura Vasile Gherasim, in lucrarea Mihai Eminesc. Studii si articole, publicate de Edit Juniomea, Iasi, 1977, pe drept cuvant au exprimat aprecierile autentice potrivit careia: 

„Conceptia eminesciana despre originea statului, descinde din filosofia

hegeliana, de la Montesquieu si din sfera teoriilor sociologice germane despre stat, precum si din doctrina fiziocrata a Dr. Quesnay, considerându-l un organism istoric viu ce se dezvolta treptat, în faze succesive, dupa legi proprii. Imanetismul hegelian si organicismul, formeaza pilonii conceptiei eminesciene despre originea si esenta statului”

Vasile Gherasim vine si el cu o opinie in lucrarea Mihai Eminescu. Studii si articole, Edit. Junimea, Iasi:

„Dupa Eminescu cea mai înalta misiune a statului, ar fi sa «împarta dreptate» si aceasta suprema dreptate, ar fi, «munca egala pentru toti, tinând seama de calitatile fiecaruia. Fiecare sa tinda ca prin munca sa sa îndemne pe ceilalti la munca»”

In materie de filosofie juridica, care aplica conceptul de dreptate sociala se citeaza versurile geniului literar Mihai Eminescu, care in ale sale ganduri exprima trecutul, prezentul in care a trait asemenea ca si reflexii asupra viitorului.

 

 “Nu se nasc glorii pe strada si la usa cafenelii,
N-avem oameni ce se lupta cu retoricele suliti
În aplauzele grele a canaliei de uliti,
Panglicari în ale tarii, care joaca ca pe funii,
Masti cu toate de renume din comedia minciunii?
Au de patrie, virtute, nu vorbeste liberalul,
De ai crede ca viata-i e curata ca cristalul?
Nici visezi ca înainte-ti sta un stâlp de cafenele,
Ce îsi râde de-aste vorbe îngânându-le pe ele.
Vezi colo pe uriciunea fara suflet, fara cuget,
Cu privirea-mparosata si la falci umflat si buget,
Negru, cocosat si lacom, un izvor de siretlicuri,
La tovarasii sai spune veninoasele-i nimicuri;
Toti pe buze-având virtute, iar în ei moneda calpa,
Chintesenta de mizerii de la crestet pâna-n talpa.
Si deasupra tuturora, oastea sa si-o recunoasca,
Îsi arunca pocitura bulbucatii ochi de broasca…
Dintr-acestia tara noastra îsi alege astazi solii!
Oameni vrednici ca sa saza în zidirea sfintei Golii,
În camesi cu mâneci lunge si pe capete scufie,
Ne fac legi si ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.
Patriotii! Virtuosii, ctitori de asezaminte,
Unde spumega desfrâul în miscari si în cuvinte,
Cu evlavie de vulpe, ca în strane, sed pe locuri
Si aplauda frenetic schime, cântece si jocuri…
Si apoi în sfatul tarii se adun sa se admire
Bulgaroi cu ceafa groasa, grecotei cu nas subtire;
Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,
Toata greco-bulgarimea e nepoata lui Traian!
Spuma asta-nveninata, asta plebe, ast gunoi
Sa ajung-a fi stapâna si pe tara si pe noi!
Tot ce-n tarile vecine e smintit si stârpitura,
Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natura,
Tot ce e perfid si lacom, tot Fanarul, toti ilotii,
Toti se scursera aicea si formeaza patriotii,
Încât fonfii si flecarii, gagautii si gusatii,
Bâlbâiti cu gura strâmba sunt stapânii astei natii!

Voi sunteti urmasii Romei? Niste rai si niste fameni!
I-e rusine omenirii sa va zica voua oameni!
Si aceasta ciuma-n lume si aceste creaturi
Nici rusine n-au sa ieie în smintitele lor guri
Gloria neamului nostru spre-a o face de ocara,
Îndraznesc ca sa rosteasca pân’ si numele tau… tara!

[…]

Si acum priviti cu spaima fata noastra sceptic-rece,
Va mirati cum de minciuna astazi nu vi se mai trece?
Când vedem ca toti aceia care vorbe mari arunca
Numai banul îl vâneaza si câstigul fara munca,
Azi, când fraza lustruita nu ne poate însela,
Astazi altii sunt de vina, domnii mei, nu este-asa?
Prea v-ati atatat arama sfâsiind aceasta tara,
Prea facurati neamul nostru de rusine si ocara,
Prea v-ati batut joc de limba, de strabuni si obicei,
Ca sa nu s-arate-odata ce sunteti – niste misei!
Da, câstigul fara munca, iata singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.

Dar lasati macar stramosii ca sa doarma-n colb de cronici;
Din trecutul de marire v-ar privi cel mult ironici.
Cum nu vii tu, Tepes doamne, ca punând mâna pe ei,
Sa-i împarti în doua cete: în smintiti si în misei,
Si în doua temniti large cu de-a sila sa-i aduni,
Sa dai foc la puscarie si la casa de nebuni”!

(Scrisoarea a III- a – Mihai Eminescu, strofa )

Identificarea conceptului de raspundere juridica publicat in poeziile sale de Mihai Eminescu, se regaseste in conceptual de filozofie juridica publicat de autorul Dr. Botomei Vasile, in manualul de drept administrativ, Editat de Edit. Vicovia, 2013, potrivit careia:

 

“Viata nu poate fi conceputa fara reguli, iar cine gaseste lacune in reguli, conduce la modificarea lor si devine reformator. Dar nu mai inainte de a plati pretul succesului fata de el insusi.”

 

– Vezi manualul de drept administrativ, publicat pe www.unbr.info ISBN 978-606-8541-20-4, in coaturat cu Conf. Univ. Dr. Habilitat Teodor Cârnat.

 

            Din teroia filosofica exprimata in materie juridica de marele geniu literar Mihai Eminescu, se desprinde ideea de armonizare a legislatiei din normele de functionare a statului, cu ratiunea dezvoltarii  si aplicarii de legi care sa aiba drept inspiratie, actiunea naturii si traiul natural.

            Astfel, prin raportarea conceptiilor filozofic-juridice ale poetului la starea actuala a romanismului care functioneaza in originea ambelor state, Romania si Republica Moldova, reflexia autorului ne indeamna la uniformizarea legislatiei in teritoriile separate de graniti materiale.

            In realizarea ideii eminesciene de uniformizarea legislatiei pe teritoriile in care isi are originea acelasi popor roman, fie el denumit popor roman ori popor moldovenesc, recomandam a se creiona metode de imbunatatirea legislatiei in materia administrativa din Republica Moldova si Romania prin ajungerea normelor de drept administrativ si drept juridic, la un numitor comun, chiar si in conditiile in care fiecare lege ar avea articole numerotate in mod diferit, din legile functionale pe teritoriile Pepublicii Moldova in raportare la legile functionale din Romania.

            Aceasta convingere este sustinuta pe dovada ca atat Republica Moldova cat si Romania, sunt tari care au aderat prin tratate de aderare la Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale.

 

 

1. Recomdari:

 

Etapa 1:

1. Se recomanda ca sa se realizaze o identitate de organizare si functionare a institutiilor administrative de tip Unitati administrative-teritoriale, prin adoptarea de norme de functionare identice atat in Republica Moldova cat si in Romania;

2.Se recomanda ca organizarea si functionarea institutiilor publice de tip parchete si instante judecatoresti sa se identifice prin adoptarea de acte normative aflate in identitate de functionare atat in Republica Moldova cat si in Romania;

 

Etapa 2:

1.Se recomanda ca programul de securitate nationala atat pentru Republica Moldova cat si pentru Romania, sa se identifice prin norme juridice de functionare, aflate in identitate pentru ambele state, atat pentru Republica Moldova cat si pentru Romania;

 

Etapa 3:

1.Aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeana, vizeaza integrarea in sistemul globalizat, care conduce la desfiintarea granitelor dintre statele membre in Uniunea Europeana si promovarea organizarii teritoriale a statelor membre cu functionare pe regiuni.

 

 

1. Dispozitii finale de interpretare in acceptiunea filozofiei juridice a geniului literar Mihai Eminescu

 

Procesul de adaptare a normelor de drept administrativ si de drept juridic, in programul de integrare europeana, realizeaza idealul de neam si tara publicat de geniul literar Mihai Eminescu.

 

III. Propuneri de aplicatie practica pentru stiinta cultural filozofica si religioasa privind Republica Moldova si Romania

 

Se propune mediului academic din Republica Moldova si din Romania ca prin rezolutii identice in continut, sa se adopte hotarari de integrare a geniului literar Mihai Eminescu, in randul eroilor martiri ai neamului romanesc, luptatori pentru idea de unitate in neam si tara, marturisitor al credintei stramoseasca a neamului moldovenesc romanesc, prin dreptate si adevar. Text publicat de autorul Botomei Vasile in cadrul lucrarilor stiintifice din cadrul Congresului international eminescologic, Editia a III- a, Chisinau, 2014, propus spre apreciere specificului spiritualitatii romanesti in lume, editata in 6 pagini, Mun. Bacau.  Dr. Av. Vasile Botomei, Mediator, Romania, 31.08.2014.

______________________________________________________

 

 

       Autor:

Vasile Botomei, Doctor in Stiinte Juridice/ Doctor Of Philosophy, Mediator, Avocat, Romania, Mun. Bacau/ Presedinte Asociatia Colegiul National Pedagogic si Teologic Sf. Voievod “Stefan cel Mare”, Presedinte Uniunea Nationala a Barourilor din Romania – UNBR, Mun. Bacau, str. Oituz, nr. 33.

    Contact: 

www.botomeivasile.ro; www.unbr.info;e-mail: botomei.vasile@yahoo.com ; mobil: 0040 744 191 717; fix/fax: 0040 334 421 450;

Articol spre publicare in Romania, in format electronic pe www.revistadrept.com si in strainatate pe reviste cu activitate cultural-stiintifica.  Bibliografia folosita la tema articolului.  Dreptul la existenta nationala a poporului roman, ilustrat prin filosofia juridica a geniului literar roman Mihai Eminescu.

 

1. M. Eminescu, Opere, Vol. XVI, p. 48;
2. Vasile Gherasim, Mihai Eminescu. Studii si articole, Editura Junimea, Iasi, 1977, p. 71;
3. Theodor Codreanu, Modelul ontologic eminescian, Editura Porto-Franco, Galati, 1992, p. 114;
4. Eugeniu Safta-Romano, Studiu introductiv, la lucrarea Mihai Eminescu „Exista dreptate?”, Editura

Junimea, Iasi, 1994, pp. 7-8;

5. George Calinescu, Opera lui Mihai Eminescu, Vol. I, Editura Minerva, Bucuresti, 1976, p. 559;
6. Eugeniu Safta-Romano, Studiu introductiv, la lucrarea Mihai Eminescu „Exista dreptate?”, Editura

Junimea, Iasi, 1994, p. 6;

7. Eugeniu Safta-Romano, Studiu introductiv, la lucrarea Mihai Eminescu „Exista dreptate?”, Editura

Junimea, Iasi, 1994, p. 7;

8. Ioan Slavici, în Opere, Vol. IX, Memorialistica, p. 610;
9. D. Vatamaniuc, în M. Eminescu, Opere, Vol. IX, Editura Academiei Republicii Socialiste România,

Bucuresti, 1980, p. 529;

1. C. Jornescu, C. Petrescu, Valori etice în opera lui Eminescu, Editura Minerva, Bucuresti, 1989, p.

20;

1. C. Jornescu, C. Petrescu, Valori etice în opera lui Eminescu, Editura Minerva, Bucuresti, 1989, p.

21;

2. C. Jornescu, C. Petrescu, Valori etice în opera lui Eminescu, Editura Minerva, Bucuresti, 1989, p.

23;

3. M. Eminescu, Manuscrisul nr. 2257, fila 216;
4. M. Eminescu, ziarul Timpul, din 1 aprilie 1882;
5. M. Eminescu, ziarul Timpul, din 25 octombrie 1881;
6. Rudolf von Ihering, Lupta pentru drept, Editura All Beck, Bucuresti, 2002, p. 2;
7. Rudolf von Ihering, Lupta pentru drept, Editura All Beck, Bucuresti, 2002, p. 47;
8. M. Eminescu, Opere, II, Editie îngrijita de Ion Cretu, Bucuresti, Editura „Cultura Româneasca”,

1938, p. 355;

9. C. Jornescu, C. Petrescu, Valori etice în opera lui Eminescu, Editura Minerva, Bucuresti, 1989, p.

54;

1. Vasile Gherasim, Mihai Eminescu. Studii si articole, Editura Junimea, Iasi, 1977, p. 198;
2. Theodor Codreanu, Modelul ontologic eminescian, Editura Porto-Franco, Galati, 1992, p. 115;
3. Sorin Antohi, Utopia lui Eminescu, în volumul Eminescu – sens, timp si devenire istorica, îngrijit

de Gh. Buzatu, St. Lemny si I. Saizu, Editura Universitatea „Al. I. Cuza”, Iasi, 1988, p. 977;

3. Adrian-Gelu Jicu, Coordonate ale identitatii nationale în publicistica lui Mihai Eminescu, Editura

Muzeului National al Literaturii Române, Bucuresti, 2013, p. 214;

4. M. Eminescu, ziarul Timpul, din 22 decembrie 1878;
5. M. Eminescu, ziarul Timpul, din 17 august 1879;
6. Theodor Codreanu, Modelul ontologic eminescian, Editura Porto-Franco, Galati, 1992, p. 150;
7. Theodor Codreanu, Modelul ontologic eminescian, Editura Porto-Franco, Galati, 1992, p. 120-121;
8. Theodor Codreanu, Modelul ontologic eminescian, Editura Porto-Franco, Galati, 1992, p. 130;
9. Theodor Codreanu, Modelul ontologic eminescian, Editura Porto-Franco, Galati, 1992, p. 11;
10. Theodor Codreanu, Modelul ontologic eminescian, Editura Porto-Franco, Galati, 1992, p. 14-15;
11. Barbu B. Brezianu, Dreptatea si dreptul public în scrisul eminescian, în Revista de filozofie, nr.

3/1993, p. 310;

2. Simion E., Model de existenta – Eugen Simion
3. Manualul: Raspunderea administrativa. Aspecte practico-stiintifice in plan comparat Republica Moldova si Romania, ISBN 978-606-8541-20-4, Editura Vicovia, 2013, autori Dr. Botomei Vasile, Avocat-Mediator si conf. Univ. Dr. Habilitat Teodor Carnat, Republica Moldova.

 

Invitatie Conferinta de Eminescologie

Program Conferinta Internationala de Eminescologie