Spontaneitate si sinceritate în tipar de lirism profund



„Nemitarnice”, Theodor Damian, Editura Dionis, 2005, 133 p.

Poezia lui Theodor Damian ne surprinde, ne provoaca, ne pune fata în fata cu realitati nu totdeauna comode, într-un cuvant, poemele sale ne conduc la o sinceritate fata de sine si fata de marele Univers. Nu întamplator, volumul „Nemitarnice”, de fapt o antologie de o suta unu poeme, se constituie ca un manifest adresat fiecarui potential cititor de a cantari în cumpana dreapta a ratiunii valorile fundamentale ale existentei si mai ales, ale rostului de a apartine bogatului spatiu spiritual romanesc.

Tocmai de aceea, Theodor Damian reuseste prin acest volum de versuri sa expuna concepte care surprind esenta romanismului aflat la confluenta spiritului dacic, al celui latin si peste toate acestea, al celui crestin. Din aceasta îngemanare de curente spirituale rezulta forta unei exprimari poetice pline de sensibilitate, de sens, de durabilitate si mai ales, de vitalitate.

Un scriitor si cartile sale

Theodor Damian, scriitor roman din SUA, este autorul volumelor Introducere în istoria crestinismului. Primul mileniu (2008), Filosofie si literatura: O hermeneutica a provocarii metafizice (2008), Pasiunea textului (2003), Semnul Isar (2006), Nemitarnice (2005), etc. Theodor Damian este teolog, eseist de factura crestin-ortodoxa, important promotor cultural, editor al revistei „Lumina Lina“.

 

 

 

„Revarsarea cu gust si rafinament”

 

Asemenea unui teatru în patru acte, volumul „Nemitarnice” ne ofera patru trepte în ascensiunea catre întelesul etern al poeziei. Astfel, pentru început, privim „Prin ochiul marii”, dupa aceea identificam un „Armaghedon cu un alt nume”, mai departe întelegem metafora „Cautatorilor de lut”, pentru ca în final, sa avem parte de „Zborul ancestral”. Patru trepte în devenire, de fapt patru trepte ale cunoasterii si tot atatea etape în întelegerea lirismului profund al lui Theodor Damian.

 

„Marea se apleaca pe fereastra/ eram în spatele ei/ si numaram apele/ apele si culorile/ zvacnetul si culorile/ curajul nerusinat/ revarsarea cu gust si rafinament/ cand totul e pe potriva/ ca torsul pisicii pe cuptorul de lut/ iarna la tara// O, ochiul marii de cucuvea/ noroc ca nu face asta/ în fiecare zi/ ca pe multi i-ar trage în ea.” („Ochiul marii”)

 

„Marile poeme ale tarii”

 

Sensul poetic nu se descifreaza totdeauna usor, este nevoie de o anumita putere de patrundere ce se dezvolta atunci cand iei contact cu scrierile lui Theodor Damian, fiindca în fiecare vers este încifrata o experienta, un gand, o traire, ceva care a facut parte din viata sa si pe care îl daruieste mai departe, celor ce vor sa citeasca, sa asculte si sa înteleaga.

 

„Peste marile poeme ale tarii/ au trecut uragane migratoare/ si le-au smuls penele colorate/ le-au inversat metaforele/ le-au stricat sensul.” („Poemele tarii”)

 

„Misterul vietii se patrunde”

 

Dar efortul este rasplatit pe deplin prin nenumarate întelesuri ce te conduc mai departe, într-un univers complex si totusi simplu, axat pe principii care se întretaie, se însumeaza, pentru ca ulterior sa se desparta, revenind de fiecare data mereu altele, cu întelesuri noi si cu spontaneitatea unei exprimari ce-si afla mereu cuvinte potrivite pentru experiente tot mai profunde, ce se cer a fi comunicate.

 

„Nu stiu de cine si de unde/ misterul vietii se patrunde/ nu stiu de unde si de ce/ a aparut deoarece/ nu stiu de cand si pana cand ma arde ochiul tau plapand/ nu stiu de cand, de ce si cum/ ma înghite praful de pe drum/ nu stiu de ce si de la cine/ atata moarte e în mine.” („Nu stiu”)

 

Între Vasile Voiculescu si Lucian Blaga

 

O sursa de inspiratie deosebit de valoroasa pentru poezia lui Theodor Damian o reprezinta viziunea teologica crestina care sub o forma sau alta revine prin diferite teme sau simboluri, oferind o consistenta si o profunzime ce depasesc exprimarea laica. Astfel, continuand traditia unor poeti de factura religioasa în genul lui Vasile Voiculescu sau într-o anumita masura, Lucian Blaga, Theodor Damian împleteste în experienta concreta a zilelor noastre, elemente de teologie, precum si relatia lor cu arhetipuri mitice, general umane sau specifice spatiului daco-roman.

„Izvorul apelor sfintite în tine”

În acest sens, putem vedea influenta unui anumit gen profetic, în poezia „Cel care vine”: „Iordanul s-a tulburat/ spre varsare/ iarasi s-a aruncat cineva/ în apele sale/ iarasi un Ioan Botezatorul/ si-a facut aparitia/ în pustiul lumii.// E lung drumul pana la Iordan/ îti trebuie ani sa-l strabati/ ai timp ca sa ierti tuturor toate/ si sa înveti sa te rogi pentru frati// E lung drumul si greu/ pana sa descoperi izvorul/ apelor sfintite în tine/ si sa-L recunosti/ pe Cel care vine.”

Astfel, volumul „Nemitarnice” ne poarta prin multiplele exprimari artistice originale si sensibile ale lui Theodor Damian, oferindu-ne ocazia sa cunoastem si sa ne cunoastem, sa exploram fatetele nebanuite ale unei realitati uneori, contradictorii, alteori, rationale, dar întotdeauna sublime si senzationale, fiindca în cele din urma, viata este un dar extraordinar, irepetabil, de care trebuie sa ne bucuram cu toata fiinta noastra. Poezia lui Theodor Damian este un imn al vietii ce învinge, care desi aparent se opreste, totusi curge mai departe, din eternitate în eternitate.

Impartaseste

Octavian Dumitru Curpas a etichetat acest articol cu: , , , ,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *