Scris de Valentin Vasilescu
Gradul ridicat de vulnerabilitate a României într-un potential razboi de aparare rezida din structura de forte a actualei armate, astfel dimensionata încât sa corespunda doar misiunii de asigurare a controlului unor teritorii aflate la mare distanta de România. 
Teritorii care anterior sosirii trupelor noastre, trebuie cucerite de armata americana.
Ori aceasta misiune o pot executa si companiile militare internationale private precum Blackwater. Cu singura deosebire ca armata româna face gratis acest serviciu Americii. Cum de s-a ajuns la aceasta structura ilogica a categoriilor de forte armate care sa împiedice îndeplinirea misiunii de baza a oricarei armate, cea a apararii teritoriului national ?
Prin conditionarea aderarii la NATO a României de reducerea structurii defensive la sub 25% din cea existenta în 1989, concretizata prin scoaterea din dotarea armatei a întregii categorii de sisteme de arme moderne, de înalta complexitate. Motivul fiind ca aceste sisteme serveau strict la apararea tarii împotriva unei agresiuni externe si nu erau compatibile misiunii de asigurare a controlului unor teritorii aflate la mare distanta de 
România. Odata cu retragerea tehnicii, având loc si trecerea în rezerva a celor 30.000 de ofiteri si 30.000 de maistri si subofiteri care le operau, reparau si întretineau.
În 1997, generalul colonel r. Degeratu Constantin, cel care recunoaste fara nicio remuscare pe toate canalele Tv ca armata româna a ajuns în imposibilitatea de a-si apara azi granitele (omitând cu intentie sa indice si vinovatul pentru aceasta), era seful Statului Major al armatei române. http://romanian.ruvr.ru/2014_04_30/Mediocritatea-militara-romaneasca-3813/
Subminarea capacitatii de aparare a României a început cu Hotarârea nr. 0103/1997 a CSAT-ul lui Emil Constantinescu, întarita prin Hotarârea Guvernului Ciorbea nr.110/14.04.1997, în care propunerea lui Degeratu Constantin, privind restructurarea unor Mari Unitati si Unitati din compunerea la pace a Sistemului National de Aparare, a fost votata în unanimitate. Hotarârea 
prevedea desfiintarea Brigazilor 32 si 37, înzestrate cu 13 instalatii de lansare ale rachetelor balistice 9 K-72/R-17 SCUD-B ( bataie 500 km ) si instalatii de rachete 9 K-52 LUNA M (FROG-7), fabricate în anul 1982. Acum ca banuim cine a vaduvit armata de o categorie de arme redutabila pentru apararea României, am si eu voie sa pun doua întrebari : ce s-a întâmplat cu aceste rachete si daca nu cumva motivul retragerii lor premature nu a fost obtinerea unor venituri personale ilicite ?
Human Rights Watch a publicat pe 13 aprilie 1999 un interviu intitulat „ANGOLA UNRAVELS: The Rise and Fall of the Lusaka Peace Process” cu Richard Cornwall, profesor la Institutul pentru Studii de Securitate din Pretoria-Africa de Sud, în care acesta descria pe scurt rapoartele de monitorizare ale ONU pe care le-a întocmit în 1998 (ca rezultat al monitorizarii pe parcursul anului 1997) si care identificau ca intrate în arsenalul rebelilor UNITA, prin încalcarea embargoului ONU, instalatii lansatoare de rachete Luna 2M ( Frog 7) provenite din România. Actele de constatare au fost consemnate si în Angola Peace Monitor, nr. 8, Vol. V, din 29 Aprilie 1999, de catre Sean Cleary fost secretar la ambasada de la Washington ( 1978-1982) si apoi Consul-General al Africii de Sud în SUA ( 1982-1983 ), pe atunci director al Strategic Concepts Ltd din Africa de Sud.
Pe baza documentelor de însotire ale rachetelor Frog-7, în care mai apareau si alte tipuri de arme provenite din România, toate descoperite la rebelii UNITA. Acum eu nu afirm ca aceste surse sunt 100 % credibile, dar daca în România ar fi existat presa, ea ar fi trebuit pâna acum sa verifice si sa aduca la cunostinta opiniei publice acest aspect, nu sa inventeze campanii antioccidentale si antiromânesti. Dar n-a facut-o, deci…
http://i230.photobucket.com/albums/ee82/vasilescu_album/angola/racheta.jpg
Un an mai târziu, în 1998 Degeratu Constantin a aprobat scoaterea din înzestrare a aproximativ 50 de avioane IAR-93, produse la Craiova începând din 1982, care dotau singurele doua regimente de vânatoare bombardament din România. A urmat retragerea, prin transferarea catre Israel, a modernului sistem de rachete AA de tip S-125 Neva, care în 1999 a fost creditat cu doborârea unui avion „invizibil” american F-117 de catre apararea AA iugoslava.
În 2002, prabusirea capacitatii de aparare a României a continuat prin scoaterea din înzestrarea armatei a celor 16 MIG-29 A si 4 MIG-29 UB (cele mai noi aparate de zbor ale aviatiei, achizitionate în perioada 1989-1991) si a celor 23 de MIG-23 MF (achizitionate în 1983, singurele avioane cu geometrie variabila pe care le-a avut România vreodata). Aceasta noua lovitura data armatei a condus la desfiintarea regimentului 57 aviatie de la M. Kogalniceanu, cel care apara Dobrogea si litoralul, precum si la desfiintarea regimentului 93 aviatie de la Timisoara, cel care apara granita de vest si de nord a tarii. Pâna în 2004 când a fost admisa în NATO, armata româna a reusit performanta ca din 16 baze aeriene sa-si desfiinteze 10, cu tot cu aeronavele si personalul care le încadrau.
Dupa ce am adus la cunostinta tuturor redactiilor de presa din România, începînd din 2003, nume, date, fapte si documente care demonstreaza posibile fapte grave de trafic international, contrabanda cu armament si încalcari ale tuturor tratatelor, protocoalelor si embargourilor internationale, la care România a aderat dupa 1989,fara nicun rezultat, m-am adresat în 2012, cu un memoriu presedintelui Parlamentului European, dl. Martin Schulz. La care am primit un raspuns de tipul :Ce ne pasa noua ?
http://ohanesian.wordpress.com/2012/09/06/rechizitoriul-lui-valentin-vasilescu-la-uniunea-europeana/
Problema capitala a românilor este coruptia care a distrus tot ce a fost bun, drept, curat în România. Economia, sistemul de sanatate, învatamântul si nu în ultimul rând armata. Si pentru ca nu vrea nimeni sa ia taurul de coarne, de vina este : propaganda, razboiul psihologic si martienii care se pregatesc sa ne invadeze. Asa ca românii sunt sfatuiti de autoritatile responsabile sa explice cum a fost posibila jefuirea armatei, sa-si bage capul în nisip ca strutul, evitând astfel sa cada în capcana unui razboi psihologic. Refuzând sa aduca la cunostinta opiniei publice acest adevar, presa din România se complace la infinit sa distorsioneze voit elementele componente ale comunicarii, care pâna la urma este tot o forma de manipulare. De aceea nu veti vedea niciodata, în marea de impostori prezenti de la toate emisiunile Tv, promovat si prototipul omul inteligent si cinstit, constient de apartenenta la traditiile de lupta ale poporul român, a carui menire este aceea de a face ceva util si iesit din comun pentru acesta, în limitele profesiei pe care o stapâneste la perfectie.
Mai mult: http://romanian.ruvr.ru/2014_05_06/Razboi-psihologic-extern-sau-subminarea-cu-rea-intentie-a-capacitatii-de-aparare-a-Romaniei-Partea-a-II-a-2816/
