Georgeta Resteman isi lanseaza astazi, la Ambasada Romaniei din Nicosia, volumul „Cipru, corola de lumina vie” – peisaj,istorie, turism – note de calatorie, aparut la Editura Anamarol, in noiembrie 2012. Sensibila autoare a publicat si 
trei volume de poezii: „Descatusari – Farâme de azima” – Editura Armonii Culturale, ianuarie 2012, „Ratacite anotimpuri”– poezii – Editura Armonii Culturale, august 2012, „Poeme pentru un vis” – poezii, Editura Armonii Culturale, septembrie 2012. Cateva dintre ele, recente, pe tema „iernii insulare traita in Cipru, puteti citi mai jos!
Iarna insulara…
Pribeag si desirat printre ruine
Gândul trudeste-adesea-n miez de noapte
Se rasucesc ghirlande reci de soapte
Si nesfârsiri de dor… de dor de bine.
Întunecati, bolnavi de neputinta
Plâng nori de plumb peste nisip si pietre
Din trupul lor tâsnesc vii arbalete
De parc-ar scrie-a Cerului sentinta
Cu limbi de foc. Ce stranie mi-e iarna!
În loc de fluturi albi pe coapsa-i fina
Sau fulgi gingasi din picuri de lumina
Prin situri zei amorfi îsi suna goarna…
Ma biciuie cu stropi mirati de ploaie
Un vânt neiertator ce-si ia tainul
De ravasire… si sporeste chinul
Când chiparosi în coama lui îndoaie.
Pe tarmul marii, plini si ei de-ocara,
Tristi pescarusi sositi din larga zare
Privesc cu nostalgie-n departare
Gândind la iarna noastra… insulara.
Limassol, Cipru, 7 ianuarie 2013
Plecam din noi în fiecare iarna
Plecam din noi în fiecare iarna
Sa adunam din gheturi visuri mute
Când ne-nfasoara în taceri durute
Zapezile ce-au început sa cearna.
Doar Cerurile ne primesc ofranda
Arce de curcubeie în cununa
Cu gânduri line prinse-n flori de luna
Când pe pamânt mai joaca sarabanda
Fals desantat si ura si minciuni.
Traim tacuti, cu sufletul plângând
De alb, de pace, de frumos flamând
Dar ne gasim speranta-n alte lumi…
Suntem destine-ntepenite-n bruma
Si-n ierni patrunse-n vieti napastuite
Ni-s visele dorinti neîmplinite
Iar noi cobaii tai, lume nebuna!
Plecam din noi în fiecare iarna
Si-n primaveri sadimu-ne credinta
Doar Cel de Sus ne poate da sentinta!
Si norii-au prins din nou zapezi sa cearna…
Limassol, Cipru, 10 ianuarie 2013
între mine si tine
de dragoste plin
sufletu-i raza
îi simti mângâierea?
ti-atinge lin fruntea
sagetari de lumina
alb minaret
pe cerul senin
ce rece e insula muta
ghetarul exilului meu
curcubeul iubirii
puntea ce-aseaza
între mine si tine
un strop de divin
Dumnezeu!
Limassol, Cipru, 11 ianuarie 2013
noapte insulara
clinchet de stele
zurgalai din lacrimi de luna
maslini tremurând urgisiti
portocali-atârnând roade grele
arbusti înfloriti… rataciti
prin urmele reci de furtuna
icnete rupte
tablouri ciudate, rupestre
marea chemându-si framântul
zeite de ipsos cu fruntile supte
nisipuri, clepsidre-acareturi terestre
ore, secunde-ncalcând legamântul
suflete-aprinse
torte de gânduri pribege
acropole albe, umbre de timp
ruguri de doruri, focuri nestinse
umeri de flacari blesteme trudind sa dezlege
iubire, tacere, speranta si-un alt anotimp…
Limassol, Cipru, 11 ianuarie 2013
Simfonie în alb…
Simfonie în alb… visul de-acasa
Cedri din Troodos topindu-si vesmântul
Gheturi trudind sa ucida cuvântul
Stropi de sudoare pe frunte-mi apasa.
Caldura în suflet, alb în privire
O insula rece, ce iarna sihastra…
Marea cântând simfonia albastra
Ruine ce-ascund povesti de iubire.
Destine strivite în mituri stravechi
Zei si zeite râvnind „paradisul”
Vise ce mor înecate-n abisul
În care nisipul si marea-s perechi…
Scriu cu petale de floare de nalba
Cumintea-mi traire, dragoste lina
Nouri se zbat dar mi-e inima plina
Notele-ngâna partitura mea alba.
Limassol, Cipru, 13 ianuarie 2013
Îti scriu, Marite…
Îti scriu, Marite, astazi te-ai nascut
Cu plecaciune versul meu îti darui
Nicicând sfârsit, Tu, vesnic început
Cu slova-ti vie lumi haine narui.
Cuvântul Tau de-i rastignit pe cruce
În traitor Luceafar se-ntrupeaza
Când bâjbâim prin neguri, el straluce
Limba româna, dulce, lumineaza.
Plopi fara sot viseaza-ti iar alintul
Si-un bucium trist, jelind pe dealuri, sara,
Cu doruri ninse leagana-te vântul
Iar Doina-si curge-n vaduri lin povara..
O, ramâi Tu, o dragoste sublima
La steaua care-a rasarit Cuvântul
Si daca treci punti limpezi te lumina
Marite Domn al limbii noastre, Sfântul!
Iubind cu-ardoare, gingas, Floare-albastra
Stârnind cu versul tau si-n stânci fiorii
Oglinda, Lacul din privirea noastra
Eminule, esti glorie-ntre glorii!
Limassol, Cipru, 15 ianuarie 2013
Mi-e teama de tacerile din umbre
Îmi dau târcoale gândurile sumbre
Când sufletul e rug aprins de floare
Mi-e teama de tacerile din umbre…
Vreau vocea-ti calda, plina de candoare
Sa unduie ca un izvor prin munte
Si-n limpezimi sa ne iubim, de-i vrere,
Cu buzele scriindu-ti dor pe frunte
Sarutul meu sa-ti fie mângâiere.
Sa-ti darui linistea la tâmpla serii
Soapta-mi timida tainic sa te-alinte
Seve tâsnind din trupul primaverii
Sa umple golul dragostea fierbinte.
Sunt prizoniera viselor, dorintei,
Adesea-ncrezatoare-n dulci cuvinte,
Când setea-mi sting cu lacrima credintei
Simt rani sapate-n lut de-al fricii dinte.
De-ti pasa sau de nu, n-am înca stire…
Misterios si-nvaluit în ceata,
Arcas destoinic sagetând iubire,
Avea-vom, oare, si noi drept la viata?
Limassol, Cipru, 16 ianuarie 2013
Ce faci, maicuta?
Se lasa umbre-n insula durerii
Îmi zboara gându-n satul dintre munti
De-tâta sete alba-n faptul serii
Si ochii-mi devenira-ncet… carunti.
Ce faci, maicuta, cum îti depeni dorul
Ce fir si din ce caier astazi torci?
Te simt, masori cu pasi marunti pridvorul
Si trista-ngâni: „fetito, când te-ntorci?”
E iarna grea si-n sat se lasa seara
Danseaza flacari peste lemne ude
Mai latr-un câine care-si ia ocara
Trudeste geana-ti lacrime s-asude…
Mai iei o carte… si-nca una-n mâna
Citesti, sperând sa treaca timpu-n graba
„Of, Doamne, de-ar mai trece-o saptamâna
Si luna asta alba din ograda!”
Privesti în gol, singuratatea-ti doare
Ce mult ai vrea ca sa ma ai acasa…
Când eu, pribeaga-s pe un tarm de mare
Dar vin curând, maicuta mea frumoasa!
Limassol, Cipru, 16 ianuarie 2013
E gândul meu un rug
E-n noaptea rece gândul meu un rug
Lanuri de maci se înrosesc si ard
Iluzii strânse aprig de-un belciug
Când trec naluci rapite de hazard
De rasucesc si astrele pe cer.
Câte-ntrebari se zbat, zagazuri rup
Ca sa dezlege tainicul mister
Mi-e trupul gând si gându-mi este trup
Prin el se trec fantasme si furtuni
Taceri ce dor si zâmbete dansând
Jarul aprins ce-nvie din taciuni.
De ce mi-e gândul doar de alb flamând?
Lasat e trudnic sa se zbata-n van
Nedeslusit, lumini se-ntrezaresc
Apar… dispar pe straniul ecran
Dar, oare, si nalucile gândesc?
Limassol, Cipru, 16 ianuarie 2013
Te-am cautat în visul meu azi-noapte
Te-am cautat în visul meu azi-noapte
Tu hoinareai prin spatii insipide
Iar astre reci clipeau pe cer, timide
Când marea învelea nisipu-n soapte.
O luntre veche lunecând pe unde
Anoste umbre-mbratisându-mi gândul
În temple zei ce poarta-n ei framântul
Ecouri de legenda-n minti fecunde…
Desculta, ratacita printre grinduri,
Cu talpi strivite-n sângeriu de roze
Si pieptu-mi aburind de tuberoze
În viata ce se scurge printre rânduri
Mai cred în mierea dintr-un râu de lapte
Si-astept o raza sa-mi lumine drumul
Destinului sa-i spal cu lacrimi scrumul
Te caut iar în visul meu.. la noapte!
Limassol, Cipru, 17 ianuarie 2013
ti-e teama?
urmele pasilor tai
umbre
enigme nedeslusite
în vâltoarea vremii
clipe de zbucium
vise sparte
cioburi împrastiate
pe zidul incertitudinii
caramizi înrosite
patima gândului meu
iubirea mea
recladind castele
din nisipul tau
alunecând haotic
din clepsidra unui timp
mereu potrivnic
ti-e teama?
Limassol, Cipru, 23 ianuarie 2013
