PAGINI DIN ISTORIA IASULUI. STRADA LAPUSNEANU DE ODINIOARA



Pe la sfarsitul secolului al XIX-lea, la Iasi, dupa plimbarea de dupa-amiaza din Copou, trasuri, calesti si alte acareturi ale boierimii stilate, coborau dinspre Podul Verde spre Ulita Sarbeasca (actuala strada Lapusneanu), Strada Lapusneanu din Iasipresarata cu numeroase localuri luxoase. Printre acestea se afla si o locanta eleganta numita cofetaria Tuffi.

Povestea acesteia incepe cu multa vreme in urma, cand Georges si Richard Tuffi deschideau o cofetarie amplasata la capatul Ulitei Sarbesti, chiar in buza Copoului, pe locul unde astazi se afla Casa Studentilor.

Patria delicateselor

Cofetaria Tuffi era pe departe cea mai la moda. Nu era boier moldav care sa nu traga acolo macar pentru o cafea mica. Cucoanele, cu toalete splendide, pline de dantelarii, vorbeau frantuzeste cu domni eleganti, inmanusati si jobenati, curtenitori si galanti.

Era locul unde se discutau vrute si nevrute, dar mai ales se barfea pe oricine trecea pe sub geamurile cofetariei. Musterii ce poposeau aici erau tratati cu delicioase capodopere din ciocolata, frisca, fistic, glazuri si bomboane. Aici veneau adeseori si se „tratau” cu „delicatesuri” cei doi indragostiti ce aveau sa devina faimosi, Mihai Eminescu si Veronica Micle.

Pe timpul iernii, cofetaria Tuffi devenea destinatia celor care doreau sa se incalzeasca dupa orele petrecute la patinoarul injghebat undeva in fata Garii Iasi. Cu nasul rosu de ger, cu patinele spanzurand pe umar, iubitorii zbenguielii pe gheata, urcau pe la Rapa Galbena si intrau in cofetaria unde mirosea a mirodenii, garnisita din belsug cu bunataturi, bauturi fine si ceaiuri fierbinti.

„Baronul de Vax”

De Anul Nou, cofetaria era si locul unde ursarul Baronul de Vax, „un tiganus maruntel”, dadea un spectacol de zile mari. Gazetele vremii, in reclame date cu talc, slujeau atat ursarul cat si cofetaria si aduceau clienti chiar si de Craciun si la Sfantul Vasile, cand toti targovetii se odihneau, truditi de zbuciumul Sarbatorilor si obositi dupa fel de fel de petreceri.

De obicei, iesenii stateau cumintei acasa, pe langa sobe. Doar vestitul spectacol al Baronului de Vax ii mai sotea la plimbari pe batranii ramasi in pustietatea vechilor casoaie princiare cu blazoane boieresti.

Unul cate unul isi imbracau paltoanele, trageau pe cap caciulile si, catinel, catinel, porneau pe strazile inghetate, spre cofetarie, sa o vada pe domnisoara Marita, tovarasa de dans a baronului, care era de fapt, doar o blana animata de sotia sau fiul baronului.

Ascuns intr-un cojoc mitos, ursarul batea o tamburina si canta versuri uneori cam desuchiate, dar care distrau privitorii.

Nu era cale mai umblata in Targul Iesilor de la sfarsitul veacului noua ca Ulita Sarbesca, numita adesea si Strada Veseliei. Aici straluceau cele mai ochioase magazine, locante vestite, neintrecute croitorii si luxoase pantofarii pentru dame. Calapoadele erau turnate in ghips, dupa „scumpele picioruse” ale delicatelor cliente, spre placerea tinerilor mesteri, fericiti sa povesteasca apoi toata viata cum au mangaiat calcaile cine stie carei vestita cucuoana a Iesilor.

Asa era strada Lapusneanu de odinioara, despre care mai sunt inca multe de spus. (Petru Iosipescu)

Impartaseste

Petru Iosipescu a etichetat acest articol cu: , , , ,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *