„Popoare turanice parazitare“(Nicolae Iorga), lucrare reeditata dupa un secol la Editura Vicovia

Popoare turanice parazitare este o lucrare aparuta în anul 1915 la Editura Neamul Romanesc, dupa Conferinta tinuta de Nicoale Iorga la Ateneul Român, în ziua de 7 Decembrie, 1914. Cartea a a fost reeditata dupa 100 de ani de la discursul marelui istoric, la cunoscuta editura Vicovia, din Bacau.

„Titlul nu e pretentios, cum s-ar parea la prima vedere. «Popoare turanice parazitare». Sunt totusi dator un cuvânt de explicatie în ceea ce priveste felul special cum popoarele turanice pot fi parazitare. Un popor turanic trebuie sa fie parazitar pana la disparitie sau pâna la convertirea lui – lucru foarte greu, pentru ca cere bun simt; nu toate lucrurile grele cer bun simt, dar toate lucrurile care cer bun simt sunt grele – deci pâna la acel act, foarte greu, care este convertirea unui brutal popor entuziast într-un modest popor înzestrat cu bun simt. Cum de am ajuns sa gândesc la aceasta problema? Ea mi s-a impus înca de la începutul razboiului actual, si mai ales din momentul când, pe lânga ascutita nota maghiara care, amintea câmpiile catalaunice, în razboiul acesta a rasunat, – daca se poate întrebuinta acest eufemism –, guturalul strigat de razboi otoman, scos însa din gâtlejuri care, va asigur, nu îsi au originile fiziologice în veacul al XIV-lea si al XV-lea, caci gâtlejurile care scot strigatele de «razboi sacru» astazi sunt, în foarte multe cazuri, câte un onorabil gâtlej semit sau armenesc – de June Turc daca voiti, de foarte June Turc, de tot ce poate fi mai June Turc, asa de june chiar încât nu mai e Turc de loc. Mi s-a parut, – desi, de o parte, era un glas asa de ascutit, iar, de alta, o guturalitate asa de necajita, ca între unul si altul este oarecare legatura, ca seamana în actiunile lor prezente aceste doua popoare.
Si atunci m-am gândit si la alte popoare care se gasesc în situatia lor ori s-au gasit cândva, si mi-am pus întrebarea: cum se poate explica aceasta? Ar zice cineva: acestea sunt popoare exagerate, si în special Maghiarii au reputatia de popor exagerat. Numai cât zicând aceasta nu se explica mare lucru. Noi, acei care avem si ocupatii stiintifice, chiar când facem politica, e natural sa ne satisfacem mai greu cu un raspuns usor, si am cautat deci sa-mi explic altfel de ce seamana vechiul meu obiect de studiu, Turcul cu noul meu obiect de studiu, Maghiarul în felul cum se comporta, si nu numai astazi, fata de alte natiuni.

***

Ungurii, Maghiarii sunt un popor turanic. Si Turcii vechi si Tatarii tot Turani au fost; Hunii, Avarii, Cazarii, Pecenegii, Cumanii tot Turani au fost ca si ceilalti. Ba înca, – spune cu dreptate, într-o brosura foarte putin citita, dar plina de vederi ingenioase, Renan – si între Evrei cea mai mare parte nu sunt Semiti, ci Turani; si deci întelegeti ca eu aveam în fond dreptate când nu stiu cine ma acuza pentru ca la un proces am declarat solemn ca nu sunt antisemit: citisem brosura lui Renan.

E foarte usor pentru un Turanian viteaz si neastâmparat sa cucereasca.

Este foarte usor pentru un an brutal si fara scrupule sa-si mentina dominatia. E imposibil însa pentru un Turanian sa creeze o civilizatie, si nespus de greu pentru el sa-si acomodeze macar sufletul cu o civilizatie pe care a întâlnit-o si a împrumutat-o“-Nicolae Iorga.