Astazi a iesit de la tipar cartea „Amintiri despre Eminescu“, de Teodor Stefanelli. Editia prezenta este o adaptare dupa lucrarea cu acelasi titlu aparuta la „Institutul de Arte Grafice C. Sfetea”,
Bucuresti, 1914.
Lucrarea a fost ingrijita la Editura Vicovia si publicata intr-o excelenta tinuta grafica la Tipografia Elena. Cartea magistratului Teodor V. Stefanelli ofera contur omului Mihai Eminescu, asa cum l-a vazut si cunoscut autorul si poate fi un excelent „instrument“ pentru elevi, spre a se apropia de opera marelui poet national.
Teodor V. Stefanelli: Catre cititori
Despre Eminescu s-a scris atât de mult ca nici despre unul din barbatii însemnati ai neamului românesc. Au scris cei ce l-au cunoscut în persoana, si altii care nu l-au cunoscut decât dupa scrierile sale si din toate publicatiile acestea s-au format apoi concluzii asupra întregii individualitati a lui Eminescu.
Nu se putea ca unele din aceste concluzii sa nu contrazica altora, pentru ca quot capita, tot sensus si în adevar vedem cât de mult se adevereste acest proverb în criticile asupra personalitatii lui Eminescu.
Este sigur ca daca cei ce l-au cunoscut în persoana ar fi adunat toate faptele din viata lui Eminescu cunoscute lor, si le-ar fi publicat fara nici un comentariu, ar fi fost mult mai usor pentru admiratorii si criticii lui Eminescu ca, pe baza acestor fapte, sa-si formeze o opinie clara si justa asupra lui. Ei ar fi fost în stare sa urmeze ca si la hotarârile judecatoresti, adica sa cumpaneasca întâi faptele si apoi sa traga din ele concluziile si sa pronunte judecata.
Dar nu toate faptele si episoadele din viata lui Eminescu sunt pâna acum cunoscute si multe nici nu vor ajunge la cunostinta noastra.
Eu dau acuma publicului amanunte de pe timpul când a petrecut Eminescu la scolile din Cernauti si la Universitatea din Viena, precum si câteva episoade din viata sa, dar ne lipsesc date precise asupra studiilor sale în Transilvania si asupra pribegiilor cu trupele de teatru în România, Banat si Transilvania. Privitor la studii usor s-ar putea afla date precise daca s-ar cerceta registrele liceului din Blaj si poate si din alte orase ardelene, de la anul 1866 pâna la 1869, dar amanunte pozitive asupra pribegiilor sale cu diferitele trupe de teatru, nu cred ca ni le va mai putea da cineva în ziua de astazi, si cât de bine ar fi daca le-am cunoaste si pe acestea.
Amintirile de fata nu le-as fi scris si publicat daca nu as fi fost îndemnat spre aceasta de nenumarate ori si din foarte multe parti. Mi s-a zis, ca eu care am fost prieten si coleg cu Eminescu în liceul din Cernauti, care am petrecut cu dânsul cât timp a stat în Bucovina si apoi cât timp a urmat studiile la Universitatea din Viena, sunt dator sa dau publicului românesc amintirile mele despre acest prieten al meu, amintiri care vor interesa pe cunoscutii, prietenii si admiratorii lui Eminescu. Si astfel m-am hotarît sa urmez dorintei exprimate din atâtea parti. Dar, habent sua fata libelli caci nu mi-a fost cu putinta sa
realizez aceasta hotarâre pâna acuma si aceasta nu din cauza ca adunarea la un loc a acestor amintiri mi-ar fi facut greutati, caci între hârtiile mele aveam multime de însemnari din viata mea si a colegilor mei, între care si despre Eminescu, pe când era la Viena si dupa acest timp, iar pentru timpul cât am petrecut cu dânsul tineretile în Cernauti, întâmplarile de pe atunci sunt atât de viu întiparite în memoria mea ca si când s-ar fi petrecut astazi. Stie doar oricine cât de usor reproducem icoanele si întâmplarile ce ni s-au întiparit în anii tineretilor noastre. Cu scrierea acestor amintiri am întârziat numai din cauza ca datoriile ce mi le impunea serviciul meu de magistrat, îmi absorbeau tot timpul, încât abia acuma, dupa ce m-am retras din serviciul public, am aflat timp si linistea dorita sa scriu aceste amintiri si sa le aduc la cunostinta acelora care se intereseaza mai de aproape de Eminescu.
Împlinindu-mi aceasta datorie as avea cea mai mare multumire sufleteasca, daca prin aceste amintiri as fi putut contribui macar cât de putin la mai deplina cunostinta a individualitatii marelui nostru poet.
Teodor V. Stefanelli
Fragment din carte:
„Noi fostii sai colegi din Viena si mai cu seama eu care-l cunosc din cea mai frageda tinerete, am citit cu nedumerire tot ce s-a scris de viciile lui Eminescu, dar am ramas un Toma necredinciosul. Înaintea ochilor mei pastrez înca icoana blânda, senina si inteligenta a lui Eminescu, plin de viata si de sanatate, precum era când ne-a parasit în Viena. Si, când în toamna anului 1875 m-a vizitat la Cernauti, era acelasi tânar frumos, sanatos si plin de viata. Aceeasi impresie mi-a facut-o si în vara anului 1878 când am petrecut vreo saptamâna cu dânsul în Bucuresti si erau atunci în societatea noastra si fostii sai amici si colegi din Viena, Ioan Slavici, Vasile Morariu si Alexandru Chibici-Revneanu. Toti am petrecut cu Eminescu de minune, am mâncat serile împreuna, si n-am observat nicio schimbare în sanatatea si pornirile sale.”