Scris de Valentin Vasilescu, analist militar, fost comandant adjunct al Aeroportului Otopeni.
Singurul motiv pentru care asupra Siriei a fost declansata, în 2011, invazia mercenarilor islamisti, a fost opozitia presedintelui Bashar Al-Assad, la constructia pe teritoriul Siriei, a tronsonului gazoductului, destinat sa aprovizioneze pietele europene, utilizînd gazele din Qatar si Arabia Saudita. Proiect a fost puternic sustinut de Turcia, la care s-au raliat UE si SUA pentru ca avea drept scop eliminarea Gazpromului rusesc de pe piata europeana ( Planul A ). Întrucît armata nationala siriana nu l-a tradat pe Bashar Al Assad si acesta s-a mentinut la putere, aceiasi actori externi interesati, au creat gruparea terorista Statul Islamic, din rîndul mercenarilor islamisti care actionau în Siria. Statul Islamic ocupînd prin surprindere nordul Irakului, în încercarea de a deschide o ruta alternativa spre Turcia pentru gazoductul Qatar Petroleum ( Planul B ).
Situatia în teren s-a schimbat dramatic dupa ce Rusia a lansat bombardamentele aeriene, în sprijinul armatei nationale siriene. Recent Brigada 103 de Garda a armatei siriene a ocupat ultimul bastion al rebelilor islamisti din Kinsabba, eliberînd întreg guvernoratul Latakia si securizînd granita cu Turcia. Divizia 4 Mecanizata siriana a reusit sa creeze, la nord de orasul Aleppo, un coridor de siguranta, între zona industriala de est a Aleppo si localitatea Nubbol. Taind astfel principala cale de aprovizionare, din Turcia, a teroristilor islamisti si continuînd înaintarea spre granita cu Turcia[1].
Armata siriana este pe punctul de a neutraliza cele mai bine înarmate grupari teroriste, dotate cu blindate, mitraliere, piese de artilerie grea, armament antitanc si care au cea mai mare experienta de lupta. Toate aceste puternice gruparile teroriste se gasesc în contact nemijlocit cu unitatile armatei siriene. Prin spargerea acestui nucleu dur, avansul unitatilor de blindate ale armatei siriene, în adîncimea teritoriului ocupat de rebelii islamisti, va decurge rapid si aproape fara a întîmpina rezistenta. Întrucît Siria a primit un nou lot de tancuri rusesti T-90, imune la rachetele antitanc americane BGM-71 TOW si capacitatea de lupta a rezervelor strategice ale teroristilor islamisi, dispuse în adîncime, scade exponential [2].
Acordul partial de încetare a ostilitatilor în Siria, convenit la Munchen, stabileste înfiintarea a unui grup operativ pentru implementarea acestuia, co-prezidat de Statele Unite si Rusia. Asadar, Rusia si-a asigurat recunoasterea rolului de factor determinant, în gasirea unei solutii în Siria, în timp ce vocalele state UE ( Germania, Anglia si Franta ) au devenit peste noapte, simpli spectatori.
Mai trebuie mentionat ca propunerea de acord a venit din partea Rusiei, fiind acceptata de SUA, în ciuda opozitiei unor state din Grupul International de Suport pentru Siria ( format din Arabia Saudita, China, Egipt, Emiratele Arabe Unite, Franta, Germania, Iran, Irak, Italia, Iordania, Liban, Marea Britanie, Oman, Qatar, Rusia, Statele Unite, Turcia si trei organizatii : Liga Araba, ONU si Uniunea Europeana). Ministrul de Externe rus, Serghei Lavrov fiind probabil, îngrijorat de presiunea prea mare pe care a exercitat-o Rusia, asupra diplomatiei occidentale. Presiune care ar fi putut genera o reactie asimetrica în Siria, de ordin militar, din partea SUA sau a aliatilor sai din Orientul Mijlociu, cu precadere din partea imprevizibilului Recep Tayyip Erdo?an, considerat beneficiarul contrabandei cu petrol sirian, executata de Statul Islamic.
Anterior, SUA, Turcia, Arabia Saudita, Qatar, Emiratele Arabe Unite, Kuwait, Germania, Franta, Anglia si alte state, implicate în înarmarea, finantarea sau încurajarea rebelilor teroristi din Siria pentru rasturnarea de la putere a presedintelui Bashar Al Assad, au somat Rusia sa înceteze bombardamentele aeriene, invocînd ratiuni de ordin umanitar. Desi aviatia rusa utilizeaza doar bombe inteligente, de înalta precizie, în timp ce coalitia anti-ISIS condusa de americani, a fost cea care a bombardat fara discernamînt, civili sirieni si militari ai armatei siriene care luptau cu gruparea Statul Islamic în provincia Deir al-Zour[3]. Aceasta transformare rapida a ”vulturilor razboiului” din Siria, în ”porumbei ai pacii”, are la baza rata ridicata de anihilare a teroristilor crescuti si alimentati de ei si a închiderii rutelor de aprovizionare, ca urmare a ofensivei armatei nationale siriene, puternic sprijinita aerian de Rusia.
Abilitatea diplomatiei ruse este deja recunoscuta în raport cu ineficientul aparat birocratic al ministerului de Externe al SUA. Rusii reusind sa includa în acordul de la Munchen, libertatea totala de actiune a armatei nationale siriene si a aviatiei ruse. Desi acordul precizeaza ca va intra în vigoare în termen de o saptamâna de la confirmarea lui de catre guvernul sirian si de toate fortele rebele, în urma unor consultari, data reala a aplicarii lui nu poate fi estimata. Asadar, diplomatia rusa a lasat o usa deschisa armatei siriene si aviatiei de bombardament ruse pentru a continua cu si mai mare intensitate, operatiunile antiteroriste în Siria. Pîna cînd va fi solutionata una din cele mai dificile probleme din lista convenita la Munchen, anume delimitarea teritoriilor controlate de Statul Islamic, Frontul al-Nusra si alte grupari desemnate ca fiind teroriste de Consiliul de Securitate ONU.
Acest acord reprezinta un esec major pentru interesele Turciei, Arabiei Saudite si Qatarului, state care au finantat, selectionat, înarmat mercenarii islamisti pe care i-au trimis sa lupte în Siria. Guvernele acestor tari se vad tot mai departe de realizarea singurului obiectiv propus în Siria, înlaturarea de la putere a lui Bashar Al Assad, cu o marioneta a lor. De aceea Arabia Saudita si Turcia, preseaza Washingtonul sa le permita o operatiune terestra în Siria, îndreptata, spun ele, ”împotriva Statului Islamic”. Statul Islamic constituind doar pretextul, în realitate cele doua tari urmarind sa neutralizeze armata siriana si elementele de infrastructura ale aviatiei ruse care au redus la tacere gruparile teroriste, constituite din mercenari înarmati, antrenati si finantati de ele. Turcia si Arabia Saudita devoalîndu-se astfel ca state legate ombilical de terorismul international, atît prin implicarea directa în doborîrea avionului Su-24 rusesc, în spatiul aerian sirian, cît si prin atentatul terrorist, soldat cu explozia în aer, a avionului de pasageri rusesc Airbus A321, deasupra peninsulei Sinai.
Totusi sunt slabe sperante ca intentia Turciei si Arabiei Saudite, secondate de Emiratele Arabe Unite, sa se concretizeze, întrucît trupele lor terestre au nevoie de sprijin aerian si spatiul aerian sirian este aparat acum de sistemele de rachete rusesti S-400, amplasate pe sol si de S-300, de pe navele de lupta rusesti, dispuse în apropierea coastei siriene. Si fara acoperire aeriana pe teritoriul Siriei, trupele terestre turce, saudite sau din emirate care sunt privite ca trupe de ocupatie si n-au suportul populatiei siriene, sunt victime sigure ale aviatie siriene, modernizata recent de Rusia[4], ale bombardierelor rusesti si ale rachetelor de croaziera rusesti, lansate de la mare distanta, din aer, de pe navele de suprafata si de pe submarine. Odata ce a invadat teritoriu Siriei, armata turca stie ca nu mai poate beneficia de sprijinul tarilor NATO, conform articolului 5 din Tratatul NATO.
–––––––––-
[1]. Actuala situatie militara din Siria
[2]. Armata siriana, sustinuta de aviatia rusa, pregateste marea ofensiva
[3]. Munitiile ”inteligente” folosite de Rusia în Siria
[4]. Rusia modernizeaza aviatia militara a Siriei
sa ma fu…. pe turcia ……e singura raspunzatoare de genocidul declansat in Siria. Acest belit edocar…..e primul presedinte care l a vizitat pe neamtu de la cotroceni …ca obama era ocupat …la trimis pe bufon ! alo domnu fota ….ce se mai aude ? mai faceti spume la gura ?