Militarismul american fara limite forteaza declansarea unui razboi planetar



Scris de Eugen ZAINEA
În ultimul an de zile, am atras atentia in repetate randuri in articole si comentarii difuzate ca fractiuni extremiste americane din lumea politica, servicii secrete, armata si profitorul complex militar-industrial fac tot posibilul pentru a provoca izbucnirea efectiva si declarata a unui nou razboi mondial (care, in conditiile actuale, nu poate fi decat unul termonuclear). Spuneam, totodata, ca ar putea exista un interes special ca acest plan sa fie pus in aplicare printr-un incident provocat in perioada, sensibila din punct de vedere politic, a precampaniei si campaniei electorale din Statele Unite sau imediat dupa alegeri, cand legitimitatea unui presedinte aflat la finalul a doua mandate sa fie profund erodata, sau in saptamanile dintre alegeri si preluarea mandatului de catre noul presedinte ori in primele luni de mandat, cand cercurile ultraconservatoare ar putea justifica inclusiv o lovitura de forta la nivel institutional, sub pretextul vacuum-ului de putere sau al lipsei de experienta a noului presedinte, in contextul unei crize politice planetare majore (deliberat creata in acest scop de initiatorii si promotorii unui asemenea scenariu).avioane nato
Succesiunea evenimentelor din ultimele luni pare sa demonstreze ca probabilitatea unei asemenea evolutii este in crestere.
In primul rand, este vorba de declaratiile extrem de agresive facute in mod repetat in campanie de catre Hillary (“Killary”) Clinton, candidata desemnata la presedintie de catre Partidul Democrat, menite parca sa cheme la mobilizarea tuturor neoconservatorilor din establishment-ul american. Afirmatiile transante cum ca, odata ajunsa in functia de presedinte al Statelor Unite, va lua masuri de escaladare politica si militara in zone de criza (cu referire expresa la agresiunea fatisa impotriva Siriei, in care a promis ca va ordona interventia directa a armatei americane, prin lovituri aeriene impotriva armatei siriene si invazie terestra) au constituit elemntul declansator al unui proces foarte periculos.
Astfel, un numar semnificativ de diplomati in activitate sau fosti diplomati americani au semnat o scrisoare prin care solicitau administratiei americane adoptarea unor politici si metode mult mai dure si mai militariste (ca si cum interventiile militare ilegale directe sau prin intermediari ale Americii in diverse colturi ale lumii in ultimii 15 ani, care au lasat in urma state esuate in Afganistan, Irak, Libia ar fi fost expresia unei politici…”soft”!).
Aceasta actiune nu este intamplatoare, mai ales aparuta in acest moment. Ea a fost gandita astfel incat sa incerce sa puna presiune pe administratia americana si pe presedintele Obama, care dupa ce a esuat in promisiunea de a inlatura o parte a urmarilor razoiului din Irak, de a-l incheia pe cel din Afganistan si dupa ce s-a lasat antrenat in razboiul deschis impotriva Libiei si in cel prin intermediari din Siria, s-a dovedit reticent in implicarea directa si masiva a armatei americane in aceasta ultima victima a agresiunii occidentale.
Deciziile NATO (evident inspirate de Statele Unite) de sporire a tensiunilor in Europa, prin desfasurarea de noi forte militare americane pe continent, obligand Rusia la masuri de raspuns au fost urmate de afirmatii pe cat de surprinzatoare, pe atat de interesante, dar si ingrijoratoare (cu atat mai mult cu cat vin din partea unor actuali sau fosti demnitari de rang inalt ai NATO sau ai armatelor membre). Este cazul declaratiei de acum cateva saptamani a fostului secretar general NATO Anders Fogh Rasmussen, care recidiveaza exact in momentul scrierii acestor randuri, sustinand textual intr-un articol din Wall Street Journal ca Statele Unite trebuie sa se afirme ca jandarm planetar, cu stupefianta justificare ca “doar America are maretia materiala sa stopeze alunecarea in haos (haos creat de ea insasi-nota autorului…), numai America are maretia morala (!?!) sa o faca, nu de dragul puterii, ci de dragul pacii (sic!)”!
In acelasi moment, un fost general britanic ii tine isonul, afirmand, apocaliptic, ca Rusia poate invada intreaga Europa in doua zile, in vreme ce Europa si NATO (asa slab si neajutorat cum il stim…) nu vor fi in stare sa reactioneze decat in doua saptamani.rusia inconjurata de nato
Aceste afirmatii care vin din partea unor partizani europeni fara rezerve ai Statelor Unite sunt in contradictie flagranta cu opiniile mult mai echilibrate ale unor personalitati, tot europene, cu minti mai putin infierbantate, precum ministrul german de externe Franz Walter Steinmeyer, care afirma in preajma summit-ului NATO de la Varsovia ca securitatea Europei nu se realizeaza “cu parade de tancuri si blindate si tropait de soldati la frontierele rasaritene”, sau ale colegului sau de govern si de partid, vicecancelarul si ministrul economiei, Sigmar Gabriel, care tocmai a incheiat o vizita (criticata de unii oameni politici, dar aplaudata de mediul german de afaceri) la Moscova, unde s-a deplasat insotit de o numeroasa si puternica delegatie de oameni de afaceri si unde s-a intalnit cu presedintele Putin.
Numai ca ratiunea nu pare sa fie la mare pret in unele cercuri de putere de la Washington (aceleasi, legate de personaje ca Dick Cheney, familia Bush si altii ca el, care au dat lumii “razboiul impotriva terorismului”, care a nascut si proliferat terorism in toate colturile planetei, in loc sa-l starpeasca). O dovedeste modul iresponsabil in care seful Departamentului Apararii Ashton Carter, unii subordonati ai lui si ai sefului Comitetului Reunit al Sefilor de Stat Major ale armelor din armata americana si ofiteri operativi ai CIA au facut tot posibilul pentru a sabota si cel mai recent armistitiu din Siria, realizat dupa indelungi tratative la Geneva de Serghei Lavrov si John Kerry. Este cat se poate de evident ca bombardamentul efectuat in 17 septembrie de patru avioane ale asa-zisei coalitii anti-ISIS condusa de Statele Unite asupra unor pozitii de mult cunoscute ale armatei siriene la Deir-ez-Zor nu a fost un accident regretabil, cum au incercat, in mod penibil, sa-l prezinte reprezentanti ai Pentagon-ului. O dovedeste nu doar faptul ca pozitiile armatei siriene erau de mult cunoscute, capacitatile de intelligence ale armatei americane, dar si faptul ca bombardamentul nu a fost efectuat de un avion izolat, ci de patru avioane si a durat mai bine de o ora (ulterior, responsabili britanici si australieni au recunoscut ca si cei doi aliati vechi si fideli ai Statelor Unite au contribuit la atac). Dupa care, la foarte putina vreme (ceea ce dovedeste in mod evident coordonarea…), a inceput un atac al fortelor ISIS asupra pozitiilor proaspat bombardate de americani, care lasasera in urma 62 de soldati sirieni morti si alti peste o suta raniti.
In aceste conditii (si nu este primul armistitiu torpilat de grupari din armata Statelor Unite si Cia si clientii americani din Orient), nu mai e loc de niciun dubiu ca Statele Unite nu doresc in Siria si in Orientul Mijlociu pacea pe care o clameaza dl Rasmussen, ci razboiul perpetuu si haosul aferent.
Daca mai adaugam si alte actiuni si initiative ale Statelor Unite in diverse colturi ale lumii-tendinta de ramanere pe termen nedefinit in Afganistan, implicarea prin AFRICOM in provocarea de tulburari in diferite colturi ale Africii si, totodata, incercarea de blocare a investitiilor chineze in Africa si a colaborarilor dintre China si diverse state africane, agitarea fara sens a apelor in Marea Chinei de Sud si invocarea in acest scop a Tratatului privind Dreptul Marii, pe care, insa Statele Unite nu l-au ratificat (!), revenirea in forta in America Latina si destabilizarea unor state “rebele” (Argentina, Brazilia, Venezuela) in incercarea de a relua in stapanire ceea ce in secolul trecut trecea drept “gradina din spate a Statelor Unite”, avem imaginea clara a unui tablou in care cercuri interesate americane cauta sa mentina haosul si distrugerea (sa ne reamintim de teoria “haosului constructiv” si a “distrugerii creatoare”, lansata de Condoleezza Rice in 2006 in vizita din Orientul Mijlociu, care a fost urmata de…”Primavara Araba” si haosul si distrugerea care au insotit acest-prea lung!- anotimp nu tocmai primavaratec, mai degraba glacial, care a distrus o mare parte a spatiului in care a fost programata), nu pentru pace, ci exact pentru putere si pentru promovarea agendei imperiale americane.
Se naste, firesc, intrebarea: care sa fie, oare, urgenta pentru care acest proces de producere si mentinere a haosului in lume este accelerat in ultimii ani? Aparent, s-ar spune ca aceasta politica nu ar avea sens.
Din nefericire, cercurile despre care vorbim au motive foarte serioase si presante pentru a cauta provocarea unui razboi generalizat. In care spera ca Statele Unite sa fie implicate tocmai in calitatea afirmata de dl Rasmussen si in care domnia sa chiar crede: aceea de jandarm mondial, necesar si invincibil.
Este vorba de cei care stabilesc, cu advarat, agenda de politica internationala si de comportament al Statelor Unite in raport cu restul statelor lumii: oligarhia financiara internationala si marile corporatii, in special acelea care alcatuiesc puternicul si nocivul complex militar-industrial. Adica exact acei actori care, promovand neoliberalismul economic si financiar salbatec si neoconservatorismul politic feroce au aruncat omenirea in bratele unei crize economice si financiare care de aproape un deceniu nu-si mai gaseste rezolvarea.
O criza care a dus la o polarizare fara precedent a societatilor, acumuland la o extrema (care cuprinde doar 0,001% din populatia lumii) cea mai mare parte a avutiei mondiale, aruncand mai mult de jumatate din populatia globului in cea mai adanca si mai umilitoare saracie. Si, oricat ar parea de socant, aceasta constatare nu este valabila doar pentru Africa si cea mai mare parte din Asia. Ea reprezinta o realitate inclusiv in opulenta America. Unde, potrivit unor cercetari recente (publicate chiar in ultimele zile in presa corporatista americana, inclusiv in New York Times), 45 de milioane de americani traiesc in saracie si, daca statul nu ia masuri urgente, lor ar urma sa li se mai alature in curand alte 27 de milioane de americani, ducand cifra pana la peste 25% din populatia Statelor Unite si facand din “tara exceptionala”-cum le place sa o denumeasca dlui Obama si candidatei democrate la presedintie-tara dezvoltata cu cel mai inalt nivel de saracie.
O tara cu o datorie publica, la momentul scrierii acestor randuri, de peste 19.526 de miliarde de dolari! Adica o datorie publica in valoare de 60.190 de dolari pentru fiecare american, de la pruncul abia nascut si pana la batranul care-si da ultima suflare, sau de 163.192 de dolari pentru fiecare american platitor de taxe.
O tara cu o datorie totala de aproape 66.300 de miliarde de dolari, in conditiile in care valoarea totala a activelor americane este de 123.560 de miliarde de dolari! Adica o datorie totala de 204.362 de dolari pe cap de american sau 812.102 dolari pentru fiecare familie americana!
O tara in care marile banci au speculat iresponsabil, in goana nebuneasca dupa profit, investind banii deponentilor in “titluri de valoare” care fie nu au, pur si simplu, nicio valoare, fie au valori extrem de indoielnice, astfel incat nimeni nu mai poate garanta pentru disponibilitatea depozitelor sau pentru nivelul real al sumelor care mai exista in conturile fondurilor de pensii private!
In astfel de conditii, cei care, dincolo de aruncarea unei mari parti a omenirii in bratele haosului si ale distrugerii, au pus sub un mare semn al intrebarii apusa, de acum, prosperitate americana si insusi “visul american” au toate motivele sa se teama de teribila reactie pe care ar putea-o avea poporul american, trezit din letargia in care a fost cufundat de mai bine de 60 de ani de televiziuni si de presa corporatista si confruntat cu realitatea cruda.
Iar ultima si singura scapare (in conceptia lor) de momentul tragicului decont nu mai poate fi decat provocarea unei conflagratii mondiale.
Nu este de exclus nici o varianta a acestui scenariu. Mai ales ca ar avea un precedent in istoria americana.
Anume ca provocarea unui grav conflict la scara mondiala exact in aceste ultime luni de mandat ale lui Barack Obama, in conditiile in care atat clasa politica americana cat si opinia publica sunt profund nemultumite de ambii candidati desemnati de cele doua partide la presedintie (care se afla la unele dintre cele mai scazute cote de credibilitate din istoria alegerilor americane) si in care dl Obama s-a dovedit un presedinte foarte convenabil pentru oligarhia financiara si corporatista si, in special, pentru complexul militar-industrial, sa duca la aplicarea unei solutii de tip Franklin Delano Roosevelt…Care, prin derogare de la Constitutia americana, intr-o lume aflata deja in razboi (ulterior intr-un razboi in care, din finalul anului 1941 au fost implicate direct si Statele Unite), a putut candida pentru al treilea si, ulterior, pentru al patrulea mandat de presedinte.
Oricum, nu mai avem mult pana cand vom afla daca nu cumva acesta este planul papusarilor din culisele politicii americane…

22 septembrie 2016

Impartaseste

administrator a etichetat acest articol cu: , , , ,

6 Comentarii

  1. N. Curatu' spune:

    Este singurul comentariu pe care a fost capabil sa-l faca la acest articol?
    Are, cumva, vreo parere si despre politica globala? Ca, in acest caz, ar trebui sa-si dea cu parerea asupra „corectitudinii politice”, a statusului moral al Americii (SUA) in fata natiunilor lumii.
    Si poate are vreo parere si despre un posibil conflict nuclear si capacitatea de supravietuire a ciobanilor si turmelor in acest caz!
    Mocanii nu erau aia care pasc oile la munte?
    Era bine sa nu-si schimbe meseria. Poate ca era mai bun ca oier; ca ca postac…!

  2. stef spune:

    Un material care se pliaza perfect pe analiza de mai sus:
    https://www.youtube.com/watch?v=JJ1rHkZzgr8

  3. stef spune:

    Un articol de mare precizie si extrem de necesar in marea de fumigene propagandistice. Eu urmaresc evolutia acestor miscari geopolitice de mai multi ani iar acum constat cu INGRIJORARE o convergenta catre un conflict de amploare care va sfarsi cu folosirea ICBM-urilor….
    Imaginati-va doar o criza de aprovizionare cu alimente in Romania in cazul declansarii unui razboi – Nu mai vorbesc de functionarea infrastructurii…
    Cand vedem un articol ca acesta si pe oficioase de propaganda ca Digi 24 / Hot News/ Realitatea sau Gandul?

  4. Mocanu Adrian spune:

    1. Secretarul general al NATO este Jens Stoltenberg, nu Rasmussen (care a fost in aceasta func?ie pana in 2014)
    2. Ministrul de externe al RFG este Frank-Walter Steinmeier (nu Steinmeyer).

    • stef spune:

      @ Mocanu
      Crezi ca sunt atat de importante corectiile dumitale? Sau, sa inteleg ca nu vezi padurea din cauza catorva surcele?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *