Martisoare lucrate manual



Artizanii de martisoare sunt tot mai rari în Bacau. Majoritatea comerciantilor fac doar specula si prefera sa le aduca gata facute, din plastic, chinezesti, direct din depozitele Europa.

În Pasajul Revolutiei, vânzatorii de martisoare si-au montat tarabele si îsi asteapta rabdatori clientii. Traditia martisorului aduce un profit frumos, în câteva zile de stat în picioare si în frig. Pentru putini, pentru creatori, este si multumirea de a le fi apreciata munca.

Mihaela Ionescu (39 de ani) a învatat de la o matusa sa confectioneze martisoare. Pentru a avea materia prima necesara, aduna în timpul verii plante sau scoici de la mare. Mai mult, în casa în care locuieste, în Bacau, si-a înfiintat o sera, cu plante speciale, numai bune pentru a fi aranjate, în vaze din lemn, în miniatura. „Mai sunt doua-trei persoane care fac martisoare manual. Majoritatea le cumpara din Bucuresti si le vând la alt pret. Eu am o sera, în casa. Iau florile, le usuc o saptamâna. Apoi, bucatile din lemn, le sculptez si le vopsesc. Asamblarea, la final, dureaza cel putin 10 minute. Fiecare martisor e diferit. Le vând cu 2 sau 3 lei. Se vând mai bine ca celelalte“, a spus Mihaela Ionescu.

Si cartoanele unde sunt atasate micile creatii sunt realizate manual, decupate si pictate. Alte martisoare au flori si margele, prinse în struna de undita, lacuita. Foarte apreciate sunt si broastele testoase, facute din scoici si pietre fine. „Astea sunt facute din scoici de la mare, spalate, vopsite si lacuite. E multa munca, e mai mult un hobby si nu o afacere“, a mai spus Mihaela Ionescu.

Traditia martisorului, veche de când e lumea

 Venirea primaverii, a „anului nou“, a fost semnificata simbolic diferit, în functie de civilizatii. Etnologii sunt de parere ca sabatorile din preajma zilei de 1 martie sunt împrumutate de la romani. Zeul Marte este totodata un zeu al razboiului, dar si un zeu agrar. Cât despre martisoare, cercetatorii au parerile împartite. Unii spun ca ar fi fost folosite din cele mai vechi timpuri, altii, cu probe mai recente si mai solide, spun ca traditia este întâlnita în mod cert din Evul Mediu. „În societatea traditionala, martisorul era dat de femei barbatilor. Obligatoriu avea snurul din lâna sau matase, cu doi canafi, rosu si alb. Martisorul avea o mograma, initiala numelui celui caruia i se adresa. Se puneau si banuti de argint sau de aur“, a spus dr. Dorinel Ichim, etnolog în cadrul Directiei pentru Cultura si Patrimoniu Bacau.

 

Impartaseste

Mircea Merticariu a etichetat acest articol cu: , , , , , ,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *