De ce n-a reusit lovitura de stat din Turcia ?

https://static01.nyt.com

Scris de Valentin Vasilescu, analist militar, fost comandant adjunct al Aeroportului Otopeni.

Ankara este capitala Turciei si acolo sunt concentrate majoritatea obiectivelor guvernamentale, prin care se exercita conducerea de stat. Pentru ocuparea Ankarei, se pare ca liderii puciului au conceput un plan prost care n-a mai putut fi pus în practica. Era vorba de utilizarea de avioane de transport militare C-130, în vederea crearii unui pod aerian, folosind trupele Armatei a 2-a turce, comandate de  generalul Adem Huduti. Comandourile acestuia urmau sa se concentreze mai întîi pe aeroporturilor Sirnak, Kayseri si Malatya,de unde erau preluate de avioanele C-130 care urmau sa aterizeze pe aeroportul capitalei turce. Odata debarcati din avioane la Ankara, militarii Armatei a 2-a urmau sa faca jonctiunea cu trupe ale jandarmeriei si sa ocupe pozitii-cheie din Ankara, precum cladirea parlamentului, complexul prezidential, biroul premierului si sediile Statului Major al armatei, Ministerului de Interne, agentiei nationale de informatii (MIT) si fortelor speciale de politie, centrul de telecomunicatii speciale ( prin satelit ), elementul cheie al retelei de telecomunicatii a Turciei.

Numai ca aeroporturile Sirnak, Kayseri, Malatya, de unde urmau sa decoleze avioanele C-130, ca si Ankara, sunt civile si pistele sunt folosite în comun de civili si armata.

Serviciile de informatii turce ( MIT ) au aflat de intentia pucistilor si pistele au fost din timp blocate, de detasamentele anti-tero ale fiecarui aeroport, cu autospeciale de pompieri si alte vehicule iar balizajul s-a stins, ca urmare a întreruperii alimentarii cu current electric . Aceasta fiind procedura standard aplicata si de mine, pe 22 decembrie 1989, cînd a început lovitura de stat din România si eu eram director de zbor la baza aeriana 86 aviatie vînatoare, de la Fetesti, situata la aproximativ 100 de km de capitala României. Am procedat astfel întrucît am primit informatia ca avioane de transport militar, pline cu trupe, urmau sa aterizeze la baza mea, în cadrul unei interventii militare straine si am blocat pista cu camioane.

Datorita acestui esec al Armatei a 2-a turce, cine a urmarit cu atentie evolutia loviturii de stat militare din Turcia, a remarcat ca punctul central al actiunilor de lupta s-a mutat la Istambul. Mai mult decît atît, avioanele F-16 ale pucistilor au survolat la joasa altitudine Istambulul, blindatele au blocat aeroportul international si podurile de peste Bosfor, etc. Ulterior, tot pe aeroportul din Istambul a venit si presedintele Erdogan, dupa ce a reusit sa paraseaca statiunea Marmaris, la bordul avionului prezidential.

În jurul Istambulului este dispusa Armata 1-a turca, comandata de generalul Ümit Dündar, cel care-l asigurase pe presedintele Recep Tayyip Erdo?an ca va prelua aeroportul Atatürk de sub controlul pucistilor pentru a asigura aterizarea avionului prezidential. Dupa esecul loviturii de stat, generalul Ümit Dündar a fost numit seful Statului Major al armatei turce.

Armata 1-a turca are în compunere Corpul 2 Armata ( Brigazile 55, 4, 18 Mecanizate ), dispus la granta cu Bulgaria si Grecia si care mai controleaza si strîmtoarea Dardanele. Între Corpul 2 Armata si orasul Istambul este dispus Corpul 5 Armata ( Brigazile 65 si 8 Mecanizate, Brigazile 3 si 95 Tancuri ). La periferiile Istambulului, de-o parte si de alta a strîmtorii Bosfor, este dispus Corpul 3 Armata, compus din Divizia 52 Tancuri ( Brigazile 1,2, 66 Tancuri ) si Divizia 23 Infanterie Moto ( Regimentele 6, 23, 47 Infanterie Moto ). Armata 1-a turca are efective de peste 80.000 de militari, 500 de tancuri, 800 de transportoare blindate, 1.000 de masini de lupta ale infanteriei, 70 de elicoptere de atac si transport, etc. Practic, Armata 1-a turca dispunea de suficiente forte si mijloace pentru a controla Istambulul si odata cu el si strîmtorile Bosfor si Dardanele. Din motive necunoscute, doar 2.000 de militari, majoritatea apartinînd Corpului 3 Armata, au iesit din cazarmi si au ocupat pozitii în Istambul.

Unul din motivele inactiunii Armatei 1-a turce ar fi acela al decalajului între corpul generalilor si al ofiterilor superiori în raport cu ofiterii inferiori si corpul subofiterilor. Pîna la instalarea lui Erdogan ca premier al Turciei ( 2003 ), casta ofiterilor era una închisa, la care aveau acces doar membrii familiilor acestora. Casta ofiterilor turci parcurgea un traseu obligatoriu la diferite cursuri în SUA cu rol de fidelizare fata de Pentagon.

Erdogan care este fiul unui subofiter de marina din Garda de Coasta, a schimbat regulile, pentru a permite copiilor saraci si deosebit de inteligenti sa poata urma cursurile scolilor militare de ofiteri din Turcia.  Punînd totodata accent si pe  admiterea acestora la Academia de Comanda si Stat Major de la Istambul care pregateste ofiteri din toate categoriile de forte armate, de la gradul de maior în sus, pentru a ocupa functii de comanda la nivelul structurilor operative si stategice.

Un alt motiv al aderararii în masa, a ofiterilor turci la puci, au fost investitiile masive în retehnologizarea industriei de Aparare, facute de Erdogan prin care a reusit sa asigure din productie interna 55 % din tehnica de lupta moderna, cu care este înzestrata armata turca.

Aceste investitii au permis Turciei sa fabrice drone de cercetare Anka, de conceptie proprie ( care fac concurenta celebrelor MQ-1 Predator, produse de americani ), tancurile Altay, fregatele si corvetele stealth  M?LGEM, rachetele sol-sol J-600T Ylldirim II/III ( raza de actiune 820-900 km ), etc. Fortele aeriene ale Turciei opereaza 270 F-16C/D, construite sub licenta Lockheed Martin de Turkish Aerospace Industries ( TAI ). Turcia construieste fuselaje centrale pentru avioanele ”invizibile” F-35, prizele de admisie pentru F-35A si grinzile multiple pentru variantele de înarmare, în misiunile de atac la sol. O întreaga linie de productie a fabricii de motoare de la Izmir a fost retehnologizata si e gata sa produca motoare F-135 pentru avionul F-35. Turcia a si exportat în 2015 armament în valoare de 1,5 miliarde USD.

http://www.abc.net.au

Raspunsul masiv al populatiei Istambulului la chemarea lui Erdogan, de a iesi pe strazi se poate explica prin faptul ca acesta a fost cel mai eficient si incoruptibil primar al Istambulului ( 1994-1998 ).