Dacian Julien Ciolos sau nimicul absolut (II)



Scris de Eugen ZAINEA

Un alt punct care merita sa fie citat integral este punctul 3 din ”Platforma”: “Sustin o Românie guvernata cu bun simt. Mandatul scurt al actualului guvern a demonstrat limitele schimbarii în conditiile unui aparat administrativ opac, nereformat si puternic politizat. Ne-am aliat cu cetatenii pentru a le simplifica interactiunea cu institutiile statului. La 100 de ani, românii merita un stat puternic, reformat, cu o administratie competitiva, profesionista, deschisa, pentru oameni. Este nevoie de o reforma profunda a administratiei si de crearea unui corp administrativ competent, integru. Respectul pentru cetateni trebuie scris în ADN-ul administratiei. Doar în felul acesta administratia va inspira încredere si respect.”Drapel Romania

Si cum, vorba românului, “ Pestele de la cap se împute”, probabil tocmai pentru a profesionaliza, transparentiza si, nu mai încape vorba, mai ales pentru a depolitiza administratia, exact în conformitate cu acest punct din Platforma sa, dl Ciolos si-a ales cu grija ministrii. De câtiva am vorbit anterior (oricum, povestea-ca poveste este!-cu depolitizarea si celelalte li se aplica si acelora…), sa exemplificam, de aceasta data, cu alti doi membri ai cabinetului  dlui Ciolos, care sunt leit cum spun principiile din Platforma si, în special, cum zice punctul 3 (si cum ar spune des invocatul de noi nenea Iancu Caragiale, curat performanti!) : dl ministru Ghinea, de la fonduri europene si d-na ministru Suteu, de la cultura.

De performanta d-lui Ghinea-cam 0 (zero) fonduri comunitare atrase!-nici  nu mai este cazul sa mai vorbim. Cât despre competenta si profesionalism (domnia sa fiind un soi de gazetaras de duzina…) si de depolitizare (sa mai povestim de ispravile sale într-ale basismului?) ce sa mai spunem?

O ilustrare cum nu se poate mai buna (dar pe dos!) a principiului de la punctual 3 o reprezinta d-na Suteu. Dumneaei, “competenta” i se trage de la fostul sef Horia Roman Patapievici. Caci doamna este fost director al Institutului Cultural Român la New York, în vremea când ICR era condus de sinistrul personaj care îl definea pe Eminescu drept “cadavrul din debara”, din cauza caruia (zicea dânsul), tinerii români de azi inteligenti, talentati si cu dorinta de a-si face un nume bun în afara nu-si pot croi un drum euro-atlantic. ”Performanta” doamnei în cauza e legata de promovarea obsesiva a ”genialilor” Cartarescu si Mihai Perjovschi si de marele scandal al expunerii peste ocean a poneiului roz cu zvastica pe crupa. Iar apolitismul ei este de aceeasi sorginte basesciana ca si cel al d-lui Ghinea.

La punctele 5 si 6 din Platforma, dl Ciolos spune ca sustine o Românie fara saracie, respectiv o Românie cu o economie competitiva. La prima vedere, nimeni nu l-ar putea contrazice. Dar, revenind iar la nemuritotul nenea Iancu, “macar de te-ai tine de vorba”.

Fiindca dl Ciolos este de meserie agronom (horticultor). Si, înainte de a deveni (pe cai nu foarte transparente si am spune ca nici cu mare legatura cu valoarea, competenta, deci meritocratia-daca avem în vedere faptul ca la universitatea de profil din Cluj absolvita a fost, mai degraba, un student mediocru-) comisar european pentru agricultura si dezvoltare durabila, a avut responsabilitati, pâna la cele mai înalte în profesia si ramura sa (secretar de stat si chiar ministru al agriculturii), în România. Asa  ca ar fi unul dintre cei carora ar fi trebuit sa le roseasca obrazul în 2013, atunci când, pe foarte buna dreptate, ambasadorul Norvegiei la Bucuresti, Oystein Hovdkinn, se declara stupefiat de ceea ce domnia sa numea un paradox: “Puteti hrani 80 de milioane de oameni, dar im­portati doua treimi din alimente. Este cel mai mare paradox”.

Or,  nu poate fi eradicata saracia într-o tara aflata în situatia de a-si aduce din import doua treimi din hrana cetatenilor ei, în conditiile în care ar trebui sa fie în stare sa hraneasca o populatie cât patru Românii! Ce fel de economie competitiva poate fi aceea în care una dintre ramurile care ar trebui si ar si putea sa fie motor de dezvoltare nu poate asigura hrana si siguranta alimentara a populatiei ei?

Ca sa nu mai vorbim de faptul ca, exact în momentul în care asternem pe hârtie aceste rânduri, citim ca firma de cercetare de piata GfK atrage atentia asupra altui “paradox”: în ciuda cresterii economice (de care, deocamdata avem motive sa ne îndoim, tocmai din cauza identificata de GfK…), aceasta nu se regaseste si în buzunarele populatiei: “Majoritatea co­plesitoare a populatiei îsi permite în conti­nuare sa cumpere doar articolele esentiale pen­tru traiul zilnic. Produ­sele si serviciile cu o valoare ridicata ramân în continuare în afara posibilitatii de cumparare a majoritatii consumatorilor”. Asa ca avem toate motivele sa-l întrebam pe primul ministru technocrat, competent, performant (si care s-ar mai dori premier o tura si dupa alegeri, ca ales al PNL-mai ramâne doar sa-l aleaga si România!-…): daca nu în buzunarele românilor se gaseste cresterea economica (daca si atâta câta este…), atunci, oare, în care buzunare s-o regasi? Nu cumva om gasi urmele acestei cresteri, în forma lor financiara, prin…Panama? Sau prin Lichtenstein? Sau prin Luxemburg-ul dlui Jean-Claude Junkers? Or prin Insulele Cayman sau macar în Insula Man, din Canalul Mânecii? În conturi ale capitalului strain, care este astazi stapân aproape absolut al României?

Putem vorbi de o economie performanta atunci când “guvernul meu”, tehnocrat, competent si, mai ales, românesc si reprezentând interesul national continua în mod sfidator sa închida ochii la dezastrul ecologic si economic provocat în România de teutonii dlui Iohannis, de la Schweighoffer, într-o Românie care continua sa exporte cherestea si busteni de sute de milioane de euro anual (mai exact, peste 17 milioane de metri cubi, în valoare de peste 900 milioane de euro!), sau sa importe de la Ikea si din alte parti piese de mobilier, în vreme ce de fosta industrie româneasca de producere a mobilei (zeci de fabrici, celebre cândva pe toate meridianele si paralelele lumii!) s-a ales,  aproape, praful? E foarte usor (si populist si…electoral sa vorbesti, într-un document fabricat si “lansat la apa” cu doua luni înainte de alegeri…) despre locuri de munca. Dar stie, oare, dl prim ministru Ciolos, fiindca veni iar vorba de Schweighoffer si de chelirea muntilor (care nu mai poarta paduri si, prin grija inspiratorului, protectorului si finantatorului dlui Ciolos si al multora dintre tehnocratii sai ministri, dl Soros, s-ar putea ca, la un moment dat, sa nu mai poarte nici…aur!), ca numai în industria lemnului, în România au fost lichidate peste 100.000 de locuri de munca?

Mai spune Dl Ciolos la punctul 7 din Platforma sa: “Sustin o Românie educata”. Ei bime, o Românie educata ne dorim cu totii. Dar ma îndoiesc ca România, asa cum este ea conceputa prin programele de restructurare a învatamântului, de tehnocratii internationalisti, globalisti, doritori de a vedea cât mai grabnic sterse din curricule, programe si manuale orice urme de preocupari care ar mai putea da nastere în mintile si sufletele scolarilor români constiintei identitatii inconfundabile a poporului nostru, a contributiei originale, inestimabile a acestui neam la îmbogatirea tezaurului cultural al umanitatii, ar putea fi o Românie mai educata decât cea de azi. Mai degraba invers. Fiindca, cum ar putea fi, oare, mai educata o Românie în care se cauta sa se împutineze pâna la disparitie studiul istoriei propriului popor? În opinia celor mandatati sa se ocupe de modificarea structurii programelor de studiu în învatamântul preuniversitar, nici macar denumirea istoriei neamului n-ar mai trebui sa fie ”Istoria României”!

Iar asta se întâmpla într-o tara în care presedinte este un profesor! Casatorit tot cu o profesoara! (Oare sa fie asa fiindca, precum aflam ca a raspuns cândva, în campania prezidentiala, unui ziarist care i-a pus o întrebare foarte incomoda, domnia sa a avut ”ghinionul” sa fie, probabil pe vremea când era doar profesor, nu si primar-sau poate si dupa?-preocupat prioritar de meditatii, din care a si reusit, abil, spre deosebire de colegii care se ocupau doar de catedra, sa agoniseasca un oarecare numar de case?)

Si daca tot a venit vorba de domnul presedinte si, la capitolul educatie fiind, poate ca n-ar fi lipsit de rost  sa ne întrebam foarte serios ce model de educatie propune domnia sa atunci când, nemaiputându-si stapâni, în ultima vreme, nervii în fata tot mai multor întrebari sau observatii incomode, adopta un limbaj de surugiu atunci cînd vorbeste de-totusi-al doilea demnitar al statului român (“acest individ…”) si o atitudine de extremism jignitor (chiar daca o fi domnia sa minoritar etnic, religios si de ce fel o mai fi…) la adresa unei largi majoritati a cetatenilor români (de toate etniile si confesiunile crestine!), care se pronunta (deopotriva democratic, dar si constitutional si legal, printr-o petitie semnata de reprezentanti ai lor-nu multi, “doar” trei milioane!-) pentru un referendum de modificare a Constitutiei în sensul de a defini exact casatoria drept o uniune între un barbat si o femeie, permitându-si sa depaseasca multe limite (inclusiv, am zice, pe aceea a bunului simt-asumat de punctul 3 al Platformei dlui Ciolos!), numindu-i “fanatici religiosi”! Cum este vorba de un numar urias de cetateni care au semnat respectiva initiativa (si, cu siguranta, de mult mai multi care o aproba si care o vor vota la referendum) si de faptul ca, repet, absolut toate cultele crestine, inclusiv cultul luteran, caruia îi apartine dl presedinte, sustin fara rezerve si solid argumentat aceasta initiativa (impresionant si onorant pentru cetatenii români de toate etniile si confesiunile este ca la finalul saptamânii precedente, dupa declaratia scandaloasa a dlui Iohannis, dintre multele demonstratii care au avut loc în tara, printre cele mai semnificative ca participare si tinuta s-au numarat cele din zone cu pondere semnificativa a minoritatilor entice), poate ca ar fi cazul ca dl presedinte sa fie invitat de parlament sa dea explicatii si sa i se ofere posibilitatea sa prezinte si scuze poporului român pentru aceasta iesire inadmisibila si ofensatoare. (Daca România nu s-ar afla într-un moment politic delicat, în preajma alegerilor parlamentare, când nu e potrivit sa se iste si riste instabilitate institutionala, gestul scandalos al dlui Iohanis-comis în exercitarea demnitatii publice de presedinte al republicii!-ar fi un motiv temeinic de demarare de catre parlament a unei proceduri constitutionale de suspendare din functie, întrucât domnia sa, prin aceasta declaratie, aduce atingere unui drept constitutional al cetatenilor tarii, iar interventia sa poate fi interpretata si ca o presiune nepermisa asupra unui înalt organism-Curtea Constitutionala-, parte a uneia dintre puterile din stat fata de care presedintele-daca n-a înteles-o înca-este mediator, nu dictator!)

Si tot fiindca e vorba de educatie (si de principiile din Platforma celui care, de acum, pe lânga calitatea de “tehnocrat” a adaugat-o si pe aceea de candidat PNL-deci politic!-la functia de prim ministru al “guvernului meu” si dupa alegeri…), sa ne (si sa-i) punem întrebarea cum se împaca, atât cu educatia cât si cu principiile, prezenta în continuare în calitate de ministru al educatiei a dlui profesor Mircea Dumitru, aflat în miezul a trei scandaluri publice.

Domnia sa apare în calitate de coautor al traducerii în limba româna a unei lucrari stiintifice dintr-o limba (germana) pe care afirma chiar în CV ca n-o prea cunoaste! Si, odata dovedit în aceasta postura, în loc sa aiba demnitatea de a demisiona si de a disparea, macar pentru un timp, din atentia opiniei publice, da explicatii jenante, stupefiante, (sprijinit prompt si de colegi de elita si moravuri, precum dl Liiceanu), încercând sa demonstreze ca imposibilul e posibil, sau ca albul poate fi, la nevoie, si negru! Fiindca intervenind telefonic într-o emisiune de televiziune, dl ministru afirma: “În primul rând, as vrea sa risipesc aceasta idee falsa ca eu nu cunosc limba germana. Apare în CV ca nu vorbesc fluent. (Nota mea: Spune domnia sa în CV cu privire la abilitatile de limba germana: citit-slab, vorbit-nu, scris-nu. Ceea ce e altceva decât ce declara la televizor…) Pentru a face o traducere, nu trebuie sa fii vorbitor fluent al limbii respective din care faci traducerea. Exista traduceri foarte bune facute de români, din chineza sau sanscrita, fara ca respectivii traducatori sa fi cunoscut acea limba. Ceea ce am facut pentru a traduce cartea lui Wittgenstein a fost sa confruntam editii, cea germana cu cea englezeasca. Si am tradus, în egala masura, cu profesorul Mircea Flonta, folosind editia engleza, ce am facut eu si originalul german, ce a facut domnul Flonta. Apoi am confruntat aceste traduceri, propozitie cu propozitie si traducerea româna este ce a rezultat în urma echipei de munca.”

Toate ar fi fost bune si frumoase daca aceste precizari ar fi fost facute în prezentarea versiunii românesti a lucrarii în cauza…

Tot dl ministru este acuzat (afirmatie înca neprobata…)  ca ar fi fost colaborator la…Cooperativa “Ochiul si Timpanul”.

Mai grav însa este ca domnia sa, profesor  (si rector!) la Bucuresti, a încasat o suma consistenta de bani (echivalentul a vreo sapte luni, a câte patru ore de munca pe zi lucratoare!), pentru o activitate de expert pe termen lung în proiecte POSDRU cu activitate prestata la Cluj (!) De câteva zile de când a aparut public aceasta informatie si pâna în prezent, nu am vazut nicio explicatie nici din partea dlui ministru, nici din partea principialului si moralului sau premier. Si nici din partea altora…(Nu de alta, dar pe un caz, zice-se, asemanator, aflam ca performanta DNA s-a autosesizat. Pe la Constanta…).

Analizând în continuare Platforma dlui Ciolos, citim la punctul 8: “Sustin o Românie sanatoasa. Prea multi medici pleaca din tara. În România nu s-au mai construit spitale noi, România nu a avut în ultimii 26 de ani un plan de extindere, de dezvoltare, de modernizare a infrastructurii spitalicesti. (…) Sunt necesare realizarea si punerea în aplicare a unui plan national de resurse umane pentru reprofesionalizarea administratiei si a managementului în sistemul medical din România. Este nevoie de un sistem transparent, meritocratic, etic, care sa puna pacientul în centrul sau. Trebuie sa crestem accesul si calitatea serviciilor medicale la sate si în orasele mici si mijlocii.”

Într-adevar, prea multi medici pleaca din tara. Si nu doar medici. Si personal mediu sanitar. Dar nici nu e de mirare, în conditiile salarizarii de mizerie de care au parte. În conditiile în care exista o discrepanta monstruoasa între salariile (si, pe cale de consecinta, si pensiile!) rusinoase ale personalului din sistemul medical (sau din sistemul educatiei, de care vorbeam mai devreme) si salariile (si pensiile) de-a dreptul obscene, prin comparatie, ale personalului din institutiile de forta ale statului.

Dar, parca ne amintim ca a durat luni de zile (si parca nu s-au stins înca satisfacator-cât de cât…-) protestele personalului din acest sistem, care au lasat cam multa vreme insensibili pe delicatii europeni internationalisti ministri tehnocrati ai “independentului” premier Ciolos.

Si, da, are dreptate dl Ciolos ca nu s-au mai construit în România spitale din vremea odiosului regim comunist, dar se face ca uita dl premier ca, în schimb, s-au desfiintat în mod iresponsabil câteva zeci, tocmai la sate si în orasele mici si mijlocii, în vremea cînd era presedinte dl Basescu, cel care l-a scos din palarie în anul 2010 comisar european (român sau francez?) pentru agricultura si dezvoltare durabila!

Cât priveste cum vede domnia sa “reprofesionalizarea administratiei si a managementului în sistemul medical din România” cu care încearca sa  ia ochii (si sa “umfle” voturile) populatiei, ne-am lamurit la alcatuirea guvernului “tehnocrat”, când, dupa cum am mai mentionat, a încercat, exact la ministerul sanatatii, sa ne bage pe gât o cioara vopsita pe post de paun!

Punctul 9 al Platformei merita si el citat integral: “Sustin o Românie care conteaza în Uniunea Europeana si în NATO. Urmeaza vremuri tulburi pentru Europa. Uniunea Europeana este în criza. România trebuie sa decida daca vrea sa fie parte din problema sau parte din solutie. Trebuie sa decidem daca preferam o Europa a populismului, a etnocentrismului si a demagogiei sau o Europa a democratiei, a tolerantei si a prosperitatii. În 2019, România centenara va prelua Presedintia Consiliului Uniunii Europene. Avem forta si oportunitatea sa aratam ca România este un stat membru puternic si sa construim Uniunea Europeana alaturi de nucleul dur al celor care doresc sa tina împreuna Europa. Avem forta de a deveni ancora din Est a Europei unite. Avem forta sa ramânem cel mai de încredere partener din Europa de Est al Statelor Unite ale Americii. Totodata, avem datoria istorica si morala de a-i tine lânga noi, pe o cale europeana, pe românii din Republica Moldova, de a pregati regasirea neamului nostru în orice forma vor dori generatiile care vin, de aici si de dincolo de Prut.”

Prima observatie care s-ar cuveni este ca e destul de greu de înteles de ce toti politicienii români (melodia cu “tehnocratii” s-o cânte dl Ciolos la alta masa!) cred neaparat ca se pot (si ca se vor…) legitima cu adevarat în fata poporului român cu NATO si cu “cel mai de încredere partener din Europa de Est al Statelor Unite ale Americii”. Fiindca, pe de o parte, NATO si, în special scutul de la Deveselu, vor constitui, în cazul (nedorit si nefericit) al unui conflict, vorba dlui Ciolos, mai degraba problema decât solutia securitatii României.

Pe de alta, i-as întreba pe cei care nu mai contenesc sa ne împuie urechile cu lozinca parteneriatului de nezdruncinat cu Statele Unite (doar partial adevarata, atunci când e vorba de interesele imperial-strategice ale Statelor Unite, niciodata si în cazul interesului national real românesc): daca, sa presupunem, într-un viitor oarecare, teribila falie seismica din California produce (fereasca Dumnezeu poporul american de asa catastrofa, e doar o ipoteza “de lucru”) un cutremur devastator, care scufunda în totalitate Statele Unite, ce se face România fara acest parteneriat strategic? Oare câta vreme infantilii si slugarnicii conducatori ai României postdecembriste vor continua mecanic, papagaliceste, ca orbetii, cum se spune, “sa puna toate ouale (si asa, putine!) într-un singur cos”?

Cât priveste tinutul lânga noi al românilor din Republica Moldova, am observat sâmbata seara, la mitingul pentru unire de la Bucuresti prin ce metode gândeste dl Ciolos ca s-ar putea realiza. În acest sens, interventia jandarmeriei (despre care aflam ca a fost coordonata de fostul subofiter SPP bodyguard al dnei Kovesi-care i-ar fi fost, vreo doi ani, dupa divort, chiar partener!-, devenit între timp mare scula în Jandarmerie) a fost mai mult decât concludenta. Fiindca, banuim, doar de aceea si nu din cine stie ce alte motive, pe unii dintre “românii din Republica Moldova” (probabil cei pe care îi banuiau ca nu se dau cu niciun chip “tinuti lânga noi”), jandarmii i-au “umflat” (“curat constitutional, da’ umflati-i!”), i-au bagat în dube, i-au dus la politie. Si i-au si amendat!

Dar, poate, fara sa-si dea seama, dl Ciolos a spus adevarul în ultima propozitie. Ca e clar ca nu dânsul (si nici  cei ce-l împing de la spate din cele strainataturi) si nu acum doresc, (ca tot se apropie cei 100 de ani de care tot cauta domnia sa sa-si agate Platforma!) revenirea la patria mama a României de dincolo de Prut!

Ideea pare a fi ”de a pregati regasirea neamului nostru în orice forma vor dori generatiile care vin, de aici si de dincolo de Prut”. (Sublinierea mea…). Misiunea rezolvarii acestei probleme ramâne, judecând dupa formulare, pentru urmatoarea suta de ani! Generatiilor care vin! Si nu musai prin reunificare! Ci “în ce forma vor dori aceste generatii”!

Tot vorba lui nenea Iancu, saracul! “E scris adânc!

 

Dacian Julien Ciolos sau nimicul absolut (I)

(Va urma)

Un comentariu

  1. pilu spune:

    Bravo PSD-istule ! De astia ca voi are nevoie tara ca sa mai apara un Nastase. Sau mai multi. Dar vorba aluia care a scris articolul in Fluierul, toti astia vor dispare, pentru ca scenariul din 92-94 din Italia incepe sa se contureze si la noi. Sa se termine mai iute

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *