Dacian Julien Ciolos sau nimicul absolut (I)

Scris de Eugen ZAINEA

         De câteva luni de zile, pe masura apropierii alegerilor parlamentare si ca urmare a rezultatelor (destul de asemanatoate) ale sondajelor de opinie, devine evidenta un soi de disperare a unui PNL în evident declin, care pare el însusi constient de faptul ca nu va reusi sub nicio forma nu sa câstige el singur o majoritate relativa a voturilor din decembrie, dar nici macar sa încropeasca împreuna cu alte forte politice o majoritate care sa aspire la conducerea României în urmatorii patru ani.

Aceasta evidenta a început sa îngrijoreze si Palatul Cotroceni si pe cei care trag sforile care-l fac sa se miste pe dl Iohannis si pe alte directii decât unica cunoscuta, Bucuresti-Sibiu si retur (mai putin, evident, directia excursiilor externe sub masca vizitelor oficiale, în care meditatorul din Sibiu i-a depasit în mai putin de doi ani de mandat pe toti predecesorii de dupa 1989). Ca atare, staff-ul (daca strânsura din deal, cu exemplare precum Sandra Pralong, Andrei Muraru, Constantin Dudu “Dum-Dum” Ionescu se poate numi staff…) a intrat în alerta si a început sa caute solutii pentru editia urmatoare a “guvernului meu”. Numai ca domniile lor si seful lor de trib se afla într-o situatie de genul celor pentru care întelepciunea populara româneasca a gasit expresia ”de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere!” Pentru ca solutiile pe placul reprezentantilor/administratori din România actuala ai oligarhiei financiare si politice internationale, vorba nemuritorului nenea Iancu, sunt “sublime, dar lipsesc cu desavârsire”. Asa ca, în disperare de cauza, atât dl Iohannis cât si asa-zisa “dreapta” se agata de unicul, nesigur, pai pe care îl mai au la îndemâna: româno-francezul Dacian Julien Ciolos, “tehnocrat” internationalist (ca, vorba ceea, asa e “political correct”). Astfel ca au început tatonarile, petitul. Ba din partea PNL, ba din partea Uniunii S(oros)alvati România. În cazul dlui Iohannis, chiar si trasul de mâneca (invitatie, mai degraba ultimativa, de înregimentare în PNL-nenumit).

Numai ca dl Ciolos, chiar daca nu tocmai agerimea de minte îl caracterizeaza, nu e, totusi, atât de “stupid people” sa se trezeasca dupa 11 decembrie cu buza umflata si sa aspire din nou la dedulcirea din râurile (reale!) de lapte si miere care se revarsa asupra uriasei, responsabilei în fata nimanui, globalistei si inutilei-mai degraba nocivei!- birocratii europene, din care s-a mai înfruptat, dar de aceasta data cu carnet la partidul Alinutei (Doamne, ce prenume predestinat!) si coleg cu Videanu, Berceanu, Ghita Falca si Roberta Anastase. Si pâna mai ieri cu vamesul Blaga. Dar cum nu doar Alinuta, Nicusor Dan, Matilde Clotilde si Klaus Werner îi fac cu ochiul, ci si diavolul însusi, iarasi vorba nemuritorului nenea Iancu Caragiale, ce-i “dete-n gând ideea” domnului Ciolos: sa încerce stratagema “independentului” preocupat de soarta ”tarisoarei”, poate i-o reusi performanta de a ramâne primul s(m)inistru ”tehnocrat” al ”guvernului meu”, dar de…uniune nationala! Asa ca ne-a amenintat ca, în nemasurata sa dorinta de bine pentru poporul român (nu de alta, dar francezii înca îl au pe Hollande!) va naste o platforma, cu principii care sa calauzeasca toate partidele, de la dânsul si pâna la sfârsitul timpurilor. Ghinionul domniei sale este ca, de data asta, s-a si tinut de cuvânt. Si ce-a iesit din “gândirea social-politica” ciolosista este, ca s-o zicem pe sleau, de râsul curcilor!

Maculatura penibila, intitulata, infatuat si pompos, “Platforma ROMANIA 100” este o însiruire anosta de locuri comune si platitudini, amestecate, de-a valma, cu principii si promisiuni (bune si frumoase altminteri), dar pe care, în programele politice si înainte de fiecare alegere, le-au clamat si cu care au încercat sa ia ochii populatiei alegatoare toate partidele în ultimul sfert de secol.

Zice domnul Ciolos, devenit chiar comic, cum ca guvernarea sa din acest an, care ar fi fost independenta (!), ar fi avut si scopul ” de a da partidelor politice ragazul necesar sa se reformeze, sa recâstige încrederea oamenilor, sa se deschida mai mult catre societate”. Dar, oare, nu acelasi scop pretinsese si Basescu ca l-ar urmari? Iar rezultatul îl cunoastem prea bine: un sistem care ne- a pricopsit cu baschetball-ista Codruta, cu Livia Stanciu, cu Florian Coldea, cu Monica Macovei, care au transformat justitia româna în “câmpul tactic al SRI”, de care ne vorbea, senin, dl general Dumbrava. Un sistem pe care însusi creatorul lui îl pune la zid astazi, când îi devin victime el, familia sa si apropiatii.

Spune dl Ciolos ceva mai departe: “Am dorit sa aratam ca România se poate guverna si altfel-cu onestitate, corectitudine, integritate”. Oare consecvent cu acest principiu declarat a numit-o initial ministru al justitiei pe Cristina Guseth, stravechea sa camarada întru sorosism, care nici macar nu era de meserie jurista (dovada imediata constituind-o lamentabila prestatie din fata comisiilor juridice ale parlamentului…) si a carei numire a consternat si revoltat majoritatea magistratilor?  Despre ce “onestitate, corectitudine, integritate”, ca sa nu mai vorbim de “profesionalismul” permanent clamat a fost vorba când, în prima faza, ne-a propus ca ministru al sanatatii un semi-gigolo, caruia abia începeau sa-i creasca tuleiele, despre care ne povestea ca a discutat îndelung cu el si ca este un eminent specialist, cu mari realizari în domeniu, recunoscut si pretuit ca atare în strainatate? (June care era menit sa fie cortina care sa fereasca de ochii lumii gestionarea în continuare a domeniului atât de sensibil al sanatatii românilor de catre si în interesul obscur al unsurosului si dubiosului-si neatinsului de DNA…- Cristian Busoi).

Cum respecta dl Ciolos principiile de “onestitate, corectitudine, integritate” în conditiile în care parlamentul tarii voteaza o motiune simpla împotriva ministresei dumnealui de justitie, care a declarat, cu stupefianta inconstienta, în fata Consiliului Superior al Magistraturii ca “a mintit la Uniunea Europeana ca guvernul din care face parte a alocat justitiei niste fonduri-foarte mari!-inexistente”, iar mincinoasa doamna (e drept, o alta favorita Soros…) ramâne în continuare membra a guvernului, prin hotarârea discutabila, scandaloasa  a primului ministru, care considera ca reprosurile parlamentului se refera la declaratii ale doamnei ministru, nu la “programul” dumneaei (!?!)? Si în ce masura este în acord aceasta decizie cu principiul 2 din platforma ciolosista, care afirma, ritos (dar, precum vedem, demagogic si ipocrit) ca la aniversarea a 100 de ani de Românie Mare, tara merita un parlament care sa respecte justitia? Dar, aceasta tara n-o merita, oare, la acelasi moment, o justitie demna, independenta, dreapta, care sa respecte principiile de drept (care sunt universale si sunt cu mult anterioare “principiilor” si ”Platformei” dlui Ciolos)? În care sa nu mai fie posibile si tolerate cazuri monstruoase, precum cazul Rarinca? Si aceasta tara nu merita, oare, în virtutea principiilor generale de “onestitate, corectitudine, integritate”, ca ministru în general si, în special ministru al justitiei sa nu poata ramâne o persoana care se defineste si recunoaste ea însasi ca fiind mincinoasa? Si ar fi cazul ca dl Ciolos sa raspunda cinstit la o întrebare: între un ministru care recunoaste senin ca a mintit în exercitarea functiei, si înca si în fata unei instante internationale si parlamentul care voteaza împotriva lui tocmai din acest motiv, oare cine este mai respectabil si mai responsabil? Si cine mai demn de dispret?

Dl Ciolos afirma ca un proiect de guvernare a tarii dupa alegerile din 11 decembrie trebuie sa respecte o platforma asumata de toate partidele, de “grupurile civice sau organizatiile societatii civile” (care, acelea de sorginte soros-ista, gen organizatia specializata în salvari a dlui Nicusor Dan  sau cele inspirate si sponsorizate de institutiile de forta, precum ONG-ul dlui Cumpanasu, convocate de dl Iohannis la Cotroceni pe post de “societate civila”?). Sau când spune ca aceasta asumare trebuie facuta si de oamenii de afaceri, se gândeste oare domnia sa si la oamenii de afaceri români, în general la capitalul românesc, a carui exterminare programatica, prin toate mijloacele, inclusive, ba chiar în special DNA, a continuat în forta si în timpul guvernarii sale “tehnocrate” si “independente”?

Când vorbeste de “onestitate, corectitudine, integritate”, dl Ciolos se gândeste vreun moment si la actualul sau ministru al sanatatii, care apara fatis în România interesele multinationalelor “Big Pharma”? Sau la modul în care tovarasa sa de internationalism, dna ministru Pasca Palmer (a propos, ca sotie de ofiter american-de informatii!-, doamna o avea sau nu dubla cetatenie?), în calitate de ministru de resort, închide ochii atunci când Schweighoffer-mângâiata pe crestet si de dl Iohannis, prietenii stiu de ce…- continua sa cheleasca nederanjata de nimeni muntii României (fiindca padurile noastre, spre deosebire de cele austriece, nu sunt protejate nici macar de guvernantii “tehnocrati” si ”independenti”!)? Ca sa nu mai spunem ca ministerul dnei Palmer a avut intentia sa promoveze o scandaloasa Hotarâre de guvern care prevedea aprobarea uciderii unui mare numar de animale din fauna protejata a tarii si ca numai protestele prompte si vehemente, atât din tara cât si din strainatate au blocat aceasta suspecta decizie. Si ca nu ministerul dnei Palmer (în sarcina caruia cad si padurile si fauna lor), ci tot protestele publice si consternarea strainatatii au dus la demararea unei anchete si la deschiderea unui dosar penal în cazul scandalos privind modul în care autoritatile orasului caruia i-a fost primar vreun deceniu si jumatate actualul presedinte au gasit cu cale sa ”rezolve” (prin împuscare…) cazul recent al ursului de la Sibiu…

La punctual 1 al “Platformei sale”, dl Ciolos afirma cu (doar aparenta…), convingere: “Sustin o Românie fara coruptie”. Dar, vorba (celebra…) a lui Pastorel Teodoreanu: “Noi l-om crede când i-o creste…”. Fiindca la doar câteva zile de la lansarea (cu surle si trâmbite) a “Platformei”, în 20 octombrie, acest Pinocchio parizian (se face ca) uita ce spunea si, întrebat de HotNews  cum vede referirile la suspiciunile de plagiat ale Codrutei, declara: „Le vad cu tristete, pentru ca doamna Kovesi este o persoana angajata în a face ca o institutie, parte a sistemului judiciar, sa functioneze. O institutie care a obtinut si obtine rezultate. O persoana pe care o vad verticala si ferma în aplicarea unor principii si a unor valori. Ar fi pacat ca functionarea unei astfel de institutii sa fie afectata de atacuri la persoana, pe care unii, probabil în disperare de cauza, le pun în scena. (…) Eu vad ceea ce mi se prezinta. Nu cunosc detaliile, nu am timp sa ma uit la televizor, dar vad o campanie disperata”. Asta dovedeste fie ca dl Ciolos nu da doi bani în realitate pe principiile pe care le declara (iar multe decizii profund dubioase si condamnabile din timpul guvernarii sale sustin aceasta ipoteza-raposatul si multregretatul mester Arghezi i-ar spune ca lui Titus Popovici: “Ma Julien, ma, tu una fumezi si alta scrii!”), fie nici macar nu a citit (necum sa fi gândit si scris el însusi) “Platforma” si principiile ei, ceea ce, în fond, data fiind subtirimea în toate planurile a personajului nici macar n-ar fi exclus.

Nu de alta, dar nu numai ca aceasta declaratie contrazice flagrant ceea ce pretinde a sustine dl premier în “Platforma”, dar nu prea stim cum ar explica domnia sa “verticalitatea” duduii în cauza si  “independenta si onestitatea” institutiei pe care o conduce, atunci când aceasta s-a autosesizat si a început cercetarile (cu convocarea “învinuitului”) în cazul…plagiatului dlui Robert Negoita! Deci, în opinia “institutiei verticale”, plagiatul miroase a coruptie? Caci, altfel, de ce s-ar ocupa DNA de…plagiate? (Dar, oare, nu s-a ocupat ea, la ordin, si de referendum-ul pentru suspendarea lui Basescu?) (Sau, poate ca asta e indicat sau permis doar…în anumite cazuri!). Caci, daca “plagiat=coruptie (DNA, adica)”, parca ne amintim ca, taman acum un an, un alt “vertical”, foarte  moral si curat ca spuma marii spunea: “Coruptia ucide!” Or, daca e asa, si “Kovessi=plagiat=coruptie (DNA, adica!)”, vorba lui Caesar: “Si tu, Codruta?”

Ca sa nu mai spunem ca nu da deloc bine la asa un “technocrat” vertical si moral (si ardelean!) cum e dl Ciolos ca-si schimba opiniile si declaratiile…ca la Ploiesti, dupa cum primeste semnalul de la stapânii din strainatate, via Cotroceni. Pentru ca, în 6 octombrie, înainte de lansarea ”Platformei”, întrebat despre plagiatul multdecoratei, domnia sa raspunsese, tâfnos: “Nu prim-ministrul decide când si ce se cerceteaza sau ce se analizeaza. Avem o institutie care are acum, din punctul meu de vedere, un cadru de functionare foarte clar – CNATDCU, care are o procedura si care trebuie sa aplice procedura respectiva. Cred ca acolo puteti gasi genul acesta de raspunsuri”. Numai ca si aici am avea o mica problema, fiindca tot de la dl Ciolos stim ca pe ministrul Adrian Curaj l-a schimbat de la Educatie tocmai din motiv de plagiate!

Punctul 4, care este o adevarata capodopera de ipocrizie, merita citat integral.

“Sustin o Românie în care fiecare munceste si este platit cinstit. Cresterea economica sanatoasa si nivelul de trai vor putea fi mentinute numai daca vom crea mai multe locuri de munca. Cresterile de salarii, de pensii sunt posibile numai daca exista suficienti oameni care muncesc, care aduc valoare în economie. Crearea de noi locuri de munca trebuie sa fie obiectivul principal al guvernului, preocuparea permanenta a decidentilor politici. Pentru aceasta avem nevoie de investitori, de capital autohton consolidat, dar si de capital de peste hotare. Oamenii trebuie sa-si gaseasca de munca nu numai la Bucuresti, în Cluj sau în Timis, ci si în Botosani, Vaslui sau Dolj.”

Gargara asta gretoasa cu plata cinstita sa faca bine dl Ciolos sa le-o spuna (daca îi da voie dl Soros!) Camerei de Comert Româno-Americane si Asociatiei Investitorilor Straini, care ne-au scris si ne-au impus (iar puterea basista a acceptat-o slugarnic!) forma actuala a Codului Muncii!

Cât priveste locurile de munca, poate face o pauza dl Ciolos din avântul raspândirii de tromboane (de fapt, mici si jalnice tiribombe) electorale si ne spune cate locuri de munca a creat guvernul “tehnocrat”,  “competent”,  “onest”, “independent” (de tara si de adevar, poate!) pe care îl conduce, pe total, într-un an de zile si câte dintre ele în Botosani, Vaslui sau Dolj!

Si poate ne lamureste, atunci când vorbeste de “capitalul autohton consolidat”, la ce gen de consolidare se refera? La cea realizata prin grija institutiei care functioneaza ca pestele în apa în “câmpul tactic” al SRI, sub conducerea verticalei, demnei si bretonatei Luluta?

Sau, poate singurul “capital autohton consolidat” care trebuie sa mai ramâna în picioare o fi doar cel de tipul “HexiPharma”? Si, fiindca veni vorba, câte locuri de munca a creat HexiPharma? Si de ce tip si în folosul cui?

Si, a propos, ce se mai aude cu ancheta în acest extrem de dubios, de sulfuros caz?

(Va urma)