Betia, Desfrul, Hotia si Trufia sunt cele patru patimi capitale, in opinia profesorului dr.Nicolae C. Paulescu, profesor de fiziologie 
la Facultatea de Medicina din Bucuresti, autorul lucrarii „Cele patru patimi si remediile lor“ din 1921, reeditata zilele acestea la Editura Vicovia. Aceasta este a doua carte publicata la editura bacauana, a aceluiasi autor, dupa „Spitalul“. Cartea, un adevarat indreptar moral, pe baze crestine, face o trecere cauzala prin originile patimilor, intincte si conflicte interioare. Daca la patima betiei si a desfraului lucrurile sunt mai simple, mai biologice, autorul aloca un spatiu important Hotiei. Patima de proprietate, cu urmarile ei, in plan individual este extinsa la grad de fenomen social. Paulescu face o critica dura liberalismului, socialismului si bolsevismului, aratandu-le originea in conflictul nerezolvat al patimei de proprietate. Lucrarea lui Paulescu are si explicatii si capitole intregi pe baze rasiale, antisemite, condamnabile dar care, pentru cititorul avizat, nu poate produce sminteala mintii.
Profesorul Nicolae C. Paulescu incearca sa dea o solutie celor care doresc sa devina fericiti:
„Intr-adevar, ca sa fie fericit, omul nu are alta treaba decat:
1 Sa-si sature foamea cu mancaruri gustoase si sa-si potoleasca setea cu apa limpede si rece
2 Sa nu aiba niciun dusman de care sa se teama
3 Sa se bucure de o sotie frumoasa, harnica si inteleapta, care sa-i nasca copii sanatosi si ascultatori
4 Sa-si cladeasca o locuinta confortabila, sa posede o mosioara din care sa scoata hrana familiei si sa-i adune provizii pentru vreme de iarna
5 In sfarsit, prin calitatile sale intelectuale, sa fie apreciat de semenii sai, care sa-l aleaga primar, ori deputat, si astfel sa ajunga chiar ministru
Prin urmare, cand aceste conditii instinctive sunt indeplinite, omul atinge culmea fericirii“.
Nicolae C. Paulescu s-a nascut pe 30 octombrie 1869, in Bucuresti. Dupa absolvirea Gimnaziului Mihai Bravul din Capitala, urmeaza cursuri stralucite la Paris, la Facultatea de Medicina. La finalizarea lor devine medic extern al spitalului parizian „Hotel –Dieu“, unde il are sef pe Etienne Lancereaux, considerat cel mai mare clinician si anatomo-patolog al epocii. In 1897 obtine titlul de doctor in medicina (Cercetari asupra structurii splinei). Paulescu se desavarseste profesional cu alte specializari (descopera tratamentul antidiabetic, dar premiul Nobel este acordat unor specialisti canadieni, s.a.). Nicolae Paulescu moare in 1931, de cancer.
Imaginea marelui om de stiinta roman a fost patata insa, post mortem, de lucrarile si vederile sale antisemite (Spitalul, Cahalul, Talmudul, Coranul, etc). In 2003, la Spitalul Hotel Dieu din Paris urma sa fie pusa o placa comemorativa, dar actiunea nu a mai avut loc, in urma unui articol din Le Monde, care aducea aminte de vederile antisemite ale lui Paulescu.
