Update, teaser, couch(er), training, cool, s.a. sunt doar cateva dintre cuvintele care au intrat „adanc“ in limbajul multor romani, mai ales al celor care lucreaza in companii multinationale, corporatii, in presa, asigurari, comunicare publica, etc. Lipsiti de discernamant, luati de val, influentati de mediul de lucru si de „trainerii“ si „coucherii“, (maestrii, invatatorii-in limba romana veche) devin la randul lor vectorii infectarii limbii romane. „Stiu ca exista termenul si in limba romana, dar trebuie sa ma supun regulilor si termenilor din companie“, mi-a spus o doamna, deranjata ca pun la indoiala un termen ca training sau coucher.
Limba nu este altceva decat oglinda dinamicii unei societati. Statul roman este in deriva de cateva decenii si odata cu el si societatea care il compune. Milioane de romani sunt sclavi pe alte continente, altii, sclavi la ei acasa. Se vorbeste de o criza a resursei umane, de o criza in cercetare, invatamant, de o criza generalizata a valorilor. Dupa Revolutie ni s-a inoculat faptul ca ceea ce este autohton este de proasta calitate, lipsit de valoare si recunoastere globala. Pana la un punct, asa si era. In timp am ajuns sa nu mai producem nimic, intarind cumva principiul- e romanesc, e de proasta calitate.
Noile valori, care s-au impus destul de repede, intr-o perioada de „capitalism barbar“, au creat romanul nou. Cosmopolit, si voluntar, lipsit de cultura, de continut, bolnav, degradat si tot mai sarac.
Grav este ca romanul a uitat ce inseamna acasa, camin, armonie si mai ales demnitate! Oricat de jos ai fi, ca natiune, intre neamurile din lume, daca ai pierdut stima de sine, atunci esti cu un pas inainte de dezintegrare. Occidentalii refuza, de lene sau din sentimentul superioritatii si sa ne rosteasca numele corect. La intalieni Ioana e Giovana, Dumitru e Dimitrie s.a.
Iar noua ni se umple gura atunci cand spunem Gion, teaser s.a. Oare nu acestea sunt semnele decaderii, a recunoasterii in fata tuturor, ca noi, romanii, nu mai avem nimic de adus culturii si civilizatiei universale? Suntem in momentul in care ar trebui sa ne fie rusine ca am ajuns asa de jos, incat „acasa“, in tara, acceptam ca toti neavenitii sa ne impuna update, teaser, couch, training! Sau poate ar trebui interzis un Alexei Mateevici, care a creat un imn al limbii si identitatii romanesti!
Limba noastra-Alexei Mateevici
Limba noastra-i o comoara
În adâncuri înfundata
Un sirag de piatra rara
Pe mosie revarsata.
Limba noastra-i foc ce arde
Într-un neam, ce fara veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.
Limba noastra-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zari albastre.
Limba noastra-i graiul pâinii,
Când de vânt se misca vara;
In rostirea ei batrânii
Cu sudori sfintit-au tara.
Limba noastra-i frunza verde,
Zbuciumul din codrii vesnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfesnici.
Nu veti plânge-atunci amarnic,
Ca vi-i limba prea saraca,
Si-ti vedea, cât îi de darnic
Graiul tarii noastre draga.
Limba noastra-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Si citindu-le ‘nsirate, –
Te-nfiori adânc si tremuri.
Limba noastra îi aleasa
Sa ridice slava-n ceruri,
Sa ne spiue-n hram si-acasa
Vesnicele adevaruri.
Limba noastra-i limba sfânta,
Limba vechilor cazanii,
Care o plâng si care o cânta
Pe la vatra lor taranii.
Înviati-va dar graiul,
Ruginit de multa vreme,
Stergeti slinul, mucegaiul
Al uitarii ‘n care geme.
Strângeti piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde –
Si-ti avea în revarsare
Un potop nou de cuvinte.
Rasari-va o comoara
În adâncuri înfundata,
Un sirag de piatra rara
Pe mosie revarsata.
