Gheorghe Parascan s-a nascut la 23 aprilie 1955, în municipiul Bacau.
La vârsta de 14 ani incepe studiul diferitelor stiinte, iar activitatea sa a dus la construirea unei lunete din lentile de ochelari, unui aparat de radio al caror antene erau de fapt copacii de lânga casa, inconjurati de zeci de ori cu fire de cupru.
Între 14 si 20 ani urmeaza Scoala de Arta Bacau, sectiile pictura si grafica.
La 24 de ani se angajeaza la Institutul de Cercetari si Amenajari Silvice, din Hemeiusi, jud. Bacau, ca laborant, unde desfasoara o bogata activitate de creatie stiintifica si tehnica.
Participa cu peste 50 de inventii în cadrul “Saloanelor Ingeniozitatii” Bucuresti între anii 1984 si 1986, primind premiile III, I, III, la sectiunea teoretic. Mai participa la sesiuni stintifice în Bacau, Brasov, Iasi, Bucuresti, Botosani, unde la Saloanele de Inventii Bacau obtine în anul 1995- premiul I, sectia Cercetare, pentru descoperiri în cercetarea fundamentala de biofizica si botanica. Castiga multe alte premii pentru merite deosebite privind cercetarea stintifica.
În cadrul Academiei Române a fost membru în Comisia de Inventica între anii 1988-1990, si secretar al “Tehnic Club Bacau” între anii 1986-1990. În prezent este membru al Fondului Plastic Bacau, de peste 10 ani, fapt ce a facut posibil realizarea de expozitii personale în galeriile Uniunii Artistilor Plastici din mai multe orase din România: Bacau, Bucuresti, Brasov, Iasi, Piatra Neamt, Moinesti, Suceava, Constanta… .
Picteaza peste 2500 de lucrari de arta executate în diverse tehnici: pictura pe lemn, grafica, pictura în ulei, pictura în acryl, pictura murala si sute de caricaturi publicate în presa bacauana.
Are lucrari de pictura în colectii particulare: România, Statele Unite, Anglia, Canada, Irlanda, Izrael, Hong-Kong, Elvetia, Belgia, Mexic, Islanda, Belgia, Malta, Singapore, Alasca, Cehia, Grecia, Italia, Franta, Maroc, Olanda, Germania, Cipri Linchenstein, Australia, Ungaria, Liban, Brazilia, Spania, Portugalia … .Începând cu 2010 colaboreaza cu Atelierul de Arta Gallieri, Bacau în domeniul creatiei în sticla fuzionata, dezvoltând abordarea picturii pe sticla si produse noi artistice si tehnice.
Interviu cu Gheorghe Parascan
Stelian Cartacuzencu: Ce gen de pictura va caracterizeaza cel mai mult?
Gheorghe Parascan: Stilul meu de pictura practicat este cubism, suprarealist si impresionist. Ca tehnici folosesc ulei pe pânza, pictura pe lemn si pictura pe sticla fuzionata. Pictez de 40 de ani si sunt unul dintre foarte putini elevi ai profesorilor Constantin Doroftei si Ion Burdujoc.
Am dorit întodeauna sa fac ceva pentru bacauani si am cautat de câte ori am putut sa pictez pentru ei, desi lucrarile mele au ajun în întreaga lume, multe fiind legate de orasul Bacau.
Cei mai mari pictori despre care se scrie sunt Paul Gauguin, Van Gogh si Picasso, ce au avut o vie impresie asupra vietii mele artististice. Acestia avand o viata cât si o opera rupta de contextul vremii promovând o arta ce a dovedit în timp a fi revolutionara. M-a impresionat perioada impresionismului ce sa rupt de contextul clasic al artei si a lansat pictura catre secolul 20 si anume catre un Pablo Picasso si un Tristan Tzara si anume catre cubism si miscarea Da-Da. De fapt miscarea Da – Da reprezinta acceptarea haosului în Opera de Arta. Nevoia de libertate în arta, de lupta înpotriva cenzurii sociale.
Am diriguit catre o opera personala plastica dincolo de orice tendinta actuala supusa gruparilor recunoscute în arta românesca.
Care este trairea pe care o aveti în momentul când pictati?
O atractie deosebita atât spirituala cât si sufleteasca, o dorinta de a darui nu atât frumosul cât mai ales o simtirea umana. Lupt înpotriva artei de dragul artei. Si am speranta ca lucrarile mele reprezinta arta pentru oameni. Am sperat mereu ca “designul” nu are dreptul de a înlocui arta plastica, acesta find doar frumos nu si uman.
Ce tehnici peronale folositi?
Pictura pe lemn tratat special pentru a fi învechit într-o maniera personala care pâna în prezent nu se mai întâlneste nicaiere în lume. În aceasta tehnica am aproximativ 3000 de lucrari raspândite în peste 20 de tari alaturi de alte tehnici folosite în care am pictat peste 1000 de lucrari aflate în diverse colecti.
În ultimul an am avut peste patru expozitii de pictura pe sticla fuzionata, în cadrul fundatiei “Gallieri” din Bacau, Iasi si Washington.
Amintesc ca odata cu pictura am desfasurat si o intensa cercetare stintifica si inventica având un succes aparte în domeniul biofizicii celulare, prezentând peste 50 de conferinte si câteva zeci de participari la sesiuni stiintifice obtinând si mai multe premi în domeniu.
Cum se înpaca cercetarea cu pictura?
Aceste activitati nu au fost contrare, ci din potriva s-au unit în descoperirea mai multor legi naturale legate de culori.
Am demonstrat stiintific existenta culorii indigo, ca fiind culoare fundamentala alaturi de rosu galben si albastru. Cu peste 20 de ani în urma am efectuat timp de 3 ani de zile un experiment legat de culorile florilor în care am descoperit legile matematice ale cromaticii florale în natura unde omul nu a intervenit. Culoarea a însemnat mult atât în pictura cât si în cercetare. Astfel cele doua nu au fost niciodata separate pentru mine.
Va câstigati existenta numai din pictura, se poate trai numai din pictura în România?
Viata mea si a celor apropiati mie cum ar fi artistii: Margos Maria si regretata Cocioiu Viorica, demonstreaza ca în România facând o arta de calitate se poate trai prin propria munca artistica. Am refuzat sa fiu un pictor de duminica. Din pacate toti uita ca pictorul profesionist trebuie sa-si câstige existemta din propia munca artistica, din pictura pe care o face, nu ca în prezent cand cei mai multi pictori se considera profesionisti desi isi castiga existenta din profesorat, inginerie …. .
La ce nivel se afla calitativ arta în prezent?
Din pacate în România legile scrise si nescrise accepta în piata de arta si în viata culturala doua tipuri de artisti: membri uniunilor de arta si cei din zona artelor populare (arta naiva).
În rest artistii independenti sunt exclusi din peste 90 % din manifestarile culturale existente în România. Cel putin pictura si nu numai se afla în cea mai mare criza în domeniul artelor de pâna în prezent. Zilnic mii de artisti de pretutindeni au ambitia de a descoperi stiluri personale si începuturi de drum în artele contemporane.
Acestea însa nu apuca sa se dezvolte cantitativ. Autori fiind singulari, în stilurile propuse. Trebuie spus ca istoria artelor este o însiruire de cuceriri calitative, (stiluri) si cantitative (numar de artisti practicanti ai stilului respectiv).
În prezent se constata cresterea numarului de evenimente calitative în aceiasi perioada de timp fata de perioadele istorice anterioare când evenimentele calitative erau distantate temporar de zeci sau sute de ani.
Cum se prezinta valoric arta bacauana?
Experienta vietii de artist mi-a demonstrat ca arta plastica bacauana se afla la un nivel superior depasind chiar mult arta Ieseana sua cea din Capitala. Artisti bacauani sunt prezenti în numeroase simeze internationale de la nivelul caricaturii pâna la nivelul artei abstracte. Acest lucru este firesc daca retinem faptul ca Tristan Tzara este din Moinesti la câtiva pasi de urbea noastra.
De asemeni un Bacovia, un Vasile Alecsandri, Nicu Enea, Ion Burdujoc, artisti bacauani ce au faurit o arta si o cultura adânc înfipta în simtamintele creatorilor actuali. Nu trebuie uitata complexitatea vietii artistice locale partial permisibila în domenile: literatura, muzica, teatru …. . Bacaul ofera retete artistice profesioniste în domeniul tuturor artelor, ca o capitala în domeniu.
Ce influenta ati avut pentru unii din artistii bacauani actuali?
În primul rând am cunoscut si am fost prieten cu multi din artisti locului. Poate ca am avut o influenta ca exemplu, pentru artistii Margos Maria (pictura naiva) si regretat Cocioiu Viorica (pictura moderna ce a fost membra a fondului plastic).
Margos Maria care dupa o jumatate de an tot privindu-ma cum pictez s-a apucat de pictura primind la numai un an de zile primul premiu pentru pictura George Apostu, eveniment repetat la înca doi ani, ceia ce imi da speranta ca este o artista care a pasit deja pe calea unei arte autentice. În prezent dupa un sir de lectii, o eleva nu doar a Liceului de Arta sectia Muzica ci si a Atelierulului Gallieri, Irene Vasilache a pornit pe calea picturii sub îndrumarea mea obtind deja un prim premiu în domeniu oferit de Asociatia “Octavian Voicu” în anul 2010.
În ce institutii oficiale puteti expune în Bacau?
Din pacate Consiliul Judetean nu mi-a oferit (fiind artisit independent) decât holul complexului Muzeal Iulian Antonescu. Se pare ca pentru bacauani de rând este unica optiune. Poti deschide expozitii oriunde în lume, numai în Bacau, nu. Acest fapt este demonstrat de expozitiile deja avute în Chicago, Washington si Fairfax, sau expozitii colective din alte localitati europene. Am trait intens viata artistica din Bacau si din România, am cunoscut personal artisti si critici de arta celebri si am cautat sa fac o arta de calitate care sa implice omul si sa se îndeparteze de arta dezgolita de sentimente.
Sarbatorile religioase cu referire la cele pascale au influente asupra picturii dumneavoatra?
Desigur mai ales ca numele meu este Gheorghe si ziua mea este mereu în preajma sarbatorilor pascale, ceia ce 
îmi da sentimetul ca fac parte din sirul de evenimente religioase. Sunt autorul a câteva mii de icoane pe lemn multe din ele expuse în manastiri si biserici în tara si strainatate. Mi-a placut mereu sa pictez scene legate de viata lui Isus acesta fiind punctul central a întregi game de sentimente si forme spirituale de existenta, prin care pictura poate reda tot ceia ce este mai omenesc.
Ce urati cititorilor nostri cu ocazia sarbatorilor de Pasti si ce sfat dati tinerilor artisti bacauani?
Doresc un Paste fericit si plin de încântare sufleteasca si spirituala. As dori ca artisti tineri bacauani sa caute sa 
inteleaga marele mecanism care defineste evenimentul artisitic local.
