„Aparatul de fotografiat capteaza lumina, mintea noastra capteaza imagini”



Interviu realizat de Mariana Circiu cu fotograful profesionist Cristi Biris,-Atlanta, Georgia (SUA)

Se spune ca o fotografie vorbeste mai frumos si mai elocvent decât o mie de cuvinte, iar invitatul meu de astazi este cel mai în masura sa ne confirme aceasta zicala. Cristi Biris, este un adevarat artist, un fotograf de exceptie, fotografiile lui sunt demne de National Geographic, si de fiecare data când le admir îmi doresc sa vizitez locurile fotografiate de el. Recent, am avut fericita ocazie de a-l intervieva si sper ca acest interviu sa îl introduca în atentia dvs. pe Cristi si lumea minunata din fotografiile sale.                                                                                                            

Mara Cîrciu: Cum ai ajuns sa fi pasionat de arta fotografica?

Waterfall_Panorama_BirisCristi Biris: De când m-am nascut am fost atras de fotografie. Tin minte si acum, cum tatal meu când eram mic, mai îmi facea câte o poza, cu un aparat pe film, si, desi niciodata nu am stiut sa-l folosesc sau sa fi facut o poza cu el, tot m-a captat. Era o lume total straina de mine, dar rezultatul acelui click, acelui moment, întotdeauna era fascinant. Abia în 2008 am reusit sa-mi cumpar propriul aparat foto digital, si am început usor, usor, sa cunosc lumea din spatele lentilelor.

Mara Cîrciu: Care au fost primele subiecte ce te-au atras?
Cristi Biris: Dintotdeauna mi-au placut subiectele ce ofera unicitate si dinamism. Am avut un traseu ce a implicat fotografia de fashion/modeling ce îmi place foarte mult, fotografia de nunta, iar acum încerc sa fac trecerea catre fotografia de natura si animale, precum si atragerea de proiecte ce implica calatorii în Africa, Australia, India, America de Sud si multe alte locatii. Mara Cîrciu: Mai pastrezi entuziasmul pe care l-ai avut atunci când ai facut prima fotografie?
Cristi Biris: Da, bineînteles, pentru ca altfel nu as putea continua ceea ce fac. Doar ca entuziasmul este diferit. În cadrul primelor poze, entuziasmul venea de multe ori din butonarea aparatului, sa vedem ce face un anumit buton sau celalalt, si poate de data asta voi reusi sa fac o poza clara, nu blur! Prima si prima poza facuta a fost un blur de toata frumusetea, abia daca se distingea ceva! Odata depasita acea perioada, entuziasmul vine din altceva, din provocarile din punct de vedere fotografic si mesajul pe care îl vreau transmis prin intermediul pozelor mele. Mara Cîrciu: Peisaje sau portrete? Care este preferinta ta?
Cristi Biris:
Peisaje si animale. Îmi place sa fiu în mijlocul naturii si sa o simt. Pe lânga fotografiile în sine, fotografia de natura îmi confera si aceasta experienta de a cunoaste o lume total diferita de aglomeratia urbana. Iar când vine vorba de fotografia de animale, catre care ma îndrept în paralel cu cea de peisaje, ma atrage pentru ca simt animalele de parca ar face parte din sufletul meu, iar sentimentele lor sunt cele mai frumoase si pure sentimente. Pisicile mari, tigrii, lei, leoparzi, precum si în cazul altor animale, ursi, lupi,…, pur si simplu când ma uit în ochii lor, simt un fior ce nu semnifica frica sau teama, e ca si cum ne-am unii, ca si cum am crea o simbioza, un sentiment atât de profund încât nici un cuvânt nu-l poate descrie în adevaratul sens. Mara Cîrciu: Exista un loc în care ai vrea foarte tare sa faci fotografii? Daca da, care ar fi acela?
Cristi Biris: Norvegia, iarna. Este deosebit de frumoasa.

Mara Cîrciu: Daca ar fi sa alegi intre fotografia alb-negru si cea color, ce ai alege? De ce?
Cristi Biris: Ambele au farmecul lor, dar tind spre fotografia color. Culoare înseamna viata pentru mine, si îmi confera un sentiment de apropiere vizavi de acea fotografie.  E ca si cum m-as transpune în momentul în care am realizat acel cadru si resimt povestea din spatele acestuia. Mara Cîrciu: Conteaza aparatul cu care lucrezi? Sau conteaza omul din spatele aparatului?
Cristi Biris: Ambele conteaza. Sunt situatii în care, oricât de bun fotograf ai fi, pur si simplu nu poti realiza acea poza fara un aparat sau lentile foarte bune, cum este fotografia de animale salbatice, astrofotografia, evenimente sportive si chiar de nunta, acestea presupunând conditii foarte speciale de lucru. Un aparat bun te va ajuta în orice situatie, dar în acelasi timp, oricât de bun ar fi, daca persoana ce-l foloseste nu are viziune si nu-l considera ca pe o extensie a propriei mâini, calitatea pozelor va avea de suferit radical.                                                                      Mara Cîrciu: Cum crezi ca este vazuta fotografia în România?
Cristi Biris: Din pacate, nu prea bine. Si totul pleaca de la faptul ca fotografii sunt considerati non-entitati, iar ce facem noi, facem pentru ca nu avem inteligenta necesara pentru altceva. Majoritatea cred ca singurul lucru pe care-l facem este sa apasam pe un buton si atât, asa ceva spunându-mi-se si în fata. Suntem analizati în functie de ce aparatura avem, si nu ce ochi artistic si cât ne dedicam pentru aparent o simpla poza. Asemeni multor paradoxuri de la noi, si când vine vorba de relatia fotografi-clienti este la fel. Se doreste un serviciu cât mai calitativ, de preferat sa ai cea mai scumpa aparatura foto, si sa fi si cât mai ieftin… sau pe gratis! Sunt fotografi de nunta ce-si justifica cheltuielile, inclusiv modalitatea de amortizare a investitiei în aparatura, în fata potentialilor clienti pentru a fi angajati, numai ca în acele cheltuieli nu prea apare „viziunea fotografului”, adica ce face diferenta reala, acel lucru ce ar trebui sa asigure si profitul lui. Aceasta justificare se întâmpla pentru a-i dovedi potentialului client ca mai jos decât pretul cerut nu poate scade. Din câte stiu, nimeni nu se duce sa-si cumpere o masina, si întreaba producatorul de ce tapiteria costa cât costa, si în plus, îl roaga sa-i arate în acte cine îi sunt furnizorii sau preturile de achizitie a materialelor folosite. Sau, cineva ce nu este inspector, se duce la un restaurant si înainte de a comanda ceva, roaga chelnerul sa-i arate preturile de achizitie a alimentelor folosite si furnizorii (echivalent, ce aparat folosesti si ce brand!), precum si cât din pretul cerut pe comanda contribuie la plata angajatilor si utilitatile restaurantului (echivalent cum ti-ai calculat amortizarea aparaturii – software-ul cu care lucrezi sau faptul ca tu ca si fotograf profesionist traiesti din asa ceva, aparent nu se pune în calcul). Un numar aproape inexistent de oameni înteleg ca viziunea unui fotograf poate valora si de 15-20 ori mai mult decât întreaga aparatura folosita pentru un anumit job, job ce poate însemna si doar o singura fotografie (ex. coperta unei renumite reviste de fashion). La noi înca nu se percep fotografiile ca si cum ar trebui sa aiba o semnificatie sentimentala reala. Pentru majorarea romanilor, pozele sunt doar niste poze si atât, nu fotografii, nu au poveste în spate, nimic, si aceasta perceptie duce la superficialitate vizavi de colaborarea cu un fotograf. Aceeasi oameni ce se tocmesc de exemplu pentru costurile angajarii unui fotograf de nunta, în acelasi timp au în buzunar telefoane de $1.000 ce au aparut pe piata acum doua saptamâni, masini de $40-70.000 si lux în casa, placeri platite fara a sta o secunda pe gânduri, dar pentru serviciile cuiva ce-i poate capta o amintire de-o viata, da, în conditiile în care preturile pot depasi $1.000 destul de greu (aprox. 0.5-1% din totalul nuntilor din România), pentru ca nimeni nu te va plati mai mult. Pretul mediu este de €300-500, sa cuprinda si foto si video, bineînteles cu aparatura cât mai scumpa, sa faci cât mai multe poze, peste 1500, si sa ai experienta cât mai mare (daca ai putea fotografia ca cel mai renumit fotograf din lume la banii acestia, ar fi ideal!). Aceasta experienta nu se poate obtine niciodata la peste 1500 cadre când nu ai timp deloc sa te gândesti la ceva cu adevarat creativ. Dar, numarul de cadre este mai important decât calitatea acestora. Fotografia de fashion este aproape inexistenta, majoritatea agentiilor trimitându-si modelele afara deoarece la noi nu exista de munca, 80%+ din contractele agentiilor principale sunt pentru clienti din afara tarii. În tara, fotografii ce accepta sa lucreze pentru ei, se asteapta sa o faca pe gratis, invocând motivul ca-i ajuta cu portofoliul lor. Aceste job-uri se numesc „teste” si oriunde în lumea asta variaza între $100-200 sedinta. Pe lânga ca se asteapta sa lucrezi pe gratis, la fel ca si în cadrul nuntilor, sa ai aparatura cea mai scumpa, cât mai talentat, cât mai dedicat, si de preferat sa platesti chiar tu spaga de mii de euro pentru a ti se oferii „privilegiul” de a poza modelele lor. Când vine vorba de reviste de fashion de la noi, în afara de câtiva fotografi ce fac o poza-doua o data pe luna sau si mai rar, cine stie si prin câte pile ajutatoare, majoritatea materialelor foto vin de-afara. Daca vrei sa faci un album foto pe dimensiunile standard pentru modeling sau dimensiuni preferentiale, nu se poate la nici o firma de profil la care am sunat, în tot Bucurestiul si nu numai, doar dimensiuni tipice albumelor de nunta. La fel si modalitatea de prezentare a pozelor în aceste cataloage, este aproape inexistenta. De cealalta parte, doar o mâna de oameni ca si fotografi pot spune ca ar avea un stil al lor, în general se copiaza dupa unii sau altii. Totodata, foarte multi lucreaza pentru a face bani cu orice pret, sa le ia banii clientilor si sa mearga mai departe, si asta, deoarece clientul de la noi nu are cultura ce înseamna fotografie. A-i prostii e la ordinea zilei, bineînteles si pastrarea în întuneric pentru ca altfel nu ar mai putea continua afacerea, si-asa doar cu numele. Aceasta reprezinta o parte din cercul vicios din România, iar cei mai afectati sunt fotografii ce doresc cu adevarat sa realizeze ceva si se lupta cu perceptiile gresite ale oamenilor, perceptii si mentalitati ce la nivel de tara sunt aproape imposibil de schimbat.

Mara Cîrciu: Epoca aparatelor foto digitale a dat veleitati fotografice tuturor celor cu un aparat foto, fie digital, fie pe un telefon mobil performant… Care sunt sfaturile tale adresate amatorilor?
Cristi Biris:
Sa fie atenti la compozitie si la ce vor sa transmita sentimental acele poze, compozitia punându-si o reala amprenta. Iar daca aparatul este disponibil clasa SLR, un curs de fotografie la nivel general este foarte util în întelegerea manualului si a altor principii fotografice. Mara Cîrciu: Un cuvânt de încheiere adresat cititorilor nostri…
Cristi Biris: În primul rând a fost o adevarata placere din partea mea si multumiri pentru sansa oferita prin care am putut împartasi trairile si experientele frumoase din fascinantul univers al fotografiei. În speranta în care am stârnit interesul vostru, va invit cu drag sa-mi vizitati pagina de Facebook si sa faceti cunostinta cu lumea vazuta de mine, lumea din spatele aparatului foto. Va multumesc din suflet! http://www.facebook.com/CristiBirisPhotography

 

Impartaseste

administrator a etichetat acest articol cu: , , , , , ,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

 

Bogdanesti-Sfintirea Paraclisului