Ati sarbatorit 9 mai? Cum, nu ati marcat în nici un fel cei 66 de ani de la victoria în Marele Razboi pentru Apararea Patriei? Sau poate nu ati stiut ca Marele Razboi pentru Apararea Patriei este denumirea oficiala oferita de ideologii Uniunii Sovietice, celui de al doilea razboi mondial ?
În spatiul de dincolo de Prut, de la Chisinau la Novosibirsk si de la Nurilsk la Alma Ata, peste tot unde înca traieste spiritul lui homo sovieticus, ziua de 9 mai este deosebita. Traditia, formata înca pe timpurile în care Uniunea Sovietica mai era ceva de temut, face ca în zi de 9 mai, mic si mare, tânar sau batrân, barbat sau femeie, cu totii, sa se îndrepte spre monumentele care cinstesc memoria celor cazuti pe câmpurile de lupta. O zi a eroilor, a soldatilor necunoscuti. Perpetuare a unui antic cult al eroilor.
Anul trecut, liberalii moldoveni, parte componenta a Aliantei pentru Integrare Europeana, aflata la guvernare în Republica Moldova, au încercat sa transmita maselor urmatorul mesaj – pentru ca ostasul sovietic, pentru spatiul dintre Prut si Nistru, nu a fost unul tocmai eliberator, ar fi de dorit ca ziua de 9 mai sa nu fie sarbatorita. Mai mult, aflat în functia de presedinte interimar al Republicii Moldova, liderul Partidului Liberal, Mihai Ghimpu, refuza invitatia de participare la manifestatiile de 9 mai care aveau loc la Moscova.
Desigur, primul gând venit în minte, e de admiratie. – Nu-i asa? Politicienii moldoveni au curaj!
Nu e chiar asa. Curajul liderului liberal de a umbla prin fata ursului cu borcanul cu miere de albine i-a costat pe cetatenii moldoveni majorarea pretului la gaz metan dar si un embargou de jumatate de an pentru produsele vinicole moldave, care majoritatea lor sunt exportate în Federatia Rusa.
Iar masele moldave, pastratoare inconstiente ale spiritul homo sovieticus, nu numai ca nu au înteles coerenta mesajului liberal, dar chiar au început sa înjure pe la colturi curajul liberal.
Criza din Republica Moldova, criza identitara, politica, mentala dar si geopolitica, se transforma în acest an si în una economica. Chiar daca pe aceasta falie de confruntare se ciocnesc doua identitati – cea româna si cea sovietica, doua limbi – cea rusa si cea româna si doua mari blocuri geopolitice – cel al NATO si cel al spatiului colectiv de aparare din Comunitatea Statelor Independente, pentru a supravietui locuitorii dintre Prut si Nistru au gasit mereu acea viclenie a tocirii asperitatilor si adversitatilor de zi cu zi.
Certurile din sânul aliantei de guvernare, marile scandaluri de coruptie aparute în presa moldava in care sint implicati importanti lideri liberali, dar si imposibilitatea legislativului de a alege un presedinte al statului moldav ?ca si perpetuarea acestei crizei, au facut ca în acesta primavara simpatia maselor sa se îndrepte catre stânga politica moldava. Curentul politic exploateaza la maximum inconstientul colectiv moldovean, care este unul iremediabil nostalgic. Votul masiv al electoratului moldovean pentru stânga politica reprezentata de catre Partidul Comunistilor din Republica Moldova nu este numai unul etnic, multi vorbitori de limba româna continuând sa aleaga formatiunea politica condusa de Vladimir Voronin. O simpatie inconstienta si abia formulata.
La 9 mai 2011, comunistii moldoveni au solicitat simpatizantilor lor din municipiul Chisinau sa participe la un mars de comemorare a zilei victoriei. În piata Marii Adunari Nationale, din centrul capitalei moldave s-au adunat aproximativ 50 de mii de persoane. Împreuna cu liderii comunisti acestia s-au deplasat înspre memorialul Eternitate unde au depus flori.
Pentru un moment, la Chisinau, statutul ostasului sovietic, pentru unii eliberator, pentru altii ocupant, a fost sters.
Prin participarea lor la acest mars, locuitorii Chisinaului au oferit stingii politice moldovene atât simpatia cât si speranta lor. Este unul dintre cele mai importante semne pe care inconstientul colectiv al maselor le transmite actualei guvernare de la Chisinau, e semnul nepopularitatii reformelor, al unei crase lipse de comunicare al guvernarii cu masele si un semn cert al faptului ca saracia nu are nationalitate si ca indiferent de etnie, criza economica nu alege.
E semnul belicos al luptei pentru fotoliul de primar al Chisinaului. Care abia incepe.
draga Ionea…esti cu vaca…
Ma bucur ca a mai aparut un ziar la Bacau. Nu ma bucur ca pare a fi antiliberal si anticonservator, deci nici vorba de impartialitate.
Sa dea Dumnezeu sa nu fie din GARDA Palatului Cotroceni!
O analiza pertinenta a jurnalistului Victor Nichitus legata de simboluri mai vechi si mai noi si de criza perpetua a spatiului dintre Prut si Nistru