Scrisoare catre Mihai Eminescu



De Eugen Zainea

Sunt ani de urgie si-i ceasul tarziu,
Dezbinat, risipit ni-i astazi poporul.
Cu durere si jale, cu lacrimi iti scriu,
Din zbucium adanc de suflet pustiu,
Iti scriu ca sa-ti cer ajutorul.

E grea vietuirea in vremi de restriste,
E lumea-‘n deruta si veacul bolnav,
Vointa incerta si gandul trandav.
E timpul (de mult!) ca ceva sa se miste!

casa natala a lui Mihai Eminescu

Traim in minciuna, murdariti de noroi,
Inselati, ignorati, coplesiti de nevoi,
Tradati de nevolnici, trecatori voevozi
Ce n-au constiinta, mai degraba Irozi,

Slugi plecate cu sarg la imperii trufase,
Ce-i supun pe romani la straine cravase.
Au vandut veneticilor munti, paduri si subsolul
La Inaltele Porti platindu-si obolul.

Jalnici, tristi eunuci, ce n-au nimic sfant,
Ar vinde chiar si parintescul mormant.
La stapani, mari sau mici, fiind vesnic servanti
Romani milioane i-au facut emigranti.

Destul umilinta, destul resemnare!
Tiranii, mereu si-ar dori ascultare,
Dar asta nu-i viata si nu-i libertate,
Cu bogatii si chiar visuri furate!

E vremea sa dam iar revoltelor grai!
Neuitand cine-am fost, sa-‘naltam capul iara,
Sa fim iar Popor, sa fim iarasi Tara,
Nu supus pasalac si bicisnic alai!

Unde-s sufletul dac si taria strabuna?
Sa redescoperim demnitatea romana!
O istorie fasta, minunatele datini.
Doar ne-am nascut Basarabi, Brancoveni si Musatini!

E lumea-‘n deruta si veacul bolnav,
Dar noi le-am stiut in trecut vindecarea
Si-oricarui stapan de pripas stramb narav
I-am gasit tot mereu si la timp dezlegarea.

E drept, niciodata nu ne-a fost simplu traiul
La rascruce de drumuri si-‘n cumpeni de vremi,
Dar nu ne-am tradat radacina si graiul.
E cazul la lupta din nou sa ne chemi!

Da, e vremea sa dam iar revoltelor grai!
Astazi slugi in bogata tara saraca.
Din letargie trezeste-ne, Sfinte Mihai!
Cu dangat de clopot, cu sunet de toaca!

Suntem inca multi luptatori, si ne doare
Ca nu mai avem un Stefan cel Mare!
Nu putem accepta, ne roseste obrazul
Ca-l facem de ras pe Mihai Viteazul!

Aduna-ne iar sub acelasi standard,
Roman absolut, preabunule bard!
Adu-ne aminte de cine am fost,
Da-ne iarasi credinta, da-ne iarasi un rost!

Biserica familiei Eminescu

Suntem neam stravechi dainuind pe pamant.
N-am trait jefuind, asuprind alte neamuri.
Dar nici carne de tun si lipsiti de cuvant!
Ridica din nou ale patriei flamuri!

Trimite-ne, rogu-te, duhul tau sfant
Popor risipit din nou sa uneasca,
Sa ne dea-‘ntelepciune, tarie, avant,
Romania eterna din nou sa-‘nfloreasca,

In frunte cu crucea credintei strabune
Ce ne-a indrumat sa strabatem prin vremi,
Desteapta pe veci constiinte romane!
Vom raspunde: Prezent! Asteptam sa ne chemi.

Roman absolut, preabunule bard
Aduna-ne iar sub acelasi standard!

Eminescu, serbat si in Chisinau (5)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *