„A nu fi cuprins de rusine atunci când ai gresit e cea mai mare depravare.” – Aristotel
În luna iulie 2012 am scris eseul intitulat „Obraznicie si cinism”, specificând faptul ca în societatile ravasite de comunism, nu se putea vorbi de buna-cuviinta, copiii erau educati exact opus acestui comportament, adica în cel al lipsei bunei cuviinte, al tupeului, al obrazniciei, golaniei, cameleonismului, si ca, astazi culegem ceea ce s-a semanat, mostenitorii comunismului
www.ziaruldegarda.ro
nelasându-se învinsi de cerintele unei vieti morale. Mai aminteam cum proverbul „Obraznicul manânca praznicul”, în trei cuvinte, exprima plastic, situatia în care o persoana impertinenta obtine ceea ce doreste, desi nu merita, de multe ori prin minciuna, nepasându-i ce gândesc sau spun altii. Aminteam de asemenea ca Nicolae Iorga adaugase proverbului: „…dar plateste cu obrazul”. Care obraz? ma întrebam pe atunci, întrucât obraznicia a ajuns la cote alarmante. Astazi vedem în jurul nostru insolenta, aroganta, nerusinare, tupeu, atitudini opuse bunei cuviinte, „de la vladica pâna la opinca”, de la prim ministru la o învatatoare a unei noi generatii de copii. Sigur ca scopul fiecarui om este, sau mai bine zis trebuie sa fie, superioritatea sau perfectiunea, dar este important ce întelegem prin acea superioritate si în ce mod ajungem s-o dobândim, adica cum ne definim în final stilul de viata. S-a adoptat un stil de viata care este, am mai spus-o cândva, contrar firii românului, în primul rând a respectului, a ospitalitatii fata de cei veniti din afara, ca raspuns la respectul celui venit cu intentii bune, în vizita.
Interesele personale nu au dreptul sa primeze în fata intereselor tarii. Constantin Radulescu-Motru, în cartea sa Psihologia poporului Român scrie: „omul de caracter, la români, nu este acela care este consecvent cu sine însusi, ci acel care n-a iesit din cuvântul grupului, adica acela care a urmat totdeauna clopotul turmei. De consecventa cu sine însusi a grupului, cine se întreaba? Nu este vorba cum suna clopotul, ci daca suna; a sunat, ai fost prezent, si esti român, atunci esti om de caracter”.
Minciuna, lasitatea, opuse adevarului si curajului, sunt defecte ale omului lipsit de curaj si de sentimentul onoarei, defecte la fel de condamnabile.
Se anuntase vizita doamnei Victoria Nuland, adjunctul secretarului de stat al SUA, pentru a transmite felicitari poporului român la împlinirea a 10 ani de la intrarea în NATO, ocazie cu care se discutau mai multe probleme de interes comun, se transmitea de asemenea îngrijorarea partenerului american fata de derapajele Puterii USL în materie de justitie independenta, presa libera, stat de drept. Prim ministrul lipsea. Se pitise undeva. Toti care erau responsabili de a da lamuriri cu privire la absenta persoanei primului ministru, s-au comportat obraznic, fara pic de respect si buna cuviinta. Cum sa nu stii unde, pentru ce motiv si cât timp lipseste un prim ministru? Sau daca ai stiut si ai dat acest raspuns înseamna ca ai mintit, ai dezinformat! Daca tara ar fi într-o situatie în care ar trebui sa se ia o decizie urgenta, nu ai stii unde sa cauti persoana? Chiar daca i s-a predat responsabilitatea altei persoane, nu poate fi tinut secret locul unde se afla superiorul. Disparitia premierului în momentul când o personalitate ca doamna Victoria Nuland, adjunctul secretarului de stat al SUA, repet, si-a anuntat vizita, fara a anunta unde si de ce pleaca si a justifica la timp absenta, adica motivul pentru care nu se întâlneste cu delegatul SUA, dovedeste iresponsabilitate si dispret fata de români, de cei care l-au ales în aceasta functie. S-ar fi deplasat doamna Victoria Nuland din SUA pâna în România daca nu era o zi speciala, daca nu s-ar fi cunoscut atacurile asupra justitiei lansate de primul ministru? Delicata si diplomata, la întrebarea reporterilor cum considera lipsa primului ministrului de la întrevedere, faptul ca a avut „alte obligatii” de onorat în timpul vizitei sale la Bucuresti, doamna Victoria Nuland a raspuns: „O coincidenta!”
„Nu-i nimic. Victor Ponta o sa apara din nou. O sa faca glumite „malitioase cu gazetarii si o sa ne anunte profetic, ca Traian Basescu nu mai are decât trei sute si ceva de zile pâna pleaca de la Cotroceni. Adica timpul va rezolva de la sine ceea ce el, Ponta, nu poate rezolva”, scrie domnul Andrei Plesu, în stilul dumnealui inconfundabil si onorabil, în articolul de astazi -13 ianuarie 2014 – din ziarul Adevarul.
Da, a si venit, a si vorbit la Antena 3, nu s-a rusinat câtusi de putin, nu si-a cerut scuze pentru lipsa. Bine spunea scriitorul rus Feodor Dostoievski: „Exista o limita a rusinii pe care omul o resimte în fata nimicniciei si neputintei sale, dar o data depasita aceasta limita, el gaseste o placere imensa în chiar sentimentul rusinii”.
A fost în Italia? Se pare ca de data aceasta nu a glumit, era prea obosit si s-a burzuluit, anuntând „o noua deschidere” a politicii externe românesti catre Turcia, China „si chiar catre Rusia”. Vavila Popovici – Carolina de Nord, SUA.
