Interviu cu Doru Levi Ilioi, candidat pentru Senat, Colegiul Uninominal 2, Diaspora
– Care considerati ca trebuie sa fie implicarea Diasporei românesti în promovarea unei imagini pozitive a României la nivel international? Cum ar fi posibil ca Diaspora sa faca lobby pentru a ajuta ca România sa nu mai fie perceputa ca o tara aflata la periferia civilizatiei?
– Când vorbim de Diaspora Româna, vorbim de fiecare individ în parte care a decis sa traiasca în afara teritoriului tarii. Fiecare român de succes din afara tarii este un succes pentru toti românii si pentru România. În momentul în care, ca român implicat în viata sociala a tarii de adoptie, dai dovada de onestitate si integritate, faci automat o imagine buna tarii de origine. Românii din SUA sunt în general oameni muncitori, care au venit aici îndeobste cu familiile, au trecut printr-o ambasada si s-au apucat de munca în mod cinstit. Nu exista o alta tara în lume în care ca român, sa fii vazut atât de bine ca în SUA. Ceea ce lipseste românilor de aici este doar sa se constituie în organizatii, societati sau asociatii românesti, pentru a actiona împreuna la initierea unor proiecte pentru imaginea României. Consider ca în timp, fiecare comunitate de români sau în fiecare stat sau metropola în care sunt mai mult de 20.000 de români ar trebui sa beneficieze de o biblioteca menita sa ajute nu doar la pastrarea limbii si culturii românesti, dar care sa ofere informatii cu privire la cultura si civilizatia tarii noastre. Vorbesc de carti si reviste în limba româna.
– Cum credeti ca trebuie sa fie organizata Diaspora româneasca pentru a putea cuprinde românii aflati în afara granitelor tarii? Ce criterii ati avea în vedere si ce structuri de organizare considerati ca ar fi necesar a fi definite atât pe linie culturala, cât si administrativa?
– În primul rând consider ca românii din afara granitelor României ar trebui sa sustina mai mult presa scrisa din diaspora. Ziarele românesti din SUA au un aport substantial în mentinerea legaturii între membrii comunitatilor românesti. De exemplu, daca anumite subiecte despre diverse comunitati din SUA par banale pentru jurnalistii din România, membrii diasporei românesti vor sa stie unii despre altii, vor sa afle despre conationali de-ai nostri care traiesc în alte state, tari ale lumii. Apoi, tot prin intermediul presei, românii din diaspora afla despre modul în care sunt organizati românii în alte state. Spre exemplu, la Chicago exista mai multe organizatii românesti care functioneaza bine si care ar putea constitui un reper pentru alte comunitati. În curând voi avea o întrevedere cu reprezentanti ai unor institutii românesti din statul Illinois.
– Din acest punct de vedere, considerati ca punerea la punct a unui sistem de evidenta a Diasporei ar fi necesar? Fiindca traim în era informaticii, existenta unui astfel de sistem accesibil la nivel global credeti ca ar fi posibil sa fie definit sub egida unei structuri de organizare cu puncte de prezenta aflate în diferitele zone cu existenta româneasca semnificativa?
– În general, românii sunt cam rezervati când este vorba de a oferi informatii despre ei, având în vedere sistemul din care au venit, dar trebuie sa întelegem ca o evidenta de date este necesara pentru diaspora româna, pentru ca fiecare român sa poata fi la curent cu viata din România. Pe lânga consulatele din zona si pe lânga ambasada româna din Washington D.C. cred ca este necesar ca reprezentantul colegiului (deputat sau senator) sa aiba informatii despre cât mai multi români din diaspora, pentru a le cunoaste opiniile, doleantele si nevoile.
– Care credeti ca ar trebui sa fie rolul Ministerului Afacerilor Externe în a folosi reteaua de ambasade si consulate dispuse pe tot mapamondul, pentru a sustine dezvoltarea realizarii unei organizatii care sa cuprinda în evidentele sale pe românii din Diaspora si care sa permita derularea de proiecte menite sa promoveze unitatea culturala si comunitara a românilor de pretutindeni?
– Cred ca MAE si consulatele ar trebui sa fie mult mai angajate în colaborarea cu românii din diaspora. As propune ca MAE sa faca peridoc un sondaj printre românii din SUA, pentru a afla care este parerea acestora despre serviciile consulare, de care servicii sunt multumiti, care ar necesita îmbunatatiri si ce carente au aceste institutii sau care sunt nevoile românilor de aici, la care consulatele nu fac fata sau nu presteaza serviciile în timp util.
– Care ar fi rolul Institutului Cultural Român în promovarea unitatii culturale a românilor din toate colturile lumii? Cum ar trebui sa se faca selectia celor care lucreaza în aceasta institutie si cine ar trebui sa îi aleaga pe cei care îl conduc? Credeti ca Institutul Cultural Român ar putea fi util în integrarea culturala si sociala a românilor plecati în strainatate? Ce actiuni specifice ar trebui sa întreprinda si ce anume ar trebui sa evite?
– Institutul Cultural Român are filiale în aproximativ 20 de orase mari din afara României. Menirea acestei institutii este de a promova cultura româneasca în afara granitelor tarii prin promovarea artei si literaturii românesti de calitate (filme, muzica, teatru, pictura, sculptura, literatura). Sigur ca ICR ar trebuie sa aiba în vedere nu numai promovarea artei si literaturii din tara, aducând diferiti scriitori, artisti si formatii care sa ne faca cu adevarat cinste, ci sa aiba evidenta artistilor, scriitorilor, oamenilor de stiinta, filosofilor si teologilor români din toate tarile care s-au evidentiat prin lucrari, sa tina legatura cu ei, sa le organizeze expozitii de arta (pictura, sculptura), vizionari de filme si spectacole de teatru (daca este cazul), sa organizeze seri de lectura pentru scriitori si poeti, în care acestia sa-si poata face cunoscute scrierile. Eventual, sa-i aduca în România, pentru a fi prezentati direct românilor din tara. Cu alte cuvinte, o promovare în ambele sensuri. În conducerea ICR ar trebui sa fie oameni din diferite tari, cu preponderenta din SUA, fiindca sediul este la New York. În acest mod va fi promovata cultura actuala a românilor din diferite tari. ICR ar trebui sa aiba si o revista proprie în care sa publice articole de valoare si sa fie un mijloc de înstiintare a diferitele activitati programate. Ea poate fi o revista on-line. ICR trebuie sa aiba ca prim scop promovarea valorilor românilor de pretutindeni; cultura româneasca sa penetreze cultura altor tari. Dar, penetrarea literaturii de exemplu, nu se va putea face fara traducerea lucrarilor românesti. Si pentru scriitorii români din SUA trebuie gasiti traducatori care sa fie platiti de catre ICR. Sa se traduca mult este foarte important, doar astfel va fi cunoscuta literatura noastra. Scriitorul, omul politic Ion Heliade Radulescu spunea la vremea sa (secolul 19): „Scrieti baieti, orice, numai scrieti!”. Astazi îndemnul pentru noi ar fi: „Traduceti!” Sa se termine cu propunerile celor de la Bucuresti, care si-au promovat „oamenii lor”. Cred ca trebuie lucrat la un proiect în acest sens, la care sa participe forte culturale, adica intelectuali de marca si care au si lucrari. ICR ar trebui sa tina legatura cu Bibliotecile si librariile mari din SUA, pentru a fi achizitionate de catre biblioteci, cartile autorilor români din Statele Unite si a fi primite spre vânzare cartile în librarii. Dar cel mai util lucru ar fi deschiderea unei librarii de carte româneasca la New York, unde sa fie primite spre vânzare, cartile scriitorilor români din toate tarile.
– Daca considerati ca ar fi necesara realizarea unei structuri organizatorice a Diasporei, mai precis cum ati vedea definite elementele sale structurale la nivel local, regional si global? Credeti ca un model de corporatie ar fi util de urmat cu filiale regionale, nationale si locale, precum si cu un centru de coordonare? Unde ar trebui sa fie plasat un astfel de sediu central si cum s-ar finanta o astfel de organizatie? Ce nume ar putea sa aiba si cum s-ar putea obtine statutul de membru?
– Este greu sa vorbim despre o „corporatie” sau despre o structura organizatorica centralizata a diasporei, pentru ca odata plecat din România si ajuns cetatean al altei tari, te implici în viata comunitatii românesti din diaspora doar daca doresti. Nici o organizatie româneasca nu are nici o jurisdictie asupra ta, afara de faptul daca te înrolezi de buna voie într-o astfel de organizatie. Actualmente exista multe asociatii, organizatii, aliante etc. ale românilor din America de Nord. Nu putem însa sa punem pe vreuna deasupra celorlalte, chiar daca ar fi condusa din România (ceea ce nu cred ca ar fi indicat). Orice român din strainatate poate sa deschida o asociatie pe care sa o numeasca „Asociatia românilor de pe tot globul” si el sa se autonumeasca presedinte. El însa nu devine automat „presedintele românilor de pe întreg mapamondul”. Din punct de vedere al semnificatiei, putem spune ca orice român de pe glob poate sa se înscrie în asociatia respectiva, iar fondatorul acelei asociatii este presedintele celor care sunt înscrisi în acea asociatie. Astfel de organizatii trebuie însa încurajate, mai ales la nivel local. E greu sa tii legatura cu românii din întreaga lume, e mult mai usor sa întemeiezi organizatii solide ale românilor dintr-un anumit stat sau oras.
– Ce modalitati întrevedeti pentru promovarea valorilor culturale românesti la nivel international? Ce credeti despre promovare prin media electronica a valorilor românesti? Considerati ca revistele si atelierele de creatie literar-artistica din media electronica ar putea juca un rol si ar putea fi cumva coordonate si încurajate în promovarea unei imagini pozitive a României în lume, precum si în mentinerea constiintei de apartenenta la spatiul românesc?
– În mod categoric presa electronica joaca un rol determinant în promovarea culturii românesti la nivel international. As propune însa ca materialele jurnalistice care prezinta cultura româneasca sa fie publicate si în limbile de circulatie internationala: engleza, franceza, germana si spaniola. Cred ca sunteti de acord ca limba româna are o circulatie mai restrânsa si publicând articole doar în limba româna, în acest mod nu promovam cultura româneasca la nivel international. E laudabil faptul ca unele ziare românesti din SUA si Canada publica articole si în limbile engleza si franceza.
– Ce resurse de finantare întrevedeti pentru sustinerea unei organizatii mondiale a diasporei românesti, precum si pentru proiectele culturale si sociale pe care ar trebui sa le initieze sau chiar sa le sustina? Cum ar fi necesar sa se implice statul român în sustinerea unui astfel de organism? Ar fi bine sau nu sa se afle sub controlul institutiilor publice din România sau un statut neguvernamental ar fi mai potrivit?
– În general, cel care te plateste, acela te si controleaza. Cu totii cred ca suntem „sick and tired” de coruptia care exista în momentul de fata în România. De aceea, un statut neguvernamental ar fi mai potrivit. Pe de alta parte, când spunem „organizatie mondiala” suna pompos, este greu sa te ridici la înaltimea titulaturii. Îmi propun sa creez punti de legatura între comunitatile românesti: daca un sistem functioneaza bine într-un oras, ideea sa fie împartasita membrilor altor comunitati din alte state, care o pot prelua într-un mod chiar îmbunatatit.
– Cum s-ar putea armoniza actiunile din diaspora româneasca cu cele desfasurate de catre diferitele institutii culturale din România? Cum ar putea fi promovate în strainatate produsele culturale de valoare realizate în România si reciproc, cum ar putea fi promovate pe piata româneasca produsele culturale din Diaspora?
– Colaborarea dintre mass-media româna din tara si cea din strainatate este indispensabila pentru promovarea valorilor românesti de ambele parti. Într-o oarecare masura, cred ca aceasta colaborare deja exista. Îmi propun sa ma implic direct în organizarea unor evenimente culturale atât în România, cât si în SUA. De exemplu, lansarea unei carti. Exista la ora actuala scriitori români în SUA care sunt mai putin cunoscuti în România, dar si invers. Îmi propun sa fiu o punte de legatura între românii de valoare de pretutindeni.
– Considerati ca ar fi utila introducerea votului prin corespondenta sau prin Internet? În momentul de fata se pot realiza tranzactii bancare sigure prin Internet, astfel ca o initiativa de votare online credeti ca ar fi utila?
– Da, gasesc ca fi unul util votul prin corespondenta, dar cel prin internet ar fi cea mai mare revolutie în istoria votului. Din moment ce se asigura fiecarui român numarul de CNP, aceasta persoana va trebui sa aiba posibilitatea sa-si faca privat si un PIN (cod secret); ar fi cel mai sigur vot exprimat vreodata. Nu cred ca pot exista fraude. Daca avem capacitatea de a anticipa viitorul, ne putem da seama cu usurinta ca oricum se va ajunge acolo. Totul este o chestiune de timp. Cu cât se implementeaza mai repede, cu atât mai bine. Implementarea votului pe Internet ar economisi miliarde de dolari.
– Cum s-ar putea implica o organizatie mondiala a românilor de pretutindeni, la modul concret, pentru protejarea drepturilor în diferitele tari de „adoptie”? Cum s-ar putea realiza o unitate sociala si politica a românilor pentru a nu fi dezavantajati în tarile în care ei locuiesc? Ce s-ar putea face în mod concret pentru stimularea spiritului comunitar între români?
– Este foarte importanta unitatea românilor din tarile în care ei se afla. Trecutul negru pe care l-a cunoscut prima generatie de emigranti i-a cam facut sa fuga unii de altii si sa se desparta, într-un fel. A doua generatie, noi care nu am cunoscut acele timpuri, nu avem de ce sa fugim unii de altii, noi vedem sau ar trebui sa vedem, în fiecare un ajutor si un prieten. Prin unitatea noastra vom împiedica discriminarea anumitor tari fata de români, pe care-i considera a le fi inferiori. Prin unitate ne putem ridica pe o treapta mai înalta, ne vom putea implica în politica altor tari, vom putea vota schimbari majore, în special acele legi care privesc emigrantii.
Românii din SUA, Canada, Australia si Noua Zeelanda sunt în general oameni muncitori, care au venit aici îndeobste cu familiile, au trecut printr-o ambasada si s-au apucat de munca în mod cinstit. Nu exista o alta tara în lume în care ca român, sa fii vazut atât de bine ca în aceste tari. Ceea ce lipseste românilor de aici este doar sa se constituie în organizatii, societati sau asociatii românesti, pentru a actiona împreuna la initierea unor proiecte pentru imaginea României.
– Ce ne puteti spune despre romanii din Tel Aviv?
– Israelul este o tara multiculturala, o tara plina de viata, o tara a aromelor dar si a paradoxurilor. Ca unul care am radacini evreiesti i-am apreciat intotdeauna pe cei care au decis sa traiasca in Tara Sfanta in pofida pericolelor la care sunt expusi datorita dusmanilor pe care ii are aceasta natiune. Din Romania in cursul vremii au ajuns in Israel cam 400.000 de evrei-romani.
Ca un republican convins am pledat intotdeauna pentru cauza Israelului in discutiile pe care le-am avut cu diversi politicieni americani.
– Cum credeti ca s-ar putea integra contributiile la asigurarile sociale si de pensie realizate în România si în strainatate, astfel încât sa se evite dubla retinere de fonduri? Ce masuri legislative ar trebui sa fie initiate în Parlamentul României si ce demersuri ar fi necesar sa fie realizate la nivelul Comisiei Europene, Parlamentului European sau al guvernelor în care se afla comunitati de români?
– Eu cred ca cel mai usor ar fi ca pensionarilor care locuiesc în tarile straine si primesc pensiile din România sa nu li se mai retina contributia pentru asigurarile de sanatate în România. Un pensionar român are dreptul la medicamente compensate sau gratuite care se platesc din acel fond, ori de îndata ce el nu mai locuieste în tara, el nu mai beneficiaza de acele drepturi si i se retine ilegal acea contributie la asigurarile de sanatate. Va trebui vazut si cum se poate face aceasta asigurare a tuturor pensionarilor aici, în tara, statul în care au emigrat.
– Ce initiative legislative ar trebui sa fie initiate în interesul românilor din Diaspora si cum credeti ca ar putea fi sustinute pentru a deveni acte normative care sa ofere raspunsuri concrete la problemele semnalate de catre comunitatea româneasca din strainatate?
– În primul rând, ma fascineaza revolutia votului electronic, unde ar disparea frauda.
Românii care se întorc acasa din Diaspora si vor sa deschida o afacere angajând cel putin unul sau doi români legal din tara, sa fie scutiti câtiva ani de taxe. Românii care se întorc în România sa aiba dreptul sa duca o masina din strainatate fara sa plateasca taxa auto (pe primul vehicul), dar sa ramâna pe numele lor. Românii care se întorc în tara definitiv, nu temporar, sa aiba o prima de stat pentru localizare si începutul restabilirii. Orarul consulatelor sa fie mai flexibil; sa fie suplimentate orele de lucru cu publicul; sa se deschida noi consulate permanente în orasele cu peste 30.000 de români.
– În final, cum considerati ca veti putea contribui personal si oficial la dezvoltarea unui climat de unitate si buna întelegere dintre românii din Colegiul 2?
– Întrucât am lucrat încontinuu cu publicul român, cunosc bine moravurile lor, îmi place sa ma implic personal si chiar de multe ori sa ma cobor la nivelul celui mai simplu om pentru a-l asculta si întelege. Voi pune suflet în tot ceea ce voi face si voi lucra cu toata capacitatea la unitatea poporului român.
