Prescott, o scena mirifica pe harta Arizonei

scris de Gabriela Cristea-Duican-Glendale, Arizona

Scriu si savurez o ciocolata fierbinte. Este o dimineata ca oricare alta iar eu zâmbesc linistita zilei care începe. Prin fata ochilor mi se perinda amintiri si dintre ele o voi alege una despre un loc drag mie, un fel de indigo al sufletului meu.

Cu doua saptamâni în urma, ma aflam în Prescott; era a treia oara când îl vizitam dar de data aceasta natura vizitei era…de suflet, în primul rând si în al doilea rând, urma sa descopar acolo un crâmpei de-acasa, o gura din aerul copilariei. Indiferent daca esti în trecere prin Arizona sau te-ai nascut aici, Prescott va ramâne mereu un caleidoscop al naturii, un orasel care are de oferit multe atât ochiului fizic, cât si celui ,,sufletesc”. Nu trebuie sa fii artist ca sa te cufunzi în frumusetea lui, nu trebuie sa fii nascut poet (noi românii suntem, oricum) ca sa descoperi  extraordinarele culori-pastel ale acestui spatiu.

Prescott  este un orasel  în Yavapai County, AZ, USA, apartinând de North Central Arizona. Situat la sud de Granitte Dells, la doar o ora si jumatate de condus de Phoenix, la o altitudine de 5400 picioare, Prescott, acest  tinut  cu atmosfera rurala îti ofera aer proaspat,  imagini extraordinar de frumoase, lacuri, paduri întinse, istorie, case în stil victorian, cai si calesti, turism de calitate dar si real estate. Aceste caracteristici “minore” fac din  Prescott  un loc unic, asemenea unei picturi rurale ce a prins viata. Oraselul poarta acest nume din mai 1864, în onoarea istoricului William H.Prescott, scriitor renumit pentru lucrarile sale, datând din perioada razboiului civil. În 186 în muntii Bradshaw, lânga Prescott au fost decoperite mine de aur, ceea ce a facut ca zona sa se bucure de atentie nationala iar Prescott-ul sa se dezvolte  rapid, devenind un fel de localitate de granita. Numeroase familii din Midwest si chiar din Anglia s-au mutat aici si au construit renumitele locuinte din lemn.

În Prescott chiar si fermele de vaci sunt importante, de aceea renumele orasului se trage de la celebrii cowboys care au ramas în istoria locului. Pe 24 februarie 1863 Prescott a devenit prima capitala teritoriala a Arizonei, statut preluat în noiembrie 1867 de orasul Tucson, pentru ca din 1877, Prescott sa redevina capitala pâna în februarie 1889. Desi nu mai este capitala, Phoenix-ul câstigând întâietatea, orasul Prescott se dezvolta vertiginos si începând din 1912, pentru 50 de ani consecutiv Morris, unul dintre unchii senatorului Barry Goldwater va fi ales de zece ori primar aici.

Prescott ramâne cunoscut si ca ,,orasul  fiecaruia” pentru ca la fiecare pas te întâlnesti cu istoria, motiv pentru care si figureaza în Registrul National al Locurilor Istorice.  Colectiile locale istorice se pastreaza la Muzeul Sharlot Hall si la Muzeul Smoki si Phippen, cel dintâi gazduind în fiecare luna august, festivalul anual al  poetilor cowboy. Daca nu ai vizitat acest muzeu înseamna ca nu ai vazut centrul orasului. De la Courthouse Square, construit în 1930, unde au loc festivalurile Bluegrass dar si alte concerte si  evenimente  culturale, doar o straduta mai spre vest poti admira cei mai frumosi trandafiri din urbe. Nu trebuie trecute cu vederea nici casele în stil victorian, dintre care 525 figureaza în acelasi Registru National al Locurilor Istorice. Pentru ca incendiile au distrus o buna parte din oras, cladirile din centru au fost reconstruite din caramizi. Aerul de orasel mic dar linistit face din Prescott  un loc în care sa îti doresti sa locuiesti sau pe care macar sa îl vizitezi.

Trebuie neaparat sa te plimbi pe Whiskey Row- zona istorica  a Prescott-ului, plina de cladiri istorice, de restaurante, de boutique-uri sofisticate, galerii de arta, librarii, magazine de antichitati. Spuneam ca vizita mea la Prescott a fost una mai de suflet si vreau sa adaug aici faptul ca o persoana draga mie avusese aici cândva, un magazin de înghetata, chiar în Whiskey Row. La ,,Whiskey Row Ice Cream Parlor” se ofereau gratis baloane multicolore si de aceea lumea venea cu mic cu mare sa cumpere înghetata. Conform unei legende, în anul 1900, când un incendiu a distrus cladirile din Wiskey Row, patronii barurilor din zona si-au strâns marfa si au ramas sa priveasca neputinciosi de peste drum, cum  flacarile necrutatoare le mistuiau agoniseala.

Prescott  este si gazda renumitului World’s Oldest Rodeo, la care au loc întreceri de cai dar si al ,,monster truck”  events! De asemenea aici se desfasoara Cinco de Mayo, Earth Day, Navajo Rug Action, Shakespeare Festival, Zilele frontierei si tot felul de parade si manifestari sportive.

Despre Prescott se spune ca are ,,o clima pefecta”. Deoarece  este localizat la doar o mila deasupra nivelului marii, aici îsi dau întâlnire toate cele patru anotimpuri. Vara si iarna temperaturile oscileaza între 70 si respectiv 50 grade F iar umiditatea ramâne constanta, la 45%.  Altitudinea la care este situat si aerul proaspat de munte fac ca verile sa fie foarte placute, cu temperature ale caror valori nu depasesc decât rar 85 de grade F iar iernile sunt scurte si blânde. Oh, visez la un apus de soare peste muntii din Prescott! Parca mi-as înmuia mâinile în vapaia acelui asfintit si n-as lasa ca sa se stinga infinitul…

În Prescott exista câteva colegii si universitati renumite, printre care se remarca Embry Riddle Aeronautical si Yavapai College sau Prescott College.

Orasul abunda în restaurante ce ofera o gama larga  de servicii, de la bucataria  rafinata, pâna la meniuri cu specific local si chiar etnice. Daca vrei sa îti  iei ,,doza zilnica de cofeina” în Prescott încearca Prescott Coffe Roasters, Cappers Coffee sau Raven, unde business people, ciclisti, studenti  si  turisti îti zâmbesc întotdeauna prietenos. Pe lânga  ,,daily caffeine “ aici ai parte si de o portie zdravana de adrenalina si de acea ,”diversitate pozitiva” datorata unui du-te-vino continuu. Acum stiu sigur ce vreau: o cafea în Prescott si un apus de soare cu aroma de brad !

Alte activitati recreative care va sunt la îndemâna în Prescott sunt drumetiile montane, pescuitul, înotul, ciclismul pe carari de munte, cataratul pe stânci, explorarea canionului, fotografie, arte, muzica, fitness, yoga studios. În prezent, Asociatia Râurilor din Prescott lucreaza la un proiect de restaurare a Lacului Watson, un punct important pe harta turistica a orasului.

Votat de National Geographic Adventure  ca una dintre cele mai bune zone de locuit pentru pensionari sau de investitii în real estate, la Prescott chiar unele celebritati – ca Cher sau Barbara Streissand – detin  proprietati. Gustul oraselului mic de la munte si împrejurimile sale, florile salbatice si natura, padurile, oamenii si elementele artistice îti dau senzatia ca ai lumea la picioare atunci cand îti bei cafeaua  în asfintitul prescotonnian, cu miros de rasina…

O capodopera naturala cum numai Dumnezeu ar fi putut creea – Prescott, Prescott Valley si Chino Valley – formeaza Try-City, având în 2007 o  populatie de aproximativ 122.000 de persoane. În Prescott sunt în prezent 43.280 locuitori, în Prescott Valley aproximativ  38.962 iar în Chino Valley 13.069.  Caucazieni, negri, afro-americani, indieni, latino si alte rase duc o viata linistita în acest loc de vis.

Deoarece marea majoritate a rezidentilor din Prescott Try–City sunt pensionari, aici exista numeroase  “retirement homes” si programe dedicate acestui segment  de vârsta. Prescott are câte ceva pentru fiecare, peisaje  incredibil de frumoase si o clima temperata. Aici se afla cel mai mare spital din Arizona Centrala – Yavapay Regional Medical Center. Prescott Valley, numita si Valea Luminilor, cu o comunitate diversa atrage turistii pasionati de frumuseti naturale.  Chino Valley, al treilea orasel din zona Try-City se gaseste la 15 mile de Prescott si are o clima calda. Fie ca te ocupi de gradinarit sau intentionezi sa îti deschizi o mica ferma ori un ,,ranch” mai extins sau sa-ti întemeiezi o familie, Chino Valley poate fi locul tau.

De ce indigo? Sunt sigura ca v-a fost dor vreodata de ceva sau cineva anume! Îmi era dor sa ma duc acasa pe jos, în gând, cu mintea, cu sufletul dar sa fiu acasa macar o secunda; si am ajuns în Prescott în acea zi superba…Dorinta de liniste, cu sentimentul trecerii iremediabile a timpului  pe mâna stânga, cu gândurile furate de peisajul “mioritic”  al Prescott-ului si cu mintea  departe am redevenit copil…

Acolo, în parcul aflat în centrul Prescott-ului  m-am  simtit  buna, cuminte si nevinovata, neîntinata de Hiroshima acestei lumi; eram copilul nazdravan de opt ani pe care tata – care era si este înca un barbat cu prestanta, cu ochii lui albastri, altruist si manierat, l-a dus la Brasov: luasem premiul I si el a hotarât ca meritam o rasplata; am mers la o familie prietena; nazdravana fiind, de sus, de pe munte m-am avântat în jos, spre poalele lui si m-am trezit pe burta si în plus, cu nasul julit si sângerând…

Si uite-ma aici, un copil ceva mai mare, reîntorcându-secu gândul în Brasovul copilariei, zburând spre alte înaltimi de data aceasta, spre înaltimea lirica a linistii interioare amestecate cu fericirea rurala, în calendarul necrutator al spatiului si al timpului. Intuiesc si traiesc simtind imensitatea acestui loc prin toti porii, cu inima si mintea vibrându-mi la unison. Frumusetea Prescott-ului si a împrejurimilor lui, a acestui spatiu infinit ma transpune într-un univers real de copil care deseneaza o lume mai buna, mai fara de pacate, mai atenta la durerea semenilor. Si uite asa, sub ploaia imaginilor pastrate cu sfintenie în memorie, prelingându-se suav si  blând spre suflet, îmi dau seama ca nicio intemperie, nici o criza economica sau sociala, nicio era politica nu ne poate  vaduvi de ceea ce avem mai de pret: AMINTIRILE!

Nu, nu  confund România cu nimic în lume, e doar asa, o transhumanta a dorului de casa pe care numai brazii singuratici din Prescott  stiu sa mi-l  tânguie, rostogolindu-mi  visator chemarile spre alte chemari…îmbinând totul într-o coloana  a dorului infinit, precum o efigie a iubirii dainuind peste vremi cu chemari de pâine calda si mere coapte pe teracota bunicii, dinspre copilul cu nasul julit înspre adultul care astazi se vrea mai aproape de Dumnezeu si care si-a ales deasupra capului doar… un crâmpei de cer.

Indigo – trebuie sa ma am si aici, trebuie sa fiu si acolo!…