Portavion vs. racheta balistica anti-nava ?



http://vignette2.wikia.nocookie.net/

http://vignette2.wikia.nocookie.net/

Scris de Valentin Vasilescu, analist militar, fost comandant adjunct al Aeroportului Otopeni.(In limba franceza pentru Reseau International)

SUA au construit si detin un numar impresionant de avioane multirol moderne în cadrul US Air Force : 190 F-15C/D,  219 F-15 E, 982 F-16 C/D, 186 F-22A. Alte tipuri de avioane deosebit de performante au fost adaptate pentru a opera de pe puntea unor nave care constituie forta expeditionara a SUA. Marina militara americana opereaza 29 escadrile dotate cu F/A-18C Hornet si F/A-18E/F Super Hornet, fiecare dispunînd de 10-12 avioane. Alte 15 patrule ( a cîte 4 avioane ) EA-18G executa misiuni de razboi electronic de pe portavioane. Pe navele amfibii de asalt ( portelicoptere ) opereaza 8 escadrile de avioane cu decolare si aterizare vericala AV-8B Harrier II, apartinînd Infanteiei Marine a SUA.

https://hushkit.files.wordpress.com

https://hushkit.files.wordpress.com

În curînd  AV-8B Harrier II va fi înlocuit cu F-35B, iar F/A-18C Hornet si F/A-18E/F Super Hornet cu F-35 C. Reamintesc ca F-35 este un avion din generatia a V-a, adica invizibil pe radar si daca portavionul este usor de localizat, în schimb, avioanele sale F-35 nu pot fi detectate.

Un portvion cu propulsie nucleara, de ultima generatie, precum USS Gerald R. Ford costa peste 12,8 miliarde USD si ia la bord 75 de aeronave. Marina militara americana este înzestrata cu 10 portavioane ( alte doua fiind în conservare), India si Italia dispun de cîte doua portavioane, Spania, Franta, Rusia, Brazilia si Thailanda avînd cîte un portavion.

În ultimele confruntari armate, aceasta forta aeriana de la bordul portavioanelor, fa fost elementul cheie în obsinerea victoriei, EA s-a dovedit capabila sa neutralizeze apararea AA inamica, sa distruga mare parte din aviatia acestuia la sol, sa dezorganizeze conducerea strategic/operativa si sa loveasca cu precizie blindatele, lansatoarele de rachete sol-sol si artileria grea. De aceea, reprezinta o tinta strategica pentru statele care se simt amenintate de o invazie.

Numai ca spre deosebire de obiectivele fixe, un portavion este în miscare facînd schimbari de directie, ceea ce face ca lovirea sa de la mare distanta sa fie foarte dificila. În plus, în jurul portavionului se constituie o grupare navala de protectie constituita din distrugatoare ( si crucisetoare ), fregate, submarine si nave de transport si alimentare.

http://blog-imgs-47.fc2.com/

http://blog-imgs-47.fc2.com/

Competitia dintre portavion si racheta balistica anti-nava nu a aparut azi. Caietul de sarcini la nivelul anilor 70, avea drept principale cerinte pentru racheta :  o distanta de zbor aflata dincolo de raza tactica a avioanelor de pe portavion ( peste 900 km ) si o viteza la reintrarea în atmosfera care sa împiedice lovirea ei de apararea AA de pe navele de sprijin ale portavionului.

Sovieticii au fost primii care si-au propus neutralizarea portavioanelor, în perioada în care nu existau rachete anti-balistice prea eficiente. Racheta balistica anti-nava sovietica R-27K, a fost testata prin lansari de la adîncimea de 42 – 48 m de pe un submarin diesel-electric din clasa Golf, la 9 decembrie 1972. Racheta cîntarea 14 t, asigurîndu-i o raza de actiune 2.400 km. Si clasa de submarine cu propulsie nucleara Yankee a fost dotata cu cîte 16 rachete R-27K. În total, 34 de submarine sovietice au fost înarmate cu R-27K.

Problema era ca sistemele de ghidaj erau cele ale epocii, iar abaterea probabila a focosului, la reintrarea în atmosfera era de 300-1.300 m si doar un dispozitiv nuclear putea scufunda portavionul. Din anul 1987, Tratatul de interzicere a rachetelor cu raza medie si intermediara de actiune, semnat de SUA si URSS, a intrat în vigoare. Iar rachetele R-27K au fost date la fier vechi.

China este în plina expansiune economica, motiv pentru care a initiat o noua doctrina militara a flotei sale, menita sa-i asigure libertatea de miscare în oceanele Pacific si Indian. Numai ca SUA cauta solutii pentru îngradirea ei si nu o poate face decît prin instrumente militare. Prin instalarea de baterii anti-nava pe insulele din apropierea Chinei sau prin forta portavioanelor sale. Japonia si Coreea de sud detin portelicoptere si intentioneaza ca în viitorul apropiat sa opereze avioane cu decolare si aterizare verticala F-35B. De aceea China a preluat conceptul de racheta balistica anti-nava, încercînd sa-l perfectioneze.

http://reseauinternational.net/chine-se-prepare-briser-blocus/

Racheta balistica anti-nava chineza DF-21D, echipata cu încarcatura clasica, este cea mai recenta arma din clasa sa si are o raza de actiune de 1.450 km. Sistemul inertial de ghidare dirijeaza racheta dupa lansare, încît sa cada într-un perimetru cu raza de 7 km, fata de ultima pozitie a portavionului, marcata de GPS. Pentru reducerea abaterii probabile la cîteva zeci de metri, aceasta primeste pe traiectorie, în mod regulat informatii despre schimbarea coordonatelor portavionului. De la radare BTH, de la drone de mare altitudine de tip stealth ( invizibile pe radar ) si de la sateliti. Drona ”stealth” chinezeasca Divine Eagle este de tip HALE ( High Altitude, Long Endurance ) si dispune de echipamente performante AMTI ( Airborne Moving Target Indicator ) si SAR (Synthetic Aperture Radar) capabile sa depisteze portavionul de la mare distanta, fara sa fie detectata.

http://img.xinjunshi.com/

http://img.xinjunshi.com/

Totodata, pe timpul fazei finale a zborului în atmosfera, intra în functiune senzorii autonomi de reperare a tintei de catre focosul rachetei balistice, rezultînd o abatere probabila a acesteia în jurul a 10-20 m. Corectiile fiind realizate de motoare racheta, atunci viteza scade de la 12 la 5 Mach. Obtinîndu-se o precizie buna, întrucît puntea portavioanelor moderne are dimensiunile de 300 x 70 m. Racheta chinezeasca este instalata atît pe o platforma mobila pe sol cît si pe submarine.

Fata de anii 70 cînd sovieticii au construit racheta R-27 K, astazi exista rachetele antibalistice SM-3 pe distrugatoarele si crucisetoarele AEGIS care protejeaza portavioanele.Numai ca ele au anumite limitari. SM-3pot neutraliza o racheta balistica în zborul de croaziera nu si în faza reintrarii acesteia în atmosfera, întrucît capsula protectoare a ogivei de dirijare este înlaturata la altitudinea de 80.000 m. Totusi, exista impedimentul ca linia de transmitere a datelor ( coordonatele portavionului ) catre racheta balistica sa fie bruiata de navele de escorta ale portavionului.

Radarele BTH ( Beyond The Horizon ) sunt sisteme bi-statice de mare putere, cu statii de emisie si de receptie separate, aflate la distanta una de alta. În China functioneaza mai multe astfel de radare, unul din ele fiind dispus în jurul orasului Wenzhou, de la Marea Chinei de est. Amplasarea în aceasta locatie asigura un cîmp liber de propagare între Japonia si Taiwan care se extinde în centrul oceanului Pacific.

http://i.imgur.com/

http://i.imgur.com/

Recent SUA s-a alarmat, descoperind cu ajutorul satelitilor ca în insulele Spratly, din Marea Chinei de sud (disputate de mai multe state ), chinezii construiesc facilitati militare. Este foarte probabil ca marina militara chineza sa doreasca instalarea aici a unui radar BTH care sa cerceteze permanent rutele de acces ale portavioanelor americane spre China, venind din sudul si centrul Pacificului.

http://www2.tnews.co.th/

http://www2.tnews.co.th/

Si în insulele Parcel, chinezii construiesc o pista de decolare-aterizare dar si un sistem complex defensiv. Un radar BTH montat aici are un sector de descoperire între Taiwan si Philipine, direct în zona de centru si nord a oceanului Pacific.

http://images.nationmaster.com/

http://images.nationmaster.com/

Radarele BTH emit fascicolele de unde la un unghi de pîna la 45 de grade fata de sol pentru a fi reflectate în mod repetat de învelisul ionosferic al atmosferei Pamîntului. Aceasta particularitate face ca radarul sa aiba o zona optima de descoperire a tintelor la 4.000 km fata de statia de emisie. Cercetarea navelor de la suprafeta oceanului Pacific de catre o retea de radare BTH este mult mai usoara fata de cea a uscatului, unde exista obstacolari produse de relief.

12 rachete balistice nucleare, cu raza medie de actiune, JL-1 înarmeaza submarinele chineze cu propulsie nucleara din clasa Type 092. Aceasta racheta are aceleasi dimensiuni si masa ca si racheta balistica anti-nava chineza DF-21D ( 14,7 t ). Submarinele chinezesti din clasa Type 094 sunt înarmate cu12 rachete balistice nucleare intercontinentale JL-2, pe care le pot înlocui usor cu cele clasice DF-21D . China mai opereaza 12 submarine de atac clasice rusesti din clasa Kilo si 17 din clasa Type 035 ( dezvoltate tot dupa planurile Kilo ) si care ar putea lansa 6 rachete balistice . Reamintesc ca racheta balistica anti-nava sovietica R-27K, a fost testata prin lansari de la adîncimea de 42 – 48 m de pe un submarin diesel-electric din clasa Golf, la 9 decembrie 1972, clasa de submarine Kilo, fiind una mai moderna decît Golf .În situatie de criza, toate aceste submarine sunt trimise sa navigheze pe un aliniament situat la 2.000 – 5.000 km est de arhipelagul nipon si cel al Philipinelor.

http://www.apl-chine.com/

http://www.apl-chine.com/

Din aprilie 2006 pîna în prezent, China a plasat pe orbita 36 de sateliti militari  ELINT, din familia Yaogan, care depisteaza si localizeaza de la distante de 3.000 km, orice emisie în frecventele radar si de comunicatii militare navale. Acesti sateliti mai sunt prevazuti si cu senzori optici si radar pentru supraveghere maritima. Scopul lor este acela de a monitoriza permanent miscarile navelor marinei militare a SUA, în oceanul Pacific si de a alarma centrul de comanda al marinei militare chineze în cazul unei invazii.

https://i0.wp.com

https://i0.wp.com

Viteza de reintrare în atmosfera a rachetei fiind de 12.000 km/h, timpul de coborîre de la altitudinea de 80-100.000 m pîna la portavion este de aproximativ 3 minute, depasind viteza de reactie a actualelor sisteme AA ce apara portavionul. Marea dilema a aparatorului portavionului se refera la modul de repartizare a navelor de protectie a portavionului. Pîna acum, ele erau grupate la cîteva zeci de km în jurul portavionului.  Numai ca pentru a putea lovi racheta balistica cu rachete anti-balistice SM-3, aceasta trebuie sa fie surprinsa pe traiectul de croaziera ( midcourse), nu pe cel de coborîre.

http://i4.ytimg.com/

http://i4.ytimg.com/

De aceea, majoritatea distrugatoarelor si crucisetoarelor AEGIS ar trebui sa fie dispuse esalonat, pe mai multe aliniamente, aflate la 500-900 km în fata portavionului. Cum raza de actiune a SM-3 este de 500 km, daca submarinul lansator al rachetei balistice anti-nava este plasat lateral fata de linia care uneste portavionul de distrugatorul sau crucisetorul AEGIS, interceptarea acesteia este aproape imposibila.

sinpo_map

La momentul actual costul unei rachete balistice anti-nava este de 10 milioane USD, adica de 1.300 de ori mai putin decît un portavion. Evolutia sistemelor de detectie si ghidare complementare celui de la bordul rachetei balistice si marirea capacitatii de manevra a ogivei, dupa întrarea în atmosfera, pot face din racheta balistica, pe viitor, un mijloc redutabil de neutralizare al portavioanelor.  Odata cu aceasta, se va pune în discutie si posibilitatea marilor puteri de a-si îndeplini obiectivele de politica externa prin invazii militare, asupra unor state situate de mii sau zeci de mii de km departare.

2 Comentarii

  1. apologetica911 spune:

    Foarte interesant articolul!

  2. Vlad spune:

    In articol nu se mentioneaza esentialul – ca pe americani ii iubeste toata planeta si ca de la moartea lui Iisus si pana azi omenirea se gandeste mai mult la rachete si bombe decat la propria-i existenta

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *