MORALA DE CAMPANIE

Scris de Eugen ZAINEA
În ultimii ani, cetatenii României au fost realmente bombardati cu o adevarata campanie, chipurile “anticoruptie”, declansata initial de fostul presedinte Traian Basescu. Datorita “succesurilor” obtinute în plan politic de acesta împotriva adversarilor, cu sprijinul unei parti a justitiei si al institutiilor de forta, campania a fost preluata din mers de dl Iohannis, care i-a adaugat nuante si lozinci noi. Cum pare, de acum, absolut firesc, trânta cu coruptia devine mai însufletita, cu accente vehemente, violente chiar, în aceasta perioada de campanie electorala.

Crezând domnia sa ca astfel de iesiri “dau bine” la opinia publica, dl Iohannis a învatat un termen pe care îl foloseste din ce în ce mai des în interventiile sale: “penalii”. Numai ca fie si cea mai sumara trecere în revista a ocaziilor în care a utilizat în ultima vreme aceasta expresie dovedeste ca în capul dumisale exista grave confuzii relative la întelesul exact al termenului. Foarte recent, purtatoarea de cuvânt a dlui presedinte a anuntat ca Liviu Dragnea, Victor Ponta si Calin Popescu Tariceanu nu figureaza pe lista invitatilor la parada militara si la receptia oferita cu ocazia zilei de 1 Decembrie, Ziua Nationala a României.

Pentru a justifica acest gest reprobabil (tinând cont ca este vorba de persoane care detin functii de demnitate publica-deputati, senatori, doi dintre ei fiind liderii a doua partide parlamentare care, potrivit sondajelor, au sanse foarte mari de a alcatui dupa alegeri o coalitie detinând majoritatea în parlament, care l-ar obliga constitutional pe dl Iohannis sa le atribuie guvernarea si sa le accepte propunerea de prim ministru-) nu doar la adresa persoanelor în cauza, ci chiar si la adresa sarbatorii nationale în sine, care-speram-nu a fost înca “privatizata” de dl Iohannis precum oarece case din Sibiu, se furnizeaza explicatia ca “este vorba despre niste criterii care au stat la baza întocmirii listei cu invitati si nu pot si nici nu vreau sa va ascund faptul ca în constituirea acestor criterii care au fost luate în calcul bineînteles ca în primul rând este vorba despre criteriul ca acea persoana sa detina o functie în stat, dar sa si respecte niste criterii de integritate, iar aici vorbim despre inexistenta unor probleme penale”.
In acest caz, avem de-a face cu mai multe probleme. De principiu.
Fiindca doua dintre persoanele în cauza sunt cercetate în dosare penale sau au în curs procese pe rolul instantelor. Numai ca noi stiam ca într-un stat de drept, orice cetatean beneficiaza de prezumtia de nevinovatie pâna la pronuntarea de catre instante a unei condamnari definitive si irevocabile. Deci, nici macar folosirea termenului de “penali” nu este motivata si acceptabila în absenta unei astfel de hotarâri, cu atât mai putin folosirea ca pretext pentru masuri discriminatorii de genul celei la care ne referim. (Ca sa nu mai vorbim ca, asa cum vom discuta ceva mai departe, în cazuri ”speciale”, chiar si sentintele definitive si irevocabile se pot dovedi a nu fi atât de…definitive si, mai ales, irevocabile. Evident ca nu pentru oricine. În orice caz, nu pentru omul simplu, de pe strada. Fiindca, vorba fabulistului, egalitatea este pentru dulai, nu pentru catei…). Dar decizia dlui Iohannis este atât de bizara si, am zice, impulsiva si hazardata încât, daca ar fi sa aplicam aceeasi masura pentru toata lumea, ar trebui sa constatam ca atât parada, cât si receptia ar trebui sa se desfasoare în absenta dlui presedinte! Si asta nu atât din cauza ca dumnealui era, potrivit modului sau de gândire si interpretare, cât se poate de “penal” atunci când a candidat la presedintie-fiind judecat de Înalta Curte de Casatie si Justitie într-un dosar de incompatibilitate, în care (ce întâmplare!), pronuntarea a fost amânata succesiv pâna dupa alegeri, dl Iohannis fiind…achitat dupa ce devenise presedinte!
Ci fiindca si în momentul de fata, dl presedinte se afla într-o situatie cel putin paradoxala si stânjenitoare. Pentru ca domnia sa a fost condamnat definitiv si irevocabil prin sentinta unei Curti de Apel sa restituie o casa dobândita (zic instantele!) prin folosirea de acte false, trebuind sa înapoieze si o foarte importanta suma de bani (“doar” 320 de mii de euro! Din care întreprinzatoarea familie Iohannis a mai cumparat trei case!) încasata timp de mai bine de un deceniu în urma acestei manopere frauduloase! Si aici, ajungem la referirea noastra anterioara. Fiindca dl presedinte, moral cum îl stim, nu este de acord cu sentinta. Si, presedinte fiind, nu pensionar, sau profesor stagiar, medic rezident ori femeie de serviciu, îsi poate si permite sa nu fie de acord. Asa ca i s-a acceptat accesul la o cale exceptionala (nu la îndemâna tuturor, ci doar a celor “alesi” de…soarta!) de atacare a sentintei “definitive si irevocabile”.

Ca doar e presedinte, nu…catel! Ba, mai mult de atât, fiind dumnealui nemultumit de faptul ca niste amarasteni de judecarori brasoveni si-au permis sa-l condamne pe ditamai presedintele, pentru ca nu cumva sa se repete afrontul, a obtinut si stramutarea procesului la o alta instanta. Care o fi, poate, mai “mizericordioasa” cu prea descurcaretul si apucatorul presedinte. Numai ca si aici ar fi doua mici probleme:
– prima ar fi ca, pâna una-alta sentinta nu tocmai…definitiva si irevocabila e, totusi, sentinta, spune ca familia prezidentiala s-a folosit de fals pentru dobândirea unui bun care nu i se cuvenea de drept si de pe urma lui a si obtinut o gramada de banet. Deci, deocamdata, pâna când om vedea cât de mizericordiosi or fi noii judecatori, dl Iohannis pare a fi penal de-a dreptul! Fara ghilimele…;
– a doua ar fi ca unui om serios (pe deasupra si german de nationalitate!), nu prea îi sta bine, pâna când aceasta speta nu va fi rezolvata (si sa speram ca într-adevar definitiv si irevocabil. Si…nemizericordios!) sa se afiseze (si înca si cu tâfna mare!) în postura de president…moral al statului cu care este în litigiu! Nu de alta, dar asta chiar ca miroase (si înca foarte urât!) a…incompatibilitate!
Si fiindca suntem la capitolul incompatibilitate, în care dl Iohannis pare a fi expert, sa mai amintim doar ca, în ciuda faptului ca, potrivit constitutiei, exercitarea atributiei de presedinte exclude ocuparea altor functii (“În timpul mandatului, Presedintele României (…) nu poate îndeplini nici o alta functie publica sau privata-art. 84, alin.1 din Constitutia României”), presedintele nostru a devenit, dupa alegere si depunerea juramântului, membru în Consiliul European pentru Relatii Externe, alaturi de alte personalitati de pe continent, dar fiind unicul sef de stat în functie. Si mai trebuie adaugat ca, (evident ca e tot o…coincidemta, ca si toate celelalte…), acest Consiliu numara printre finantatori pe cine credeti? Soros Foundations Network! Dealtfel, pâna la descoperirea cazului si izbucnirea recenta a scandalului (când dl Iohannis a fost, rapid si discret, radiat din componenta acestui organism), domnia sa a fost coleg de Consiliu cu George Soros si cu fiul acestuia…
Sa mai spunem ca aceasta retorica a “anticoruptiei” si a “penalilor”, pe lânga ca nu prea are legatura, cum demonstram mai înainte, cu definitia statului de drept, dar devine si infantila în astfel de situatii, mai ales ca si atunci când a decis sa-l numeasca pe dl Ciolos prim ministru al “guvernului meu”, acesta avea o plângere penala, tergiversata si aceea îndelung si rezolvata, nu mai încape îndoiala ca tot favorabil, mai ales ca ea a fost “rezolvata” (evident ca e vorba tot de o simpla coincidenta!), abia dupa investirea dlui Ciolos…
Si daca atât domnul presedinte cât si domnul prim ministru sunt atât de intransigenti când e vorba de “lupta împotriva coruptiei” (“si da-i si lupta, si lupta si da-i!”), de morali si de…”nepenali”, sa ne mai miram ca si aliatii domniilor lor în aceasta lupta tragicomica se comporta absolut la fel?
Bunaoara doamna Matilde Clotilde Armand, fosta candidata a salvamarilor României la primaria sectorului 1 al Bucurestilor, din pozitia de director în România (si coordonator si pentru Bulgaria!) al unei firme franceze, Egis, s-a numarat printre beneficiarii celei mai mari tepe suportate de tara pe care acum, alaturi de dl Nicusor Dan, doreste sa o salveze integral, nu doar pe bucati. Anume autostrada “Bechtel”. Firma condusa în România si Bulgaria de dna Matilde Clotilde (activitate duala pentru care dumneaei încasa cam 100 de mii de euro pe an!) a încheiat un contract prin care se angaja fata de statul român sa verifice si sa garanteze pentru corectitudinea, în toate privintele, a partenerului strain. Inclusiv pentru calitatea lucrarilor, asa cum chiar dumneaei declara în vremea campaniei pentru alegerile locale: “Eu regret foarte mult acest contract cu Bechtel, noi n-am facut decât sa verificam ca Bechtel face lucrari de calitate si cantitatile sunt corecte. Regret acest contract, noi am aparat interesele românilor. Dupa ce s-a reziliat contractul cu Bechtel erau multe de facut. Erau 900 de contracte de chirii pentru organizarea santierului. Era de facut inventar pentru tot ce era acolo”. Iar verificarile au fost facute cu atâta seriozitate, responsabilitate, competenta si, banuim, buna credinta încât, daca nu ne înseala memoria, o portiune a bucatelei de autostrada pe care a catadicsit Bechtel sa o realizeze cu bani cât pentru una pâna la…Paris s-a surpat, de cât de bine a fost construita. Si controlata! Oare, pentru asta, nu s-ar fi cuvenit o autosesizare a Parchetului, un dosar penal si niste condamnari pentru prejudiciile suportate de statul român? Mai ales ca valoarea contractului, încasata de la statul român de firma franceza condusa în România si Bulgaria de dna Matilde Clotilde a fost de 213 milioane de lei!
Poate tocmai de aceea, acum, doamna vrea sa salveze întreaga Românie de coruptie… Nu ne ramâne decât sa speram ca românii vor fi suficient de întelepti pentru a întelege ca nu astfel de persoane reprezinta solutia problemelor multe si grave ale tarii.