De Eugen ZAINEA
Aminteam in episodul precedent ca recent, Senatul francez a aprobat in comitetul de specialitate o rezolutie, cu larga sustinere bipartizana care indeamna la inlaturarea sanctiunilor impotriva Federatiei Ruse. Initiatorii rezolutiei, Yves Pozzo di Borgo si Simon Sutour, au declarat ca ”deteriorarea relatiilor intre Rusia si Uniunea Europeana provoaca doar regret. Noi credem ca reduceri graduale ale sanctiunilor impuse impotriva Rusiei sunt necesare, in special in domeniul economiei”.(111) Dupa cum bine specifica autorul articolului citat, chiar daca rezolutia nu este obligatorie pentru presedintele Francois Hollande, ”ea indica faptul ca publicul a obosit sa tot fie folosit drept mielul de sacrificiu financiar in jocuri strategice geopolitice”. Cu atat mai mult cu cat este in crestere opozitia fata de sanctiuni in Europa, mai ales ca o parte dintre membrii recenti din est sufera din cauza presiunilor Statelor Unite in favoarea sanctiunilor, in vreme ce Statele Unite suporta doar 10% din pierderi in afaceri din cauza lor. Si asta din cauza faptului ca, de exemplu, in urma sanctiunilor adoptate de Rusia drept raspuns, exporturile de produse agricole ale Uniunii Europene au scazut cu 29% anul trecut, ceea ce inseamna 4,4 miliarde de euro, ducand la o pierdere estimata de 130.000 de locuri de munca.
In Germania, in afara influentului ministru de externe Franz Walter Steinmeyer, Angela Merkel incepe sa aiba serioase probleme atat cu liderul puternicei aripi bavareze, crestin-sociale, a partidului crestin-democrat (care a ajuns sa nu-i mai raspunda la telefon doamnei…), cat si cu vicecancelarul social-democrat Sigmar Gabriel.
In ce ne priveste, credem ca problemele doamnei Merkel se vor acutiza curand si ca se apropie de finalul carierei politice, pe care o va incheia in mod jalnic. Asta daca este sa dam crezare celor mai noi stiri (112), care sunt preluate de sursa citata din numarul din 7 iunie al DWN (Deutsche Wirtschafts Nachrichten)-Stirile Economice Germane. Intr-un articol intitulat ”Merkel concediaza BND: Statele Unite vor controla spionajul german” se relateaza despre o noua lege despre care se spune ca ar urma sa fie trecuta prin parlamentul german si aprobata de Angela Merkel, care va face din BND (BundesNachrichtenDienst), adica din serviciul secret german o simpla anexa a CIA, intr-un asemenea hal incat pana si spionajul economic corporatist efectuat in slujba economiei americane impotriva companiilor germane va fi efectuat de BND. Dealtfel, n-ar fi o noutate.
Nu stim daca stirea se va confirma intocmai (s-ar putea ca ea sa fi fost aruncata ”pe piata”-si nu credem ca e o intamplare ca intr-un organ de presa cu profil economic si de afaceri-tocmai pentru a provoca revolta in opinia publica germana si a pune presiune pe deputatii din Bundestag, dar ceea ce putem afirma este ca operatiunile de ascultare a convorbirilor telefonice si urmarire a comunicatiilor electronice germane si europene-inclusiv ale doamnei cancelar…-au fost executate in folosul National Security Agency de uriasul centru de ascultare al BND-de pe teritoriul Germaniei. Inclusiv spionajul economic la care se refera stirea din DWN!). Dupa cum se exprima articolul citat (112), BND ar urma sa fie ”castrat” de capacitatile sale independente de actiune, care vor deveni inoperante in baza noii legi. Aceasta inseamna ca, in curand (si daca o asemenea lege va fi votata de Bundestag, lucru de care noi inca ne indoium…), National Security Agency va putea de la acel moment sa continuie pe fata ceea ce si pana acum a facut clandestin, dar cu complicitatea unor slujbasi (posibil si sefi) ai BND, adica sa urmareasca telefoanele si mail-urile tuturor companiilor germane si ale tuturor germanilor.
Aceasta ar putea fi o etapa dintr-un plan al Vest-ului de pregatire a unui nou razboi global. Mai ales ca, potrivit (113), intentia doamnei Merkel de a impune o asemenea lege, care ar transforma oficial Germania intr-un soi de bantustan american, se coroboreaza cu o recenta si stupefianta decizie (dar mai e ceva stupefiant, atunci cand vorbim de aroganta Statelor Unite care considera ca isi pot extinde jurisdsictia la scara intregii planete?) a Curtii Supreme americane care satisface vechi dorinte ale Ministerului Justitiei al Statelor Unite si ale agentiilor de spionaj americane (nu multe, ”doar” vreo 18!) de a considera perfect legitim spionajul american al tuturor calculatoarelor din lume. Evident ca pentru…combaterea terorismului! Ministerul justitiei insista inca din 2013 pentru substantiale modificari ale legilor federale. Pretentiile pot fi sintetizate astfel:
este necesara ”lupta impotriva terorismului”, iar pentru atingerea acestui scop, toate mijloacele ”legale” sunt permise;
legislatia existenta prezinta vulnerabilitati care permit tuturor celor cu intentii necurate sa le foloseasca pentru a utiliza software-uri ”insolente” si artificii tehnice pentru a-si ascunde identitatile.
Extinderea propusa a drepturilor acordate serviciilor secrete este considerata ”minora” de catre establishment-ul american. Evident, acestor indivizi nu le pasa de protestele vehemente ale veritabililor aparatori ai ”drepturilor (reale!) ale omului (intre care dreptul la intimitate)” si de amenintarile lor de a se indrepta catre protectia conferita de Constitutie. Constitutia (americana…) contine interdictia expresa a perchezitiilor si confiscarilor nejustificate. Contestatarii afirma, pe buna dreptate, ca astfel, FBI si celelalte agentii americane de profil vor considera ca au dreptul de a desfasura activitati de ”hacker-i” si de a intreprinde atacuri cibernetice masive asupra tuturor retelelor de calculatoare din lume. Un ”detaliu” important ce decurge din aceasta aprobare a Curtii Supreme americane: subiectul unor astfel de activitati poate fi oricine, inclusiv China, Iran si Rusia. Lucru pe care, in fond, agentiile americane de spionaj il faceau oricum, cu aprobare de la…muschii lor, dupa cum am aflat deja de multa vreme de la Julian Assange si Edgar Snowden…
Astfel de activitati devenisera deja tot mai frecvente, in ultimii ani, lucru constatat pretutindeni in lume, inclusiv de Marea Britanie in noiembrie 2015, cand s-au resimtit decizii americane permitand agentiilor de spionaj de a monitoriza activitatile retelelor de computere ale tintelor lor, inclusiv fara a avea pentru aceasta aprobari judecatoresti.
Un incident extrem de cunoscut de acum din aceasta categorie il reprezinta cel din 2010, cand a fost descoperita existenta si activitatea unui ”vierme” informatic extrem de periculos, Stuxnet. Aceasta descoperire a fost facuta de iranieni, in retele lor de calculatoare si, chiar daca in mod deschis niciun stat nu si-a asumat paternitatea acestui ”produs” informatic, oficiali americani au destainuit la acea vreme, sub protectia anonimatului, reporterilor ziarului ”Washington Post” ca acest virus a fost dezvoltat in timpul administratiei Obama (si s-a afirmat la acel moment ca impreuna cu specialistii MOSSAD) pentru a sabota programul nuclear iranian, impreuna cu alte ”actiuni specifice” (a se citi ”accidente” suspecte de toate naturile carora le-au cazut-letal-victime o serie intreaga de savanti atomisti iranieni).
Ceea ce nu-i impiedica pe imaculatii guvernanti americani, (reprezentantii natiunii ”unice, exceptionale si indispensabile”, daca ar fi sa-i dam crezare laureatului Nobel pentru pace Obama…) sa se jeluiasa aproape cotidian si sa arate cu degetul la China si Rusia, care s-ar deda la atacuri cibernetice impotriva Statelor Unite si a occidentului.
Ceea ce este cel mai grav este ca, potrivit unui raport datorat tot GWN (adica publicatiei citate anterior, ”Stirile Economice Germane”) (114), guvernul doamnei Merkel s-ar pregati pentru un razboi cu Rusia si studiaza un proiect de raport elaborat de Bundeswehr care declara Rusia un dusman al natiunii germane (autorii raportului se fac ca uita ca daca Germania este astazi unificata, n-o datoreaza ”prietenilor” si ”partenerilor” americani si vestic-in special britanici…-din NATO, care in 1989 nu-i vedeau reunificati inainte de cateva decenii-si nici atunci integral-, ci lui Mihail Gorbaciv, care la acea data a fost unicul lider mondial care a dorit si a inlesnit reunificarea Germaniei). In acest sens, pentru a se vedea ca nu este o afirmatie fara acoperire, se poate consulta stenograma convorbirii dintre Mihail Gorbaciov si Margaret Thatcher de la Moscova, din finalul anului 1989, cu ocazia vizitei oficiale efectuate in Uniunea Sovietica de sefa guvernului britanic. (115) DWN afirma: ”Aparent, serviciile secrete ruse au studiat acest document. Inca inainte de publicarea lui, a fost trimisa Berlin-ului o nota severa de protest. Presedintele Comisiei de Politica Externa a Dumei de Stat, Alexei Puskov, a postat pe Twitter un mesaj care afirma: << Decizia guvernului german de a declara Rusia un dusman arata supunerea dnei Merkel in fata administratiei Obama>>”. Dealtfel, inca din 17 februarie, DWN adusese la cunostinta ca Merkel va elabora o noua doctrina militara potrivit careia ”anexarea de catre Rusia a Crimeei reprezinta un temei pentru actiuni militare impotriva Moscovei”. ( 116) Si iata ca stirea mai proaspata pare a demonstra ca relatarea anterioara va fi in curand confirmata. Oricum, aceste relatari ale DWN indica o subordonare clara a guvernului german fata de administratia americana, intr-o perioada in care NATO pare a pregati un razboi impotriva Rusiei. (In ce ne priveste, in fata acestor stiri ne explicam atitudinea aparent de neexplicat adoptata de doamna Merkel in ultimii doi ani in problema ucrainiana si, pe cale de consecinta, in problema relatiilor Vest si Uniunea Europeana/Rusia si, in general, in marile probleme care confrunta lumea actuala. Inclusiv-si poate mai ales-atitudinea stupefianta si care irita aproape intreaga Uniune Europeana pe care doamna cancelar o are fata de problema invaziei refugiatilor in Europa).
Nemultumirile crescande in Uniune impotriva sanctiunilor impuse datorita tensiunilor cu Rusia provocate de criza ucrainiana si de anexarea Crimeei in urma referendum-ului organizat in regiune, care par a lovi mai mult economia statelor membre decat pe cea a Rusiei, care este obiectul acestor sanctiuni, sunt generate si de iritarea multor tari ca ele sunt impuse de Statele Unite, care au exercitat de la inceput uriase presiuni asupra birocratiei brxelles-eze pentru ca Uniunea Europeana sa se alinieze lor, desi initiativa pregatirii si organizarii loviturii de stat neonaziste de la Kiev a apartinut integral Statelor Unite si s-a realizat nu doar fara stirea ”partenerilor” europeni ai americanilor, dar in dispretul total al opiniei acestora si cu sfidarea celor trei garanti (Germania, Franta, Polonia) ai acordurilor incheiate in preziua loviturii de stat de la Kiev, intre fostul presedinte ucrainian Ianukovici si partidele de opozitie, care au fost imediat nesocotite de semnatarii din partea opozitiei, la ordin american. O dovedesc nu doar o multime de relatari cuprinse in articole din presa alternativa mondiala (inclusiv americana), dintre care mentionam doar (117). O dovedeste chiar un interviu acordat in 19 decembrie 2014 (118) magazinului rusesc ”Kommersant” de George Friedman, fondatorul si patronul cunoscutei agentii de consultanta strategica STRATFOR, foarte ascultata de guvernantii americani (si apreciata ca fiind un fel de ”purtatoare de cuvant” a CIA). Potrivit opiniei exprimate de dl Friedman in acest interviu, rasturnarea de la putere a presedintelui ucrainian democratic ales Ianukovici, intervenita in 22 februarie 2014 ”a fost in realitate cea mai flagranta lovitura (de stat-n.n.) din istorie”. Aceasta declaratie vine in contradictie cu versiunea mincinoasa raspandita de Casa Alba si de Uniunea Europeana, ca si de presa corporatista occidentala, potrivit careia aceasta rasturnare a fost legitima si a reprezentat rezultatul ”investitiei” americane de 5 miliarde de dolari, incepand din 1991 si pana in 2013 pentru ”instalarea in Ucraina a <<democratiei>>”.(119) (La lincul aflat la aceasta referinta poate fi urmarit clip-ul youtube in care dna Victoria Kagan Nuland face referire la aceasta ”investitie” americana in ”democratie”-evident, in varianta americana a acesteia). Mai departe in interviul amintit, Friedman spune: ”Autoritatile ruse nu pot tolera o situatie in care forte armate occidentale sa se afle (in Ucraina) la 100 de kilometri de Kursk si de Voronej”. Si ca scopul Statelor Unite este ”de a mentine balanta puterii in Europa, ajutand partea slaba”, care in opinia sa este Europa. El mai adauga in continuare: ”Statele Unite considera ca cea mai periculoasa alianta posibila ar fi intre Germania si Rusia. Ar fi o alianta intre tehnologia si capitalul german si resursele naturale si umane rusesti”. Prin urmare, Friedman recunoaste implicit ca Statele Unite fac tot ce le sta in putinta (iar doamna Merkel, precum e din ce in ce mai evident in ultimii doi ani le canta in struna!) pentru a antagoniza Germania si Rusia. Ce nu mai spune el este ca, de fapt (si acesta este principalul scop al Statelor Unite, stabilit si urmarit in mod deliberat!) se urmareste a slabi, astfel, atat Rusia cat si Germania (si, prin aceasta, intreaga Uniune Europeana si continentul european), ceea ce numai ”balanta a puterii” nu s-ar putea numi. Noi am numi-o, cu siguranta mult mai aproape de realitate, ”satisfacerea cinica a interesului american de mare putere sau, inca si mai explicit, a interesului imperial american”. Ceea ce inseamna ca exact asta inteleg Statele Unite prin ”balanta puterii”. In Europa, Asia, America Latina, Africa si in intreaga lume! Si pentru realizarea acestei ”balante a puterii” in viziune americana, Statele Unite nu precupetesc sutele si miile de miliarde de dolari (ca tot sunt tipariti fara limite sau creati virtual printr-o simpla apasare de tasta a unui calculator, iar parte din ei sunt-culmea!-, imprumutati tocmai de catre statele pe spinarea si in detrimentul carora ”unica, exceptionala, indispensabila America” isi impune aceasta stramba, monstruoasa ”balanta a puterii”. Care presupune destabilizarea directa si crearea de haos si distrugere. Azi in Europa-Ucraina-, in Orientul Mijlociu-Siria, din nou Irak, Yemen-cu nasterea fluxului aferent de refugiati care asalteaza Europa!-, Asia-Afganistan, Pakistan. Zona Marii Chinei de Sud-, Africa-Nigeria-, America de Sud-Venezuela, Argentina, Brazilia-, asa cum in deceniile anterioare au destabilizat fosta Iugoslavie si alte zeci de state din toate colturile lumii).
Si fiindca am discutat in paragrafele precedente despre Ucraina beneficiind de comentariile unui foarte bun cunoscator al culiselor deciziilor americane, sa punem la dispozitia cititorilor si posibilitatea de a urmari documente video care demonstreaza sprijinul substantial acordat de Statele Unite neonazistilor care au constituit forta principala in lovitura de stat din Ucraina (si care au instaurat in aceasta tara varianta de ”democratie” asa cum este ea vazuta si interpretata de dna Kagan Nuland si de haita extremistilor care astazi decid politica americana in lume). (120). Iar la (121) puteti viziona clipul video pe care este montata convorbirea telefonica dintre Victoria Kagan Nuland si ambasadorul american in Ucraina Geoffrey Pyatt, in care cei doi pregateau instaurarea ”democratiei” in Ucraina cu trei saptamani inainte de tratativele dintre Ianukovici si opozitie, in prezenta garantilor europeni (ministrii de externe german, francez si polonez), in care ei stabileau si numele celui care urma sa devina prim ministru in guvernul ucrainian marioneta ce avea sa fie instalat in urma loviturii de stat (Arseni Yatseniuk) si in care apare si de acum celebra, dar jalnica afirmatie a dnei Kagan, ”Fuck EU!”, care demonstreaza cu prisosinta cum stau lucrurile in ”alianta strategica” intre Statele Unite si Uniunea Europeana si cat respect au guvernantii americani pentru ”aliatii” si ”partenerii” lor europeni! (Este necesara o precizare suplimentara. Atunci cand, la o conferinta de presa, un gazetar i-a pus Dnei Kagan Nuland banda audio cu aceasta convorbire, dumneaei a fost atat de uluita incat nu a mai putut avea alta reactie decat, de a afirma, cu un zambet tamp pe figura, ca ”trebuie remarcat ca inregistrarea are o calitate tehnica deosebita”! Deci este in afara oricarui dubiu vorba de o inregistrare autentica, a unei convorbiri care chiar a avut loc!)
Dupa cum cine mai are dubii despre care este adevarul despre instaurarea ”democratiei” in Ucraina si mai ales metodele prin care s-a realizat ea si cine au fost cei care au avut contributia hotaratoare in aceasta, (122) va aduce clarificari in aceasta privinta. Precizam ca este vorba de un studiu, ”Lunetistii masacrului de pe Maidan-ul din Ucraina” scris de Ivan Katchanovski, de la Scoala de Studii Politice a Universitatii din Ottawa (Canada) pentru a fi prezentat la Intalnirea Anuala a Asociatiei Americane de Stiinte Politice, desfasutara la San Francisco in 3-6 iunie 2015. O prima versiune a acestei lucrari a fost prezentata la seminarul de sudii al Catedrei de Ucrainiana de la Universitatea din Ottawa, la 1 octombrie 2014.
Iar la (123) se poate consulta transcript-ul unei alte convorbiri telefonice deja celebra, cea intre Dna Catherine Ashton, la acea data Imputernicit pentru Relatii Externe al Uniunii Europene si Dl Urmas Paett, Ministrul de Externe al Estoniei, care fusese trimis de Uniunea Europeana pentru a cerceta ce se intamplase pe Maidan si cine fusese autorul masacrului care costase in cateva zile (inainte de lovitura de stat) viata a aproape o suta de persoane, din ambele tabere (atat manifestanti, cat si ofiteri din trupele de interventie ale Ministerului de Interne al Ucrainei). Din aceasta convorbire se poate constata ca ministrul estonian ii aduce la cunostinta doamnei Ashton ca informatii foarte serioase de la persoane de cea mai mare credibilitate din randurile manifestantilor (era vorba de doctorita care era responsabila serviciului medical de pe Maidan ale manifestantilor) duc la concluzia ca, la analiza ranilor provocate de focurile de arma ce ucisesera atat manifestanti cat si membri ai trupelor de interventie, concluzia era ca proiectilele proveneau din aceleasi arme si ca opinia raspandita era ca ele fusesera trase de catre lunetisti pozitionati in amplasamente din blocul de birouri care se afla sub controlul manifestantilor, in mod direct al oamenilor lui Arseni Avakov, seful serviciului de siguranta al manifestantilor de pe Maidan, devenit dupa lovitura de stat Ministru de Interne al Ucrainei! Trebuie facuta, privind transcript-ul acestei convorbiri telefonice, precizarea pe care am facut-o si in ce priveste convorbirea telefonica Kagan Nuland-Geoffrey Pyatt, anume ca autenticitatea ei si a acuratetii celor redate este confirmata inca de la momentul publicarii, atat de Dna Ashton cat si de Dl Paett.
In ciuda tuturor acestor dovezi, ca si a perfectei legalitati in baza dreptului international a referendum-ului organizat in Crimeea, transferul Crimeei de la Ucraina la Rusia (de care ea a apartinut intotdeauna, anexarea Crimeei la Ucraina in 1954 fiind rezultatul unei fantezii a noului prim secretar al Comitetului Central Partidului Comunist al Uniunii Sovietice dupa moartea lui Stalin, Nikita Sergheevici Hrusciov, ucrainian prin nastere, care a dat nastere unui act administrativ prin care Crimeea a fost arbitrar alipita la, pe atunci, Republica Sovietica Socialista Ucraina) continua sa fie in mod mincinos prezentata de guvernele occidentale si de presa corporatista occidentala drept ”cucerire”, ”rapire”, ”furt”. In realitate, poporul Crimeei are toate motivele sa se felicite pentru alegerea facuta la referendum, care a scutit-o de a avea de suportat, ca restul poporului ucrainian, prabusirea economica, dezastrul financiar, austeritatea instaurata la ordinele FMI pentru primirea imprumuturilor datorita carora Ucraina se mai mentine, cu chiu, cu vai, pe o vaga linie de plutire.
Dovada cea mai buna in acest sens este ca un sondaj recent intreprins in Crimeea de institute occidentale a scos in evidenta ca 94% dintre etnicii rusi si aproape 70% dintre cei ucrainieni considera ca votul de la referendum a fost legitim si corect, iar 74% considera ca in urma realipirii la Federatia Rusa, viata lor si a familiilor lor va fi mai buna. Si ca, tot recent, cu ocazia unui scrutin, populatia din regiunea ucrainiana Odessa s-a pronuntat cu o larga majoritate de voturi in favoarea sporirii substantiale a autonomiei provinciei fata de autoritatile centrale ale Ucrainei. Gest pe care se pregatesc sa-l faca si alte regiuni ucrainiene. Ceea ce dovedeste ca tot mai multe regiuni si din ce in ce mai multi cetateni ai Ucrainei nu mai au incredere in guvernul tarii si vor sa-si ia masuri de prevedere.
Grav este ca acest pretext fabricat, mincinos, al ”pedepsirii agresiunii” ruse in Crimeea si Ucraina este folosit de Statele Unite nu doar pentru a impune, inclusiv Uniunii Europene, sa se alinieze la sanctiunile economice indreptate impotriva Federatiei Ruse (ele insele violand principiile comertului liber, potrivit reglementarilor Organizatiri Mondiale a Comertului), dar si pentru o campanie din ce in ce mai intensa si mai evidenta de provocare militara a Rusiei si de evidenta pregatire a unei posibile confruntari militare NATO-Rusia, care se poate transforma fulgerator intr-un razboi nuclear, devastator pentru intreaga omenire, dar in special pentru statele care se vor afla ”in prima linie” a unei astfel de confruntari. Romania expunandu-se de buna voie, prin optiunea conducatorilor ei temporari (dar nu suntem siguri ca si a poporului, care, dealtfel si probabil tocmai de aceea nici nu a mai fost consultat!) unei asemenea eventualitati datatoare de fiori.
Practic, statele Uniunii Europene, care sunt in cea mai mare parte si membre NATO sunt atrase intr-o capcana extrem de periculoasa, fiind folosite drept captive ale intereselor imperiale ale Statelor Unite, care inca viseaza sa ramana pe veci puterea dominanta in lume, care sa-si impuna intregii omeniri viziunea si modelul sau de ”democratie”, de ”balanta de putere”, de ”drepturi ale omului”. Campania de manipulare si dezinformare dusa de presa corporatista mondiala (si vom reaminti ori de cate ori va fi vorba de acest subiect ca ea este controlata de sase megacorporatii si de dezvaluirile facute de Udo Ulfkotte despre modul in care CIA dicteaza ce articole sa apara nu doar in presa americana, ci si in cea mondiala) este menita sa induca opiniei publice europene in primul rand ideea ca Rusia este o amenintare pentru securitatea Europei de rasarit si a statelor baltice. Ceea ce ar impune, evident, ca vigilentul (si pacifistul!) NATO sa ia masuri de ”protejare” a aliatilor si partenerilor din aceste zone…vulnerabile. De mai bine de doi ani de zile, de cand intrigile americane au creat criza ucrainiana, populatia Europei este bombardata cu ”stiri” despre ”agresiunea ruseasca” si ”amenintarile de securitate” rusesti. Astfel de diversiuni au mai multe obiective.
Unul dintre ele este acela de a convinge cat mai multe state semnificative sa urmeze, docil, exemplul american si sa introduca in doctrinele lor de securitate ideea ridicata la rang de ”principiu” ca Rusia este principala amenintare la adresa securitatii tariilor respective si a intregii lumi.
In aceasta campanie, nici nu mai conteaza ca orice om de bun simt, care mai are inca pe umeri un cap si care mai stie-sau mai are ceva in el care sa poata fi si folosit pentru a judeca poate sa constate ca in Afganistan, de 15 ani se afla nu trupe rusesti, ci americane si ca Nobelpacifistul Obama, care promisese inainte de alegerea sa ca presedinte ca va pune capat razboaielor mostenite de Bush ne atentioneaza acum ca trupele americane vor mai ramane inca prin partea locului. Nu cine stie cat. Ne povestea un Mos Teaca american, analist militar, ca inca vreo trei decenii. Ca nu Rusia a bombardat Libia pana cand a terminat-o ca stat, instaurand acolo haosul dorit si prevazut cu zece ani in urma de Condoleezza Rice, ci Statele Unite, si aliatii sai de baza, Marea Britanie, Franta, Italia. Desi stiau exact (fiindca fusesera avertizati direct de Khadaffy, in convorbirile telefonice cu Tony Blayr, la acea data prim ministru al Marii Britanii) ca alternativa la regimul Khadaffy va fi haosul si o adevarata invazie a continentului european! Ca nu Rusia a provocat uriasa diversiune numita ”Primavara araba”, cu tot cortegiul ei de nenorociri pentru popoarele imbiate sa se ”democratizeze” dupa model american, dar si pentru Europa, care trebuie sa plateasca acum oalele sparte-inclusiv de sefi iresponsabili de state europene-, luptand cu valul imens de refugiati din zonele de conflict astfel create, ci Statele Unite. Ca nu Rusia a impanzit globul cu peste 700 de baze militare. (124) (Daca este sa luam in considerare si instalatii si facilitati militare de mai putina importanta, in lume sunt aproape 1.000 de baze si facilitati militare americane. Aflate pe teritoriul a 156 de state, care se afla, practic, in aceste conditii, sub regim de ocupatie militara. Inclusiv Romania! Aceasta imensa retea de baze si facilitati militare prin intermediul carora Statele Unite ”protejeaza” aceste 156 de state-a se citi, le tin sub dominatia si, in multe cazuri, sub teroarea lor-este deservita de aproape 260.000 de militari americani). (Nu trebuie sa uitam si un ”mic amanunt”. Care a fost inventat de Statele Unite pentru a le reaminti tuturor statelor lumii cine este ”jupanul” pe aceasta planeta. Astfel incat li s-a cerut ”fericitilor protejati” de armata americana sa semneze tratate prin care accepta umilitoarea conditie de state de mana a doua, lipsite de suveranitate in fata Americii, care sunt de acord ca pentru orice act de incalcare de catre militarii americani a legilor statului in cauza, indiferent cat de grava ar fi aceasta incalcare, ei sa nu poata fi judecati decat in Statele Unite! Credem ca aproape nici nu mai era nevoie sa va spunem ca printre primele tari care s-au inghesuit sa semneze acest tratat a fost…Romania. Dl Adrian Nastase, la acea data prim ministru, a decis ca Romania sa fie a doua tara din lume-dupa un mic stat insular din Pacific-care sa-si puna, slugarnic, semnatura pe acest umilitor tratat, descalificant pentru statele ”partenere” ale Statelor Unite care au acceptat sa i se supuna!) Cu siguranta, daca am face o cercetare, am constata ca Federatia Rusa nu are, in total, atatia militari sub arme in timp de pace cati militari intretine armata americana numai in afara granitelor sale nationale! Ca nu Rusia are un buget militar in valoare de peste 600 de miliarde de dolari (cheltuielile militare ale Federatiei Ruse fiind cam o zecime din cele americane).
Si fiindca tot am amintit de prezenta bazelor militare americane pe teritorii straine, sa pomenim si de elementul de nemultumire populara pe care ele il creaza, datorita comportamentului unora dintre militarii americani de la aceste baze, care nu odata se dedau la acte grave (mergand pana la violuri si omoruri). Un astfel de caz (departe de a fi primul…) s-a petrecut recent, cand un fost militar american, angajat in continuare la uriasa baza de la Okinawa, casatorit cu o japoneza (!) a violat si a ucis o adolescenta. Ceea ce a provocat un imens val de revolta in Japonia si a reactivat puternica miscare japoneza impotriva bazelor americane (condusa de aceasta data insusi de guvernatorul prefecturii Okinawa). In acest caz, aflam chiar din publicatia americana USA Today (125) ca in fata bazei a avut loc o demonstratie la care au participat 65.000 de persoane, care au cerut inchiderea bazei, alte mii de persoane protestand pe aceeasi tema in fata ambasadei americane de la Tokyo, dupa cum astfel de miscari de protest erau planificate in aceeasi zi in 40 din cele 47 de prefecturi ale Japoniei.
Referindu-ne la primul scop al campaniei de dezinformare, el pare sa inceapa a fi atins, daca este sa dam crezare stirii din DWN si daca aceasta se mai si confirma. Astfel, Germania va fi primul stat cu mare pondere in Europa care ar defini Rusia ca pe o amenintare la adresa securitatii sale.
Al doilea mare scop al acestei campanii este deja de multa vreme atins. El consta in mentinerea tuturor statelor NATO si membre ale Uniunii Europene (ca tot ne-a ajutat domnul Stoltemberg sa luam act de faptul ca aceste doua organizatii activeaza in tandem…) sub presiunea politica si sub bocancul militar american
Al treilea este si el pe cale sa fie atins. Fiindca, daca Europa si lumea intreaga se afla sub o asemenea amenintare ruseasca, ele trebuie neaparat sa-si sporeasca, tot dupa model american, cheltuielile militare. De foarte multa vreme, Statele Unite sunt nemultumite de nivelul cheltuielilor militare ale ”partenerilor” din NATO. Care, in medie pe ansamblul statelor membre, nu era decat un ”derizoriu” 1,4% din volumul Produsului Intern Brut. Si ii indeamna sa aloce bani mai multi in acest domeniu. Numai ca, de ani de zile, ”partenerii” s-au dovedit nesimtitori. (Ba unii chiar si-au diminuat cheltuielile militare ca procent din Produsul Intern Brut). Si, atunci, conform unui vechi obicei, pentru a-i lamuri pe cei grei de cap, americanii fabrica ”pericole”, ”amenintari de securitate” si, evident, dau nastere unor stari de tensiune si unor conflicte pe ici, pe colo, exact ca pompierul care provoaca incendii ca sa se poate lauda ulterior ca le-a stins. In acest mod a aparut…”criza ucrainiana”. Si cum era vorba de Europa, presiunea asupra ”partenerilor” a devenit insuportabila. Toti au devenit ferm convinsi ca trebuie sa-si sporeasca nivelul cheltuielilor militare pana la cel putin nivelul de 2% din Produsul Intern Brut. Si s-au aliniat la dictatul american. Iarasi, aproape nu mai este nevoie sa facem cunoscut ca printre primele tari care au luat, la ordin yankeu, aceasta decizie s-a numarat Romania. Aceasta a fost una dintre promisiunile ferme ale Dlui Iohannis in campania dumnealui prezidentiala. Si prima de care s-a si achitat, vorba nemuritorului nenea Iancu Caragiale, ”scrofulos la datorie”! (Si n-ar fi exclus sa se numere printre foarte putinele promisiuni electorale pe care dl Iohannis le va si onora in cursul mandatului). Din nefericire, aceasta nu este unica ”contributie de inestimabila valoare” a presedintelui Romaniei la tensionarea situatiei din aceasta parte a globului. Tot domnia sa s-a trezit sa propuna crearea unei flote NATO la Marea Neagra, care sa contracareze ”amenintarea rusa”. Ca astfel de initiative nu sunt vazute cu ochi buni de alti lideri, inclusiv din state NATO o dovedeste faptul ca, exact cu prilejul vizitei intreprinse de plimbaretul nostru presedinte la Sofia, primul ministru (tot de orientare populara!) al Bulgariei, Boiko Borisov a atras atentia foarte vehement si raspicat, in intalnirea cu presedintele roman, ca Bulgaria se opune unei astfel de initiative! Intr-o declaratie data pentru (126) si citata de (127), premierul bulgar a afirmat: ”Intotdeauna am spus ca doresc o Mare Neagra a navelor civile, yaht-urilor, marilor nave cu turisti, nu o arena a infruntarilor militare. Eu nu am nevoie de un razboi in Marea Neagra. A trimite nave de razboi intr-o flota impotriva vaselor rusesti depaseste limitele pe care sunt dispus sa le accept”
Ceea ce este extrem de interesant si ar trebui sa-i tempereze dlui Iohannis astfel de initiative belicoase este ca si Turcia pare a nu mai fi foarte entuziasmata de o astfel de idee. Ea fiind detinatoarea stramtorilor de trecere din Marea Neagra catre Marea Mediterana, care au un regim juridic special, reglementat prin Tratatul de la Montreux din 1936, nu poate fi ineresata de vreo modificare a regimului stramtorilor, stabilit prin acest tratat, care prevede ca orice nava a unei tari neriverane nu poate stationa in Marea Neagra mai mult de 21 de zile.
Potrivit calculelor facute de analisti din presa alternativa (128), aceasta ”aliniere” acheltuielilor militare ale statelor membre NATO la un plafon de minimum 2% din Produsul intern Brut (nu mai incape vorba ca foarte…”democratica”) la solicitarile marelui frate american inseamna un mizilic suplimentar de cheltuieli militare anuale la nivelul aliantei NATO de 100 de miliarde de dolari! Mai este oare nevoie sa va spunem cine va incasa partea leului din acest munte de banet cheltuit anual suplimentar? Oricare dintre cititori care va paria ca Statele Unite se poate considera castigator.
Problema este ca de doi ani de zile, asistam, in paralel cu campania de presa, la o ingrijoratoare inmultire a numarului de ”exercitii” militare desfasurate de NATO in statele Baltice si in tarile din Europa de est, in apropierea granitelor Rusiei, ca si cu manevre navale tot mai dese in Marea Baltica si Marea Neagra si la o prezenta a unui numar crescut de nave militare americane in aceste doua mari.
In aceasta luna, are loc in Polonia Operatiunea Anaconda-16 (129, 130), care este cel mai mare exercitiu militar desfasurat in Europa de la sfarsitul Razboiului Rece, un exercitiu militar care este prevazut a dura 10 zile, cu participarea a 31.000 de militari NATO din 24 de tari, dintre care 14.000 americani, cu o suta de avioane, 12 nave militare si 3.000 de vehicule militare. Aceasta operatiune precede summit-ul de luna viitoare de la Varsovia, din 8-9 iulie, care isi propune sa ia decizia de a stationa in viitor in apropierea granitelor Rusiei mai multe trupe, cele mai multe americane. Nu este un secret ca, in acest scop, Statele Unite si-au marit de patru ori volumul cheltuielilor militare facute in tarile membre NATO din imediata apropiere a frontierei ruse. Este important de semnalat si faptul ca la aceste manevre participa si trupe germane. Este pentru prima data cand militari germani intra pe teritoriul polonez dupa al doilea razboi mondial.
Chiar daca scenariul manevrelor militare Anaconda-16 este clasificat, comandantii NATO au declarat ca blocul intentioneaza sa-si verifice capacitatile militare impotriva unui inamic mult mai potent si mai bine antrenat decat grupurile rebele cu care Statele Unite si aliatii lor au luptat in Irak sau Afganistan.
In aceste conditii, Rusia este cea care se simte amenintata si este nevoita sa-si ia masuri. Fiindca, pe de o parte, NATO se apropie tot mai mult de frontierele sale, cu noi membri, cu baze militare permanente, cu scuturile antiracheta din Romania si Polonia si, deloc de neglijat, cu tot mai multe trupe americane. Pe de alta, dupa declansarea ”razboiului impotriva terorismului”, NATO a devenit intr-o masura din ce in ce mai mare un instrument militar folosit de Statele Unite in alte zone ale lumii, inclusiv in foarte sensibila zona a Orientului Mijlociu, dar extinzandu-si sfera de actiune si incercand sa implanteze chiar baze militare in fostele republici sovietice (astfel de incercari s-au facut pentru atragerea Georgiei, a Republicii Moldova si a Azerbaidjan-ului), inclusiv in zona Caucaz-ului de Nord si a Asiei Centrale (sa nu uitam ca Statele Unite isi instalasera o baza militara la Biskek, in Kargazstan, evacuata ulterior la solicitarea guvernului acestei tari, dupa o incercare esuata de ”revolutie colorata” la Biskek) si ca, in afara incercarii din Kargazstan, a existat si o alta incercare de ”revolutie colorata”, tot esuata, in Uzbekistan.
Or Rusia nu poate accepta o astfel de veritabila incercare de incercuire fara sa-si ia masuri. Iar aceste masuri nu fac decat sa intoarca lumea in trecut, intr-o perioada pe care o credeam apusa, cea a Razboiului Rece. Fiindca la fiecare masura de inaintare a NATO catre frontierele sale, Rusia raspunde cu o contramasura. Astfel, in urma hotararii de creare a patru noi batalioane NATO, fiecare de cate 1.000 de militari, care sa se roteasca pe teritoriul statelor din apropierea frontierelor rusesti, Rusia a raspuns cu infiintarea in districtul occidental a trei noi divizii. Iar toate aceste masuri si contramasuri nu sunt de natura nici de a spori securitatea in Europa si nici de a inspira popoarelor europene sentimente de liniste si de siguranta.
Disparitia din occident a politicienilor de mare anvergura, de talia lui Kennedy, Nixon, De Gaulle, sau macar de cea a lui Johnson, Mitterand sau Chirac, Kohl sau Schroeder a facut ca lumea sa ajunga intr-un punct in care cea mai putin periculoasa alternativa pentru urmatorii ani este, cum spuneam, reintoarcerea la Razboiul Rece. Dar exista si alternative mult mai ingrijoratoare, inclusiv cea a unui Al Treilea Razboi Mondial.
Si ar fi prea simplist si complet neconform cu realitatea sa fie aruncata vina pentru aceasta stare de lucruri pe Rusia si pe Putin. Pentru ca Putin a sugerat integrarea Rusiei intr-o Europa de la Atlantic la Urali, propunand un acord cu statele Uniunii Europene si ale NATO pentru crearea unui spatiu european comun. Numai ca aceste initiative, care ar fi fost mari pasi inainte catre crearea unei Europe a pacii si prosperitatii au fost primite cu raceala si chiar ostilitate de catre occident. Raspunsul a fost ca tot mai multe state din rasaritul Europei (inclusiv state care nu sunt si, probabil, nici nu vor fi vreodata, membre ale Uniunii Europene sau ale NATO, au fost fortate sa faca o alegere nefireasca intre Bruxelles si Moscova). Nu s-a inteles de liderii occidentali ca o colaborare intre Uniunea Europeana si spatiul economic eurasiatic pe care a inceput sa-l construiasca Putin ar fi fost benefica pentru toata lumea. Iar rezultatul este adversitatea pe care o constatam in acest moment. Iar aceasta este mostenirea pe care o lasa in urma administratiile Bill Clinton, George W Bush si Obama.
Intr-un recent interviu acordat canalului tv Russia-24 citat de (131), Alexander Grushko, trimisul rus la NATO a subliniat ca Rusia nu are niciun fel de planuri sa atace Polonia si ca orice discutie lansata pe aceasta tema este deopotriva absurda si periculoasa. El a declarat: ”In cursul recentei vizite in Polonia a secretarului general NATO, oficiali polonezi au facut declaratii sugerand ca, de acum, Rusia trebuie sa stie ca un atac impotrva Poloniei ar insemna un atac la NATO. Asa ceva e complet absurd, fiindca se discuta de o problema care nu exista. Nu exista niciun plan de atacare a Poloniei”. Diplomatul rus a continuat spunand ca este foarte periculos ca NATO sa inceapa sa construiasa planuri pe astfel de prezumptii false. ”Politicile lor se bizuie pe o falsa realitate si cel mai periculos lucru este ca acum, ei incep sa-si implementeze aceste politici in forma planificarii militare si a pregatirilor in teritoriile adiacente frontierelor noastre”. Dl Grushko a mai adaugat ca pretinsa amenintare ruseasca la adresa NATO nu este decat un mit, inventat in scopul de a justifica politicile curente ale NATO si de a aduce mai multa unitate si coeziunein NATO si, in general, in blocul occidental. El a mai declarat ca ”NATO are nevoie de Rusia ca de un adversar major doar pentru a mentine relevanta NATO”. In acelasi timp, diplomatul rus a spus ca exercitiile incepute in regiunea Marii Baltice nu reprezinta pentru Rusia o amenintare. ”Ceea ce vedem acum in Baltica nu reprezinta altceva decat o incercare de intarire militara in sensul aceleiasi politici ostile pe care a manifestat-o NATO in ultima vreme. Nu vreau sa se inteleaga ca asta ar fi un pericol direct pentru Federatia Rusa, dar este cum nu se poate mai clar ca astfel de miscari dau nastere la riscuri, pentru ca noi constatam o realitate militara complet noua profilandu-se de-a lungul frontierelor noastre”. Trimisul Rusie la NATO a mai adaugat: ”Evolutiile la frontierele estice ale NATO nu vor ramane fara raspunsul nostru politic si tehnico-militar. Dupa cum stie toata lumea, Rusia poate sa fie foarte eficace in a-si asigura securitatea”.
Secretarul de presa al presedintelui Putin, Dmitri Peskov, a criticat si el exercitiile militare in curs in Europa ca pe o miscare care nu contribuie la securitate in regiune. ”In orice caz, jocurile de razboi nu contribuie la o atmosfera de incredere si securitate pe continent”.
Dealtfel, de acest lucru incep sa fie din ce in ce mai constienti si politicieni de prim plan din state esentiale pentru structura NATO si a Uniunii Europene, cum ar fi Germania si Franta.
Recent, ministrul de externe al Germaniei, Franz Walter Steinmeier a criticat (132) politica belicoasa a NATO la adresa Rusiei, calificand-o ca ”indemnand la razboi”. ”Ceea ce trebuie sa evitam astazi este sa inflamam situatia cu declaratii cu iz de razboi si cu tropait de bocanci. Oricine care gandeste ca poti creste securitatea in cadrul aliantei prin parada simbolica de tancuri la frontierele estice greseste”, a declarat ministrul de externe german.
La fel de recent, ministrul de externe francez Jean-Marc Ayrault, citat de (133) a declarat ca ”vede Rusia ca pe un partener, nu ca pe un adversar” si ca ar dori inlaturarea sanctiunilor, afirmand totusi ca, deocamdata, evolutia din Ucraina nu prezinta noutati. Dl Ayrault insa, care a participat la negocierea acordurilor de la Minsk si care stie ce contin ar trebui sa stie si sa recunoasca faptul ca partea semnatara care nu si-a indeplimit obligatiile este Kiev-ul si ca pentru asta nu trebuie invinovatita Rusia.
(Va urma)
http://journal-neo.org/2016/06/02/cracks-appear-in-eu-unity-on-russian-sanctions/
112. http://www.informationclearinghouse.info/article44835.htm
113. http://www.veteranstoday.com/2016/05/31/southfront-global-cyber-standoff/
114. http://deutsche-wirtschafts-nachrichten.de/2016/06/06/merkel-erklaert-russland-zum-rivalen-von-deutschland/
115. http://nsarchive.gwu.edu/NSAEBB/NSAEBB422/docs/Doc%207%201989-09-23%20Gorbachev%20Thatcher.pdf
116. http://deutsche-wirtschafts-nachrichten.de/2015/02/17/kalter-krieg-merkel-richtet-deutsche-militaer-doktrin-gegen-russland-aus/
117. http://www.washingtonsblog.com/2014/12/head-stratfor-private-cia-says-overthrow-yanukovych-blatant-coup-history.html
118. http://www.kommersant.ru/doc/2636177
119. //www.youtube.com/watch?v=2y0y-JUsPTU#t=447
120. www.youtube.com/watch?v=8-RyOaFwcEw
121. www.youtube.com/watch?v=MSxaa-67yGM
122. www.academia.edu/8776021/The_Snipers_Massacre_on_the_Maidan_in_Ukraine
123. http://www.fort-russ.com/2015/02/the-paet-ashton-transcript.html
124. http://www.globalresearch.ca/the-worldwide-network-of-us-military-bases/5564
125. http://www.usatoday.com/story/news/world/2016/06/19/okinawa-protest-marines/86110434/
126. http://www.bloomberg.com/news/articles/2016-06-16/bulgaria-won-t-be-part-of-nato-fleet-in-black-sea-premier-says
127. https://www.rt.com/op-edge/347287-nato-bulgaria-black-sea/
128. http://www.informationclearinghouse.info/article44837.htm
129. http://www.informationclearinghouse.info/article44832.htm
130. http://www.informationclearinghouse.info/article44833.htm
131. http://www.veteranstoday.com/2016/06/07/absurd-russian-envoy-to-nato-ridicules-allegations-of-plans-to-invade-poland/
http://tribune.com.pk/story/1125217/germany-slams-nato-warmongering-russia/
133. http://www.bloomberg.com/news/articles/2016-05-20/france-s-ayrault-wants-to-lift-russia-sanctions-needs-results133.
