Poezie si proza la malul Marii Negre, cu scriitoarea Gabriela Petcu



„Dumnezeu ne-a lasat cuvântul ca sa facem din el curcubeie de la cer la pamânt si-n suflet”

gabrielapetcu1Originara din Constanta, Gabriela Petcu a vazut lumina zilei pe 12 aprilie 1960. Copilaria i-a fost vegheata de albastrul înspumat al marii, dar si de parintii sai pentru care poeta are o dragoste neconditionata:  “din exigenta mamei, am învatat ca trebuie sa fiu foarte atenta în viata, formându-mi rationamente înca din copilarie iar de la tata, am învatat sa fiu vesela chiar si atunci când as vrea sa plâng”.  Minunea rasaritului sau a apusului si darul imensitatii de apa ce freamata cântece de iubire, de bucurie, de cautare, necesitatea de a spune, de a vorbi, s-a întrupat pentru Gabriela Petcu într-o lume a cuvintelor, a culorilor si a dragostei. Aceasta îndrageste cel mai mult cuvântul bun si frumos, culoarea roz în armonie cu galben, verdele crud al primaverii, albastrul cerului senin, albul inocent al fluturilor…raze de soare revarsate pe o câmpie cu spice de grâu copt si maci rosii la margine de drum. În momentul de fata Gabriela Petcu locuieste în Augsburg, Germania si este redactor sef la “Curentul International” (Europa).

Iata cum descrie poeta, întâlnirea cu marea:

“Mai întâi, am auzit un freamat…ca o soapta, ca o chemare, ca o mângâiere, ca o casa în care poti poposi atunci când îti este dor si vrei sa plângi. Am întins mâna încercând sa iau conturul acestei linisti sufletesti surprinzatoare si m-am trezit ca îmi saruta palma si-mi alinta gleznele netezindu-mi drumul sub talpi, pentru o cale pe care nu o cunosteam înca. Simteam tot trupul cum se înfioara de placerea mângâierilor tandre…era o minune, un dar, o necesitate a fiecarei clipe în care voi poposi de acum înainte”.

“Azi, ma simt împlinita pentru ca o parte din vis, s-a realizat”

petcu-gabriela-monica-wbDesi în adolescenta visa sa devina medic chirurg, Gabriela Petcu a ajuns sa urmeze cursurile Institutului de Educatie Fizica si Sport (IEFS), diverse specializari în domeniul terapiilor complementare folosite în tratamentele pentru înfrumusetare, iar în prezent detine un cabinet Beauty therapists si studiaza psihologia la Universitatea Andrei Saguna din Constanta.

Aflata în cautarea luminii ce se descopera în „primavara vie”, cu „sufletul deschis” spre Dumnezeu si plin de dragoste, Gabriela Petcu a avut câte ceva de învatat din toate ce i le-a harazit soarta pâna acum. Iata de ce, în prezent, aceasta se simte o fiinta împlinita ce continua lupta vietii cu fiecare pas facut spre viitor, cu toate ca depinde, ca orice om de altfel, de capriciile timpului în care traim.

„Întrebari”

Placerea de a se exprima s-a materializat la Gabriela Petcu odata cu primul sau poem – „Întrebari”, pe care l-a asternut pe hârtie pe când avea 17 ani si activa la diverse cercuri de poezie de la acea vreme. Debutul în virtual, a venit mult mai târziu, în anul 2007, când versurile sale au aparut în Reteaua Literara , un lucru extrem de bun prin care se promoveaza cultura, arta, omul modern si frumos, locul în care se leaga prietenii deosebite – (http://reteaualiterara.ning.com/), publicatie fondata de Gelu Visan.

„Sa pot si eu ierta…”

Cu o evidenta preocupare pentru poezia filosofica, Gabriela Petcu ataca si o tematica sentimentala. Versurile sale, sunt încadrate în categorii care subliniaza anumite stari emotionale: „Viata ca o scena”, „Emotii”, „Sentimente”, „Rugaciuni”, „Pretul fericirii”. Un loc aparte în creatiile sale îl ocupa lirica religioasa. În „Îndrumar crestin”, aceasta ofera o autentica lectie de credinta, adresându-ne fiecaruia chemarea de a fi „martor învierii lui Iisus”. „Tu stii cât s-a jertfit, om pacatos!/Pe cruce-ndurerat si înrobit,/Ti-a luat pacatele si te-a iubit/Acum, fii în credinta lui Hristos!”

Fie ca este vorba de „Rugaciuni” („Se simte vânt usor la piatra de mormânt/Când rugaciuni spre cer, la Tine înaltam”), de „Îngerul meu” („Bunule, Înger iubit/

Ai grija sa nu gresesc”) ori de „Iertare” („Încerc sa ma îndrept pe calea Ta/Dar, iarta-ma! sa pot si eu ierta…”), inima Gabrielei Petcu este plina de dragoste pentru Creatorul sau. Sentimentul apartenentei la o lume mai buna si dorinta de a deveni o fiinta pura sunt magistral transpuse în vers în poemul „Lumina sfânta”, scris cu ocazia sarbatorii Pastelui: „Va-apropiati! Veniti de luati Lumina/Si clopotele bat vestind lumii întregi/De Învierea din noaptea cea divina/Când pacatosi fiind, de rele ne dezlegi!”

Lumea revistelor virtuale este ca o familie

Pe lânga activitatea literara, Gabriela Petcu este implicata si în publicistica. Poeta este membra a echipei redactionale la Curentul International (www.curentul.net), ziar tiparit la Detroit pentru românii din toata lumea, avându-l ca director pe Stefan Strajeri. „Directorul editorialului, Stefan Strajeri, pune mult suflet în bunul mers al publicatiei si acest lucru, ne face sa fim la fel de seriosi în munca depusa”, afirma Gabriela Petcu. Aceasta a mai publicat în revista AGERO (http://www.agero-stuttgart.de), Gândacul de Colorado (http://www.gandaculdecolorado.com/), Napoca News (http://www.napocanews.ro), Port@Leu (http://www.cartesiarte.ro/portaleu/) unde a avut bucuria de a-l întâlni pe domnul Corneliu Leu. În opinia ei, lumea revistelor virtuale este ca o familie, de aceea, aici si-a aflat numerosi prieteni, oameni de suflet, printre care poeta Georgeta Resteman sau scriitorul George Roca.

Timpul liber

“Ce rost are scrisul, fara cititor?” spune Gabriela Petcu, iar creatiile sale le sunt dedicate în primul rând celor ce o lectureaza. Scrie în functie de timpul liber pe care îl are si asa se face ca uneori, trece o saptamâna fara sa astearna pe hârtie un cuvânt, alteori compune câteva zile la rând. Si pentru ca tot am amintit de timpul liber, atunci când îl are, Gabriela Petcu prefera, pe lânga munca de creatie, sa calatoreasca ori sa asculte muzica (îi plac Andre Rieu, Ennio Morricone, Yanni).

Poeta este îndragostita de natura si de aceea, ar sta ore întregi sa priveasca marea, un pisc de munte… o câmpie plina cu flori. Una dintre amintirile ei cele mai frumoase este de acum câtiva ani, când mergând dinspre Paris spre Coasta de Azur, a avut ocazia sa strabata regiunea Provence… Si pentru ca nimic nu se compara cu câmpurile întregi pe care era cultivata levantica, cu parfumul suav plutind în aer, cu caldura verii, totul a ramas pentru ea ca un autentic miraj, un tablou de vis în care câmpul se amesteca cu cerul într-un vals ametitor de culoare, de iubire, de multumire. Iata de ce, Gabriela Petcu considera aceasta imagine ca fiind sinonima cu notiunea de fericire, mai ales ca avea alaturi de ea, oameni dragi, cu care împartea si traia împreuna aceasta minune.

„Am o placere deosebita sa ma exprim…”

„Poezia mi-a fost alaturi de când ma stiu, dar si proza. Nu cunosc cât de buna sunt în extravertirea scrisa. Însa, am o placere deosebita sa ma exprim…”, spune Gabriela Petcu despre sine însasi. Întrucât tot ce exprima le este dedicat cititorilor, poeta îi invita pe acestia ca de fiecare data când vad cum în palmele întinse cu darnicie (care sunt scrierile sale) frumosul si iubirea înfloresc în armonie, sa ude cu lacrimi de bucurie aceste seminte! Pentru ca numai astfel vor fi rasplatiti prin ceea ce citesc, cu bogatie mare în suflet si în toate va fi iubire! Mai mult, acestia vor descoperi ca „raspunsul e în vers!” („Întrebari”)

Octavian D. Curpas

Phoenix, Arizona

Impartaseste

Octavian Dumitru Curpas a etichetat acest articol cu: , , , ,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *