Codul Electoral, un atentat la adresa democratiei din România



Nu exista competitie in politica romaneasca. O demonstreaza legile care din 1989 pâna în prezent au reglementat cucerirea prin „alegeri libere” a puterii. Cartelul format între liderii diferitelor partide, ascuns prin iesiri calculate în mass-media si prin legi care mimeaza principiile democratiei, reuseste sa-si impuna din nou punctul de vedere. Prin acest Cod Electoral calculul merge cu un pas mai departe. Garantiile care trebuiesc depuse, în cuantum de sute de salarii minime pe economie, sunt lovitura de gratie pentru partidele mici, neparlamentare. Listele cu candidati sau candidaturile individuale vor fi însotite de garantii pentru alegerile la fiecare unitate administrativa, locala sau centrala, pentru parlamentare, europarlamentare sau prezidentiale. Acestea sunt pierdute în cazul în care nu este atins pragul de 1%.

Cu alte cuvinte, actuala putere din România, prin mâna Autoritatii Electorale Permanente (AEP), si-a dorit sa elimine si ultimile emotii si odata cu ele, partidele care au doar idei nu si fonduri pentru impunerea lor în atentia opiniei publice. Noul Cod Electoral, daca va fi votat în actuala forma, va legifera legea strâmba a alegerilor uninominale dar si frauda electorala, care va fi pedepsita prin contraventii de o valoare derizorie.

Dar nu si penal. În acest sens, în politica româneasca vor mai avea un cuvânt de spus doar detinatorii puterii financiare sau reprezentantii celor care s-au îmbogatit în 20 de ani, cât casa regala a Angliei de la începuturi pâna în prezent.

 

Conserva blaturile din politica româneasca

 

Noul Cod Electoral lasa aproape intacta legea care reglementeaza alegerile parlamentare. Legea 35 din martie 2008, a alegerilor uninominale, a permis realizarea unor calcule la nivelul conducerii politicii românesti. Ideea alegerii omului si nu a unei liste, buna în sine, a fost deturnata schimbându-i-se efectul final.

Alegerile uninominale din România îi pune la munca pe toti cei aflati pe liste, pentru a iesi doar cine trebuie. Post factum, în aproape fiecare judet al tarii exista indiciile unor întelegeri transpartinice prin evolutiile de pe scena politica.

Blaturile la alegerile parlamentare uninominale au atins trei fatete: alegerea colegiilor în functie de culoarea dominanta politica a diferitelor localitati, realizarea unor liste de candidati disproportionate pentru Camera Deputatilor si Senat si existenta unor scenarii, prin impunerea unor atitudini de non combat în fata politicienilor redutabili.

Întelegerile de la parlamentare au inclus si vechile calcule de la alegerile locale. Un caz concret, care reliefeaza modul de aplicare al legii 35 din 2008 poate fi judetul Bacau, loc din care au plecat numele mari ale politicii postdecembriste, care si-au perpetuat ulterior puterea si influenta.

Numele parlamentarilor de Bacau au fost stabilite la o masa comuna, între Calin Popescu Tariceanu, Viorel Hrebenciuc si Gheorghe Flutur, democrat liberalul care a pazit organizatia bacauana în perioada alegerilor. A fost luat în calcul procentul fiecarui partid în simpatiile electoratului si au fost trasate colegiile în functie de culoarea politica dominanta.

Punctul de plecare al scenariului a fost calculul privind alegerea cu peste 50% din voturi a candidatilor sociali democrati, fapt care urmarea impunerea prin redistribuire a celorlalte nume.

În colegiile uninominale 8,9 si 10, unde au candidat social democratii Viorel Hrebenciuc, Iulian Iancu si Gabriel Vlase iar la Senat, Gabriel Mardare,  s-a stabilit sa nu existe niciun fel de suprize. Tocmai de aceea, contracandidatii lor au fost alesi din rândul celor mai necunoscuti politicieni bacauani. În plus, acestia au respectat regula jocului, facându-si un surogat de campanie electorala.

Deoarece PSD-ul aproape si-a epuizat numarul de mandate, în colegiile amintite, liberalii si-au adjudecat zona municipiului Bacau, chiar daca pe liste se afla un alt candidat nebacauan, venit prin influenta lui Relu Fenechiu. Colegiul 3 a fost adjudecat de Vasile Gherasim, un alt nume greu al politicii românesti, deasemeni, nebacauan, de onesteanul Valerian Vreme dar si de Vasile Nistor, un prieten democrat mai vechi al lui Viorel Hrebenciuc. „Redistribuirea” le-a adus un mandat pe colegiul 4 social democratilor Elena Mitrea Gheorghe Antochi dar si democratului Mihai Banu.

Cheltuieli în plus

Legea uninominalului muta centrul de greutate al influentei politice si mai mult spre zona economica si responsabilizeaza candidatii în privinta cheltuielilor. La alegerea pe liste, politicienii si oamenii de afaceri asociati lor se puteau erija în privinta sumelor cheltuite, fiind satisfacuti de sondaje, asteptari si locul cucerit pe listele din interiorul partidului.

Prin uninominal, „donatiile” trebuie împartite mai judicios atât în visteria adevaratilor lideri, realizatori de scenarii, cît si direct în bugetul de cheltuieli de campanie. Codul Electoral prevede si cresterea perioadei campaniei electorale, de la 30 la 90 de zile, fapt care va aduce cu sine cheltuieli mai mari dar si o stagnare a activitatii institutiilor.

Sistemul corupt al politicii românesti risca sa fie consolidat prin Codul Electoral, care anuleaza responsabilitatea penala în cazul fraudelor, anihileaza formatiunile politice minore, lasând astfel drum liber acelorasi care s-au impus dupa caderea regimului comunist.(articol propus pentru Revista Nationala de Drept)

 

Impartaseste

Mircea Merticariu a etichetat acest articol cu: , , , ,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *