Ambasadorul SUA, Hans Klemm: Prezenta navelor NATO in Marea Neagra nu poate rivaliza cu cea a Federatiei Ruse

Hans Klemm, Ambasadorul SUA la Bucuresti, a tras un semnal de alarma asupra conflictelor din regiune dar si a faptului ca Federatia Rusa continua sa se inarmeze. Oficialul american afirma ca baza de la Deveselu este doar defensiva si nu pune in niciun fel in dificultate capacitatile nucleare si balistice ale Rusiei si ca Marea Neagra este, in momentul de fata, un lac rusesc. Peninsula Crimeea reprezinta cea mai importanta baza militara strategica din regiune iar flota maritima ruseasca este superioara, ca prezenta, in Marea Neagra celei a statelor NATO, limitate prin conventii internationale. In discursul sau, Hans Klemm vorbeste si de strategia militara a rusilor pana in 2020 dar si de sumele foarte mari alocate de acestia modernizarii armatei.

http://cdn5.img.sputniknews.com/

Discursul ambasadorului SUA, Hans Klemm, laGrupul de Reflectie si Analiza Internationala CITADEL „Provocari prezente de securitate in spatiul euro-atlantic” 25 februarie 2015

Domnule ambasador Aurescu, doamnelor si domnilor, va multumesc pentru ca m-ati invitat astazi aici pentru a vorbi despre problemele actuale de securitate în regiunea euroatlantica. Traim vremuri nesigure si periculoase. Pericolele cu care ne confruntam în prezent sunt mult mai complexe decât au fost în orice alta perioada a istoriei recente.

În lumea actuala ne confruntam cu amenintari din toate directiile. La est avem de a face cu o Rusie revansarda care destabilizeaza securitatea europeana. Rusia a devenit extrem de inovatoare în privinta utilizarii unor tipuri de razboi tipice pentru secolul al XXI-lea, inclusiv razboiul informational, cibernetic si hibrid.

În afara de aceasta, ne confruntam cu amenintari dinspre sud, în special sub forma terorismului extremist islamic, care a devenit si mai periculos ca rezultat al contextului din Siria si Libia. Exista de asemenea amenintari care vin dinspre Europa, cum ar fi ascensiunea ideologiilor extremiste, Brexit-ul, criza financiara din Grecia, un sistem financiar slabit în zona euro, precum si presiunea resimtita de zona Schengen si de Uniunea Europeana însasi ca urmare a sosirii în Europa a sute de mii de refugiati. Exista apoi problemele care nu par sa fie localizate într-o anumita zona si nu vin neaparat din partea vreunui stat national, dar care pot veni din partea unei singure persoane sau a unui grup de persoane. Aceste amenintari includ terorismul individual al asa-numitilor lupi singuratici, criminalitatea organizata, criminalitatea cibernetica si razboiul cibernetic.

Ma voi limita în comentariile mele de astazi doar la amenintarea potentiala venita dinspre Rusia si la ceea ce Statele Unite, NATO si România întreprind în aceasta privinta.

În conformitate cu Doctrina militara a Federatiei Ruse, elaborata în 2014 si semnata de presedintele Putin, Rusia evidentiaza NATO drept principalul pericol militar extern, indicând “întarirea puterii potentiale a Organizatiei Tratatului Nord-Atlantic cu misiuni la scara globala întreprinse prin încalcarea normelor de drept international, prin dislocarea infrastructurii militare a tarilor membre NATO în apropierea granitelor Federatiei Ruse, inclusiv prin extinderea aliantei”.[1]

Mai departe în acelasi document rusii afirma ca “amplasarea si dislocarea sistemelor de aparare împotriva rachetelor strategice submineaza stabilitatea globala si afecteaza echilibrul de forte stabilit în privinta rachetelor nucleare…”

Consider ca aceasta afirmatie este culmea duplicitatii. Am conlucrat cu rusii înca de la început în privinta apararii antiracheta din Europa si chiar ne-am oferit sa colaboram cu ei în proiectarea arhitecturii apararii împotriva rachetelor balistice din Europa. Ei stiu fara îndoiala ca etapa a doua a Abordarii Europene Adaptive în Etape, care va deveni în mod oficial operationala în luna mai a acestui an la baza de la Deveselu, nu constituie o amenintare la adresa capacitatii lor de descurajare nucleara.

Cu toate acestea, prin declararea acestui sistem drept o amenintare strategica, Federatia Rusa prefera sa ignore legile fizicii si dovezile evidente referitoare la superioritatea numerica si capacitatile tehnologice, perseverând în aceasta perspectiva lipsita de fundament real.

În Strategia de Securitate Nationala a Federatiei Ruse pâna în 2020 publicata în 2009 Guvernul Rusiei a afirmat ca intentia fortelor armate ale Rusiei este aceea de a îsi întari capacitatile militare pentru a se opune capacitatilor din ce în ce mai puternice ale NATO.[2]

Desigur, cuvintele asternute pe hârtie sunt una, dar atunci când cuvintele se transforma în actiune asa cum am vazut în Ucraina si în Siria, precum si în întarirea capacitatilor militare în regiunea Marii Negre, intentiile încep sa devina mai clare.

Federatia Rusa face o investitie serioasa în privinta capacitatilor sale militare în regiunea Marii Negre. Putem face speculatii în legatura cu motivele pentru care se întâmpla acest lucru, fie ca este vorba de apararea recentelor cuceriri teritoriale pe tarmul Marii Negre, de mentinerea anumitor state de la Marea Neagra sub influenta sa, de proiectarea puterii sale spre Marea Mediterana si Orientul Mijlociu, de protejarea intereselor economice ale Rusiei în acelasi timp cu diminuarea celor ale Statelor Unite si Uniunii Europene, dar de fapt nu conteaza pentru ca în curând Rusia va detine puterea militara pentru a face toate aceste lucruri.

Pâna în 2020, Rusia îsi va fi întarit în mod semnificativ capacitatile militare în regiune, folosind Crimeea drept baza pentru puterea sa militara în regiune, dar folosind si unele amplasamente în Abhazia.[3]

Strategia sa militara principala în regiune pare sa fie dislocarea unor capacitati de interzicere a accesului în zona, numite A2AD, capacitati dislocate în Crimeea pentru a preveni capacitatea celor perceputi drept inamici de a interveni militar în Marea Neagra. Sub aceast[ egida a A2AD, Rusia pare de asemenea hotarâta sa transforme flota sa de litoral din Marea Neagra într-una capabila sa proiecteze puterea Rusiei în partea de est a Marii Mediterane. Conform ministrului apararii al Rusiei Serghei Soigu, Rusia va cheltui 2,4 miliarde de dolari pentru Flota Marii Negre pâna în 2020, care vor duce probabil la construirea si lansarea la apa a 18 noi nave militare împreuna cu infrastructura portuara necesara.[4] Aceste nave vor include o flota înnoita de submarine în Marea Neagra constând din sase noi submarine din clasa Kilo, considerate drept unele dintre cele mai silentioase submarine din lume.[5]

Desigur, capacitatile sale navale constituie doar una dintre componentele întaririi puterii militare a Rusiei în Marea Neagra. Fortele sale aeriene îsi întaresc si ele potentialul în Crimeea. Pâna în 2016 un regiment de bombardiere Tu-22M2 cu raza lunga de actiune va fi dislocat la baza aeriana Gavardeskoie. În plus, Rusia are în plan dislocarea unor avioane de vânatoare pentru atac la sol si atac aerian, a unor elicoptere, precum si a noului avion de vânatoare pentru fortele navale de tip Su-30M.

Acum ca am examinat aceasta noua problema de securitate în Marea Neagra, ce pot face Statele Unite, România si NATO pentru a asigura securitatea NATO de-a lungul flancului sud-estic si pentru a asigura libertatea de navigatie în Marea Neagra? În primul rând, ceea ce trebuie sa stie înca de la început aliatii nostri, dar si potentialii nostri inamici, este faptul ca Statele Unite sunt ferm angajate sa respecte Articolul 5 al Tratatului de la Washington.

Un atac împotriva unui stat membru este un atac împotriva tuturor statelor membre. Acest fapt ar trebui sa fie suficient pentru a descuraja Rusia sa întreprinda actiuni militare împotriva unui stat membru al NATO. Oricât de mult si-ar întari fortele armate ale Rusiei propriile capacitati, ele nu pot egala capacitatile militare ale Statelor Unite si ale aliatilor sai din cadrul NATO.

Acestea fiind spuse, Statele Unite înteleg nevoia de a întari prezenta noastra în statele din flancul estic pentru a furniza un grad sporit de reasigurare a aliatilor nostri mai recenti, pentru a descuraja Rusia de la orice gând ca ar putea cuceri usor orice teritoriu NATO si pentru a-i apara pe aliatii nostri în cazul scenariului cel mai putin fericit. De fapt, presedintele Obama a anuntat recent cresterea de patru ori a bugetului nostru din cadrul Initiativei de Reasigurare Europeana în comparatie cu anul fiscal precedent. Aceasta investitie de 3,4 miliarde de dolari în securitatea europeana în anul fiscal 2017 va permite dislocarea unui numar mai mare de militari si echipamente militare americane în Europa Centrala si de Est printr-un sistem consecvent de rotatie.

Statele Unite vor continua de asemenea prepozitionarea de echipament militar pe continentul european, vor întreprinde îmbunatatiri ale infrastructurii sale militare si va sprijini întarirea capacitatilor militare ale aliatilor sai din cadrul NATO si a unor tari partenere.

La rândul sau, NATO are o abordare multidirectionala în privinta securitatii si întreprinde masuri de întarire a capacitatilor de descurajare si de aparare ale Aliantei pentru a putea raspunde mai eficient gamei complete de provocari de securitate din orice directie. Astfel de masuri vor include întarirea eforturilor de contracarare a amenintarilor hibride, întarirea capacitatilor nationale de a rezista unei agresiuni, întarirea capacitatilor de aparare împotriva atacurilor cibernetice, precum si extinderea sistemului NATO de aparare antiracheta. Desigur, exista multe lucruri pe care România si aliatii nostri din regiune le pot face si ar trebui sa le faca. În primul rând, România ar trebui felicitata pentru ca îsi îndeplineste angajamentul asumat la Summit-ul NATO din Tara Galilor în privinta cresterii bugetului apararii.

În acest an, Parlamentul a alocat 1,7% din PIB pentru aparare si se îndreapta spre obiectivul propus de 2% din PIB în 2017 si de mentinere a acestei proportii pentru o perioada de zece ani, în conformitate cu acordul convenit anul trecut între toate partidele politice majore din România.

Acesta este un prim pas foarte bun si sper ca este un exemplu pe care toti membrii Aliantei îl vor urma. Pasul urmator este însa la fel de important: asigurarea finantarii necesare modernizarii fortelor si dezvoltarii capacitatilor necesare NATO într-un mod cât mai eficient posibil. O parte importanta a acelui efort va fi reducerea dependentei Aliantei de echipamentul militar de fabricatie rusa si tranzitia spre sisteme interoperabile NATO.

Militarizarea Marii Negre prezinta o problema speciala pentru NATO. Statele Unite, împreuna cu majoritatea fortelor navale ale NATO, se afla sub restrictii impuse prin Conventia de la Montreux în privinta capacitatilor navale pe care le pot disloca în Marea Neagra.

Vom continua rotatia navelor militare americane în Marea Neagra, dar acestea nu vor atinge un nivel care sa poata rivaliza cu prezenta navala rusa în Marea Neagra. În timp ce vom continua sa furnizam capacitati credibile de descurajare celor trei aliati NATO de la Marea Neagra, va depinde de aceste natiuni sa conlucreze si mai strâns pentru a întari securitatea lor comuna, mai ales în domeniul capacitatilor navale. Exista multe lucruri pe care aceste trei state le pot face si ar trebui sa le faca pentru a întari capacitatile militare ale NATO în Marea Neagra si în regiunea Marii Negre. Primul pas ar fi sa aiba întâlniri frecvente la nivel înalt si la nivel de lucru pentru a discuta contextul de securitate, capacitatile lor si cum pot lucra împreuna. Statele Unite sunt bucuroase sa joace un rol de sprijin în aceasta privinta.

Desi cu totii ne dorim ca provocarile cu care se confrunta regiunea euroatlantica în domeniul securitatii, mai ales în regiunea Marii Negre, sa prezinte un tablou mai optimist, nu am nici o îndoiala ca daca cea mai puternica alianta militara din istorie ramâne unita, asa cum a facut întotdeauna, va trece cu bine prin aceasta perioada nesigura si va deveni mai puternica si mai capabila decât a fost vreodata.

Va multumesc pentru rabdarea si pentru prezenta dumneavoastra.

[1] http://rusemb.org.uk/press/2029

[2] National Security Strategy of the Russian Federation until 2020, 2009, cited in Lyudmila Igumnova, “Russia’s Strategic Culture Between American and European Worldviews,” Journal of Slavic Military Studies 24, no. 2 (April-June 2011): 264.

[3] Black Sea Rising Russia’s Strategy in Southeast Europe. Center for European Policy Analysis.  Black Sea Strategic Report No. 1.  February 2016.

[4] Ibid

[5] “Russia’s Black Sea submarine fleet is getting a serious upgrade.”  Business Insider.  www.businessinsider.com/russia-is-reviving-its-black-sea-submarine-fleet-2015-7