Scris de Valentin Vasilescu, analist militar, fost comandant adjunct al Aeroportului Otopeni.
În articolele anterioare am decriptat, pe larg, ce a vrut sa spuna generalul Philip Breedlove, comandantul militar al NATO, cînd a afirmat ca în Siria, rusii au creat o zona de excludere, impenetrabila pentru toate mijloacele NATO (Anti-Access/Area Denial -A2/AD bubble ).
Generalul Philip Breedlove : Rusia a creat în Siria zone impenetrabile de catre NATO
Descriind sistemele unificate la nivel tactic rusesti Borisoglebsk-2 si Krasukha-4, containerele de bruiaj SAP-518/ SPS-171 de pe avioanele de bombardament Su-24 M, Su-34 si Richag-AV, de pe elicopterele Mi-8AMTSh. Si ca acestea au fost special proiectate pentru a deservi complexele automatizate C4I ( Comanda, Control, Comunicatii, Computere, Informatii si Interoperabilitate ). Sisteme care au bruiat non stop retelele radio si de telefonie mobila, radarele de supraveghere de pe satelitii militari americani din familia Lacrosse / Onyx si pe cele montate pe avioanele de alarmare timpurie-AWACS sau fara pilot americane RQ-4 Global Hawk, MQ-1 Predator, MQ-9 Reaper.
Cu ce arme ultrasecrete a cîstigat Putin suprematia în razboiul radioelectronic din Siria ?
Noua arhitectura C4I, din zilele noastre îsi are originea în sistemele automatizate C2I (Comanda, Control si Informatii ), introduse în aviatia militara a celor mai moderne armate, la sfîrsitul anilor 80. Aparatura electronica, permitea exercitarea autoritatii de comanda pe întreg lantul ierarhic, cu scopul atingerii un obiectiv, prin intermediul unor echipamente de comunicare criptate. Procesul de comanda includea si verificarea, corectarea activitatiilor în curs. Conducerea operînd cu date obtinute de un subsistem de colectare, analiza si distribuire a informatiilor, referitoare la spatiul aerian.
La sfîrsitul anilor 80, comandamentul Aviatiei Militare & Apararii AA a Teritoriului din România, a avut sansa sa fie dotata de URSS, cu cel mai modern sistem C2I ( ALMAZ -2 ), instalat în punctul de comanda principal (PCP) de la Balotesti. Împreuna cu Almaz-2 au fost livrate si containerele de briaj SPS-141,utilizate de avioanele MiG-21. Acest container fiind parintele lui SPS-171, utilizat azi în Siria de avioanele Su-24 M si Su-34.
Rolul lui ALMAZ -2 era unul de interfata, necesara conducerii a cîtorva sute de unitati de aviatie si de aparare AA a Teritoriului. De exemplu, odata cu descoperirea unei tinte aeriene de catre o subunitate de radiolocatie, ALMAZ-2 facea ca informatia sa fie imediat afisata tuturor radarelor de descoperire si dirijare ale aviatiei si rachetelor/artileriei AA din armata româna.
La toate unitatile de rachete AA si de aviatie vânatoare, existau computere integratoare VOZDUH 1M, a caror memorii, înmagazinau toate tintele aeriene. Acestea fiind introduse si repartizate de la displayul ALMAZ -2, al comandantului acestei categorii de forte armate. Computerul VOZDUH 1M extrapola traiectoria tintelor repartizate, facând calculele pentru de introducerea în lupta, a fiecarui avion de vânatoare disponibil. Dupa decolare, la sol începea dirijarea instrumentala a avionului de vânatoare, pâna pe aliniamentul de interceptare al tintei aeriene repartizate, de catre sistemul de calcul de precizie CASCAD APN-1. Transmiterea comenzilor de dirijare, catre avionului de vânatoare, era realizata printr-o linie de date, imposibil de bruiat numita LAZUR-ARL. Rachetele sol-aer erau si ele dirijate de calculator pâna în apropierea tintei, la distanta la care intra în functiune senzorul de proximitate care detecta tinta.
Sistemele mai dispuneau de un echipament de contracarare a bruiajului VP-15 ( o componenta a VOZDUH 1M). VP-15 calcula prin metoda triangulatiei, coordonatele tintei aeriene generatoare de bruiaj, prin receptia emisiei acesteia de catre 2-3 receptoare. Rezulta urmarirea cu maxima precizie a evolutiei generatoarelor de bruiaj si eliminarea lor ca tinte de pe ecranul radar.
Platforma industriala electronica Pipera a fost creata de România cu sprijinul concernului american Texas Instruments. Cercetatorii români au copiat si îmbunatatit sistemul Almaz-2, realizînd o varianta mai moderna numita Felix. La echipamentul românesc, tintele aeriene erau afisate prin simboluri florale, în culori, de la indigo, trecînd prin albastru, verde, galben, oranj si rosu. Algoritmul schimbarii culorii unei tinte aeriene depindea de gradul de periculozitate a acesteia, de aici si ordinea de prioritate. în atacarea lor. De exemplu tintele dificil de combatut, evoluau cu de peste doua ori viteza sunetului sau la altitudini foarte mici si apareau direct în culoarea oranj sau rosu. Cine a urmarit imaginile legate de incidentele, create de zborul la mica distanta, a avioanelor americane si rusesti, deasupra Siriei, a putut remarca faptul ca, americanii utilizeaza acelasi cod de schimbare a culorilor tintelor aeriene, inventat de români cu peste 25 de ani în urma.
În cadrul aplicatiilor desfasurate, începând cu anul 1987, introducerea tintelor ”fictive” de catre Comandamentul Aviatiei Militare & Apararii AA a Teritoriului (CAvM & Ap AA T), prin sistemul automatizat ALMAZ-2, constituia un procedeu utilizat curent, în vederea verificarii capacitatii combative a trupelor, care nu implica consumuri de munitie, carburanti si resursa de aviatie. De aici si suspiciunea ca diversiunea radioelectronica din zilele Revolutiei din 1989, ar fi fost generata de generalii armatei române, prin sistemul automatizat ALMAZ-2. Ca o coincidenta, imediat dupa 1989, sistemul Almaz-2 si containerele SPS-141au fost scoase din înzestrarea armatei, cele cîteva prototipuri românesti Felix, aflate într-o faza avansata de testare, au disparut.
Domnule Vasilescu ati prezentat atit corect cit si frumos S. Almaz.Continuarea este :
La Felix s-au realizat componente containerizate ce urmau sa inlocuiasca progresiv intregul sistem Almaz.Proiectele au fost facute in cea mai mare parte de specialistii
romani.Dupa 1995 acestia au inceput sa dispara la fel de progresiv (atit civili cit si militari) regasindu-se in companii nationale si transnationale cu salarii mai mari.Pentru un specialist roman diurna de deplasare in teritoriu era 3,60 roni/zi,adica doi dolari pentru trei zile.In aceste conditii , proiectul a mai mers inertial citiva ani , dupa care s-a oprit.Tinerii specialisti militari au trecut in rezerva si s-au angajat la diverse firme sau au emigrat la fel si cei de la Politehnica.Cit priveste interpretarile legate de nu stiu ce actiuni secrete sau de politica la nivel inalt ,nu este cazul. Realitatea e mai simpla.Nu am avut puterea necesara realizarii unui proiect de asemenea anvergura , nici financiara ,nici tehnica nici umana.Poate nu da bine asemenea afirmatie , dar asta este.
Nu am auzit de TI si „Felix” pe platforma Pipera. La ce fabrica s-a facut modernizarea ? In armata TTR-ist, am lucrat la modernizarea unor blocuri de la batrina P-35. Pe atunci nu existau monitoare color.
Din ultima fraza rezulta ca in afara securitatii si armatei au existat structuri speciale, independente, controlate de serviciile secrete mi6, mosad, cia, gru, etc. Din caseta video cu guse si vlad la cc este clar ca nu stiau la 22 dec. ’89 de existenta acestor structuri. Gusa a incercat sa dezvaluie multe detalii, si de aici i s-a tras moartea.